319 matches
-
trupele române fiind sub focul acestui aruncător. Armata Română testase înainte de război, în anul 1937, un aruncător de bombe de calibrul 120 mm propus de uzinele Brandt, însă piesa s-a dovedit a fi necorespunzătoare și nu a fost acceptată. Mortierul PM-38 era oarecum similar, însă diferit din punct de vedere constructiv și al performanțelor. Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
Neufville, duce de Villeroi a început bombardarea Bruxelles-ului în tentativa de a atrage forțele Ligii de la Augsburg din asediul Namurului din sudul Belgiei de astăzi. Francezii au lansat un bombardament masiv asupra centrului nefortificat al orașului, cu tunuri și mortiere, arzându-l și dărâmând majoritatea clădirilor din zona Pieței Mari. Doar ruinele de piatră ale primăriei și câteva fragmente din celelalte clădiri au mai rămas. Este o ironie că tocmai primăria a scăpat cel mai puțin distrusă, întrucât ea era
Piața Mare din Bruxelles () [Corola-website/Science/326535_a_327864]
-
III "Dor Dalet BAZ kassag", și Mark IV sunt dotate cu tun IMI 120 mm cu țeavă lisă. Fiecare model Merkava are două mitraliere antiinfanterie de 7,62 mm. O altă caracteristică unică prezentă la fiecare model de Merkava, este mortierul de 60 mm care se poate încărca în interior și se poate trage cu el din interior. Viteza maximă a tancului Merkava IV este 64 km/h. Prioritatea tancului Merkava este crearea condițiilor de supraviețuire a echipajului. Mk IV a
Merkava () [Corola-website/Science/325277_a_326606]
-
notează că după înfrângerea trupelor argentiniene de la Goose Green, Venezuela și Guatemala s-au oferit să trimită parașutiști în Falkland. Din Libia, condusă pe atunci de Muammar Gaddafi, Argentina a primit 20 lansatoare și 60 de rachete SA-7, împreună cu mitraliere, mortiere și mine. O parte din aceste operații clandestine au fost aranjate de Uniunea Sovietică. Un aspect interesant cu privire la acest conflict este faptul că deși membră a NATO și atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenția
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de scăpare a argentinienilor trecea prin poziția apărată de Haddow. Comandoul 601 argentinian a încercat să înainteze pentru a ajuta Compania 602, pe Muntele Estancia. Descoperită de Comandoul 42 britanic, a fost atacată cu bombe de aruncător de 81mm L16 (mortiere L16 - 81mm), fiind obligată să se retragă pe muntele Two Sisters. Compania 602 argentiniană, încercuită oe Muntele Estancia, a înțeles că nu mai poate rezista, după câteva discuții între ofițeri, hotărând să se predea. Argentinienii au utilizat în aceste operații
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
veniseră din Arcadia au debarcat în golf sub comanda prințului Dolgorukov. Datorită superiorității atacatorilor, comandantul garnizoanei otomane a acceptat să capituleze. Trupele ruse și grecești au ocupat Navarion pe 10 aprilie, capturând 7 drapele de luptă, 42 de tunuri, 3 mortiere, 800 de livre de praf de pușcă și diferite alte provizii. Golful Navarino a devenit baza temporară a flotei ruse, fiind foarte convenabilă pentru forța expediționară, ușor de apărat și protejată de furtuni. Comandanții ruși au ajuns rapid la concluzia
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
nu se poate asigura securitatea portului Navarino fără cucerirea fortăreței din apropiere - Methoni. Ca urmare, Orlov l-a trimis pe 18 aprilie pe prințul Dolgorukov în fruntea unui grup de 1.300 greci și albanezi cu patru tunuri și 2 mortiere. Turcii au fost avertizați din vreme de iscoade cu privire la atac, iar atacul-surpriză plănuit de ruși a eșuat. În sprijinul atacatorilor, Orlov a trimis un vas de linie și două fregate. De asemenea, au fost plasate două baterii de artilerie pe
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
80, Gărzile Patriotice erau organizate în companii și plutoane în fiecare județ, municipiu, oraș, sat și întreprindere industrială sau agricolă. Sub comanda prim-secretarului aparatului P.C.R. local, aceste subunități efectuau instrucție de bază și perfecționare în mânuirea armamentului ușor, a mortierelor și lansatoarelor de rachete antitanc, demolărilor și tacticilor de gherilă. În vreme de război ele erau responsabile pentru apărarea antiaeriană locală, avertizând de timpuriu împotriva atacurilor aeriene, protejând centrele populate și elementele importante ale infrastructurii naționale, și efectuând lucrările de
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
se face contrabandă cu arme în Siria. Consiliul Național Sirian emite o declarație în care anunță că va discuta criza siriană la nivel internațional în cadrul ONU. Gilles Jaquier, jurnalist francez, este ucis împreună cu alte opt persoane într-un atac cu mortier în Homs. Tone de armament rusesc ajung în portul Tartous după ce acestea au fost reținute de către Cipru. Consiliul Național anunță deschiderea sa față de conducerea Armatei Siriene Libere, care va deveni de acum armata opoziției siriene. 21-28 ianuarie: Consiliul Național solicită
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
Divizii Panzer alcătuite din 750 de tancuri erau poziționate în jurul orașului Caen, la mare distanță de locul unde Operațiunea Cobra va avea loc. Batalioanele formate din tancurile grele de tip „tiger” și cele trei brigăzi Nebelwerfer echipate cu lansatoare și mortiere staționate în Normandia erau de asemenea la o distanță considerabilă față de locul Operațiunii Cobra. Pentru a câștiga teren solid pentru Operațiunea Cobra, Bradley și Collins au conceput un plan pentru a împinge ofensiva înainte spre drumul Saint-Lô-Periers, de-a lungul
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
de lut ars" (în arabă حجارة سجيل, "ḥijărat sajīl") de către Brigăzile al-Qassam și "Operațiunea Cerul albastru" (în arabă السماء الزرقاء, "as-samă' az-zarqă") de către membrii JIP. Grupările palestiniene au lansat peste 1.456 de focuri (rachete Fajr-5, BM-21 Grad, Qassam și mortiere) în Rișon Le-Țion, Beer Șeva, Așdod, Așkelon și alte zone populate; Tel Aviv a fost bombardat pentru prima dată de la Războiul din Golf din 1991, rachetele fiind îndreptate și către Ierusalim. Rachetele au ucis patru civili israelieni - trei dintre ei
Operațiunea Pilonul Apărării () [Corola-website/Science/328165_a_329494]
-
, cunoscut și sub numele de Thor sau Karl-Gerät, a fost un mortier autopropulsat proiectat și construit de compania Rheinmetall. A fost cea mai mare armă autopropulsată creată. Cea mai mare muniție folosită a fost un proiectil cu diametrul de 60 cm și 2170 kg iar raza de acțiune pentru cel mai ușor
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
mare armă autopropulsată creată. Cea mai mare muniție folosită a fost un proiectil cu diametrul de 60 cm și 2170 kg iar raza de acțiune pentru cel mai ușor proiectil (cel de 1250 kg) a fost de 10 km. Fiecare mortier trebuia însoțit de o macara, o remorcă și câteva tancuri modificate pentru transportul proiectilelor. În martie 1936 compania Rheinmetall a propus folosirea un obuzier supergreu pentru a ataca Linia Maginot. Conceptul inițial a fost o armă transportată de mai multe
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
șenilate și asamblată aproape de front, însă durata lungă de asamblare a dus la transformarea armei în una autopropulsată. În anii 1938 și 1939 au avut loc numeroase teste folosindu-se prototipul tancului greu Neubaufahrzeug și un model la scară al mortierului pentru a cerceta presiunea extrem de mare asupra terenului și modul în care se poate manevra un vehicul atât de masiv. Teste de tragere au avut loc în iunie 1939. Testele finale au avut loc la Unterlüß în mai 1940. În
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
șaptelea, cel de cercetare și teste ("Versuchs-Gerät"), nu a primit nici un nume. Livrarea celor 6 vehicule de producție a avut loc în perioada noiembrie 1940 - august 1941. În februarie 1941 au avut loc discuții cu privire la creșterea razei de acțiune a mortierului iar în mai 1942 au fost comandate țevi de calibrul 54 cm "(Gerät 041)" pentru toate cele 6 vehicule. Într-o conferință cu Hitler din martie 1943 se specifică faptul că primul Gerät 041 de calibrul 54 cm va fi
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
iunie 1943, iar al treilea până la mijlocul lunii august. Doar 3 țevi de calibrul 54 cm au fost finalizate și puteau fi folosite de vehiculele nr. I, IV și V, deși puteau la nevoie să fie montate și pe restul mortierelor autopropulsate. 22 de șasiuri ale tancului Panzer IV (variantele Ausf. D, E și F) au fost modificate astfel încât erau capabile să transporte patru proiectile într-o suprastructură amplasată în locul turelei, fiind dotate și cu o macara pentru manipularea proiectilelor. Fiecare
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
autopropulsate. 22 de șasiuri ale tancului Panzer IV (variantele Ausf. D, E și F) au fost modificate astfel încât erau capabile să transporte patru proiectile într-o suprastructură amplasată în locul turelei, fiind dotate și cu o macara pentru manipularea proiectilelor. Fiecare mortier avea la dispoziție câte 2-3 vehicule de acest tip, denumite "Munitionsschlepper". Vehiculul de 124 de tone era propulsat de un motor Daimler-Benz MB 503 A cu 12 cilindri pe benzină sau un MB 507 C cu 12 cilindri diesel, însă
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
12 cilindri diesel, însă de cele mai multe ori acestea erau folosite doar pentru stabilirea direcției de tragere (turela având un câmp de tragere orizontal de doar 4 grade), motoarele producând o viteza maximă de 10 km/h. Pe distanțe mai lungi mortierul era dezasamblat, folosind o macara specială, în șapte încărcături. Șasiul era încărcat într-o remorcă Culemeyer-Strassenroller cu 6 axe. Celelalte părți ale armei erau mai ușoare, fiind transportate de remorci cu 4 axe. Dacă remorca încărcată cu șasiul trebuia sa
Mörser Karl () [Corola-website/Science/327586_a_328915]
-
a fost un aruncător de mine la nivel de batalion al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltat în perioada interbelică, acest aruncător a fost fabricat sub licență sau copiat de majoritatea țărilor din Europa. În timpul Primului Război Mondial, mortierul de fabricație britanică Stokes s-a dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
perioada interbelică, acest aruncător a fost fabricat sub licență sau copiat de majoritatea țărilor din Europa. În timpul Primului Război Mondial, mortierul de fabricație britanică Stokes s-a dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției. Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă. Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției. Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă. Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției. Proiectilul folosit de mortierul Stokes avea propria sa încărcătură propulsivă și explozivă. Deși eficient, mortierul Stokes era totuși o armă rudimentară care consta într-un tub de metal montat pe o placă de bază și susținut de un bipied. Muniția consta într-o bombă din fontă plină de explozibil, focosul fiind cu întârziere. La baza
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
întârziere. La baza bombei se afla un cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
cartuș de calibrul 12, plin cu balistită. Prin cădere pe tub, cartușul era detonat de un cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită semnificativ. La începutul celui de-al Doilea
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
modele fabricate în perioada respectivă, precum Model 35 (Italia), 8 cm minomet vz. 36 (Cehoslovacia), Model 97 și 99 (Japonia), sGrW 34 (Germania) sau 82-BM-37 (Uniunea Sovietică). România, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Polonia (Moździerz piechoty 81 mm wz. 31) și Olanda (Mortier van 8) au fabricat aruncătorul sub licență. Grecia a comandat 325 de aruncătoare din Franța. Achiziționarea aruncătorului Brandt Mle 27/31 a fost prima comandă externă de armament a României după scandalul denumit „Afacerea Skoda”. În 1935, Regatul României a
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]