728 matches
-
frământare. Progresia conținutului colic este lentă (~5-10 cm/h). De aproximativ 1-3 ori/zi se produce o undă de contracție numită “contracție în masă” care are rolul de a împinge conținutul colic pe o lungime semnificativă în sens aboral. a. Motilitatea cecumului și a porțiunii proximale a colonului Cea mai mare parte a contracțiilor cecumului și a porțiunii proximale a intestinului gros sunt segmentare; ele au rolul de a amesteca conținutul colic. Contracțiile segmentare localizate împart colonul în haustre (segmente ovoidale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
proximale a intestinului gros sunt segmentare; ele au rolul de a amesteca conținutul colic. Contracțiile segmentare localizate împart colonul în haustre (segmente ovoidale învecinate); haustrele apar ca urmare a contracțiilor combinate ale musculaturii circulare și longitudinale de la nivelul colonului. b. Motilitatea porțiunii centrale și distale a colonului Mișcarea conținutului spre colonul transvers are loc foarte lent. Mișcările de la nivelul colonului transvers și descendent nu sunt propulsive, la acest nivel predominând haustrele. Haustrele determină frământarea conținutului intestinal și un transport ortograd lent
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
transvers și descendent nu sunt propulsive, la acest nivel predominând haustrele. Haustrele determină frământarea conținutului intestinal și un transport ortograd lent care determină formarea fecalelor, care vor deveni din ce în ce mai solide pe măsură ce coboară în colon datorită absorbției apei. 5.1. Controlul motilității colice Plexurile intramurale controlează comportamentul contractil al colonului, iar nervii autonomi extrinseci modulează această funcție. Vagul stimulează activitatea colică, iar simpaticul o inhibă. Distensia unei porțiuni din colon determină relaxarea reflexă a unei alte părți din colon. Acest reflex se
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
această funcție. Vagul stimulează activitatea colică, iar simpaticul o inhibă. Distensia unei porțiuni din colon determină relaxarea reflexă a unei alte părți din colon. Acest reflex se numește reflexul colo-colic și este determinat parțial de fibrele simpatice care inervează colonul. Motilitatea colonului proximal și distal crește reflex după pătrunderea alimentelor în stomac; reflexul gastro-colic. 5.2. Compoziția conținutului colic Conținutul colic este reprezentat de materii fecale și gaze intestinale. a. Materiile fecale conțin 80% apă și 20% reziduu uscat format din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și gaze intestinale. a. Materiile fecale conțin 80% apă și 20% reziduu uscat format din microorganisme, substanțe anorganice (săruri de calciu și fosfați), fibre vegetale nedigerate, grăsimi, țesut conjunctiv nedigerat, celule epiteliale descuamate, mucus. Fibrele vegetale nedigerate (celuloza, hemiceluloza) stimulează motilitatea colonului. Un regim bogat în fibre vegetale scade incidența cancerului de colon. Dintre grăsimi în fecale se găsesc trigliceride, fosfolipide, steroli și acizi grași. Trigliceridele și fosfolipidele derivă din resturile celulare și microbiene. Sterolii din fecale sunt reprezentați de colesterol
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
neuronii colinergici din plexurile mienteric și submucos. Fibrele simpatice sunt postganglionare; multe din ele se termină pe neuronii postganglionari colinergici, unde inhibă secreția de acetilcolină (fig. 17). 7. Hormonii gastro-intestinali Hormonii gastro-intestinali au un rol deosebit în reglarea secreției și motilității gastro intestinale și se împart în două categorii: hormoni gastrinici, din care fac parte gastrina și colecistokinina (CCK) și hormoni secretinici, din care fac parte secretina, glucagon, glicentin, VIP și GIP. Gastrina Gastrina este un hormon gastro-intestinal produs de celulele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
responsabilă de secreția gastrică acidă. G14 și G 34 prezintă toate activitățile gastrinei, dar numai 10% din puterea G17. Rolul fiziologic al gastrinei se bazează pe efecte de stimulare a următoarelor: secreția acidă gastrică, secreția de pepsină; creșterea mucoasei gastrice; motilitatea gastrică; contracția musculaturii care include joncțiunea gastro esofagiană; secreția de insulină (și secreția de glucagon, dar numai după un prânz bogat în proteine și nu după un prânz bogat în glucide). Secreția de gastrină este modificată în funcție de conținutul gastric, rata
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
găsesc la nivelul creierului. Rolurile CCK: determină contracția veziculei biliare și secreția de suc pancreatic bogat în conținut enzimatic; amplifică stimularea secreției pancreatice alcaline de către secretină; inhibă evacuarea gastrică; exercită un efect trofic asupra pancreasului; crește secreția de enterokinază; crește motilitatea intestinului subțire și a colonului; alături de secretină, CCK crește tonusul sfincterului piloric, prevenind astfel refluxul conținutului duodenal în stomac; gastrina și CCK stimulează secreția de glucagon. Secreția de CCK este stimulată la contactul mucoasei intestinale cu produși de digestie, în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sucului pancreatic puternic alcalin, care neutralizează aciditatea. Polipeptidul gastro-intestinal (GIP) GIP conține 43 de reziduuri aminoacidice ; se găsește în mucoasa duodenului și jejunului. Secreția sa este stimulată de prezența glucozei și a grăsimilor în duoden. Rolurile GIP: inhibă secreția și motilitatea gastrică, stimulează secreția de insulină, acționează integrat cu gastrina, CCK și secretina pentru facilitarea digestiei și absorbția nutrimentelor (fig. 18). Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) VIP conține 28 de aminoacizi; se găsește în structurile nervoase gastro-intestinale, în creier și în multe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nivelul glandelor salivare. Alți hormoni gastro-intestinali Motilinul este un polipeptid care conține 22 de aminoacizi; a fost extras din mucoasa duodenală. Are rol în stimularea secreției acide gastrice. Substanța P se găsește la nivelul celulelor endocrine ale tractului gastro-intestinal; stimulează motilitatea intestinului subțire. Peptidul eliberator de gastrină (GRP) conține 27 de aminoacizi, iar primii 10 aminoacizi C terminal sunt identici cu bombezina. Este prezent în terminațiile nervoase vagale de la nivelul celulelor G; funcționează ca un neurotransmițător care mediază pe cale vagală secreția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în circulație. După ingestia de alimente glicemia crește, atingând un maxim la 30 60 minute. Enterocitele nu folosesc drept combustibil glucoza ci preferă glutamina (fig. 21). Glucidele nedigerabile (celuloză, hemiceluloză, pectine) determină volumul fecalelor și au un rol important în motilitatea intestinală. Pectina absoarbe rapid apa formând un gel ce crește peristaltica intestinală (utilitate terapeutică). Regimul bogat în fibre vegetale scade incidența cancerului colic prin accelerarea tranzitului cu scăderea formării de acid litocolic cancerigen și tot astfel contribuie la scăderea colesterolemiei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și probabil și până astăzi" (Gorovei, 1930, p. 99). Gruber a descoperit la Beldiceanu un veritabil complex de asociații senzoriale, nu numai audiție colorată; astfel, la fiecare literă, simțea un gust deosebit, un pipăit, o temperatură, o rezistență și o motilitate deosebite, având în același timp gustație, olfacție, tactilitate, temperatură, rezistență și motilitate colorată. "Și Beldiceanu s'a supus unor experiențe, unor cercetări asupra minții lui, care au contribuit să-l desechilibreze complet. Om normal, nu era Beldiceanu" (Gorovei, 1930, p.
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
la Beldiceanu un veritabil complex de asociații senzoriale, nu numai audiție colorată; astfel, la fiecare literă, simțea un gust deosebit, un pipăit, o temperatură, o rezistență și o motilitate deosebite, având în același timp gustație, olfacție, tactilitate, temperatură, rezistență și motilitate colorată. "Și Beldiceanu s'a supus unor experiențe, unor cercetări asupra minții lui, care au contribuit să-l desechilibreze complet. Om normal, nu era Beldiceanu" (Gorovei, 1930, p. 97). Stil și gîndire. Începuturile psihologiei literare în România În anul 1888
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de-o parte un apreciabil număr de fapte și explicații. Audiția colorată este doar o formă de asociere dintre senzații dintre multe altele. Astfel, există vedere colorată, alte forme fiind gustația colorată, olfacția colorată, tactilitatea colorată temperaturile și rezistențele colorate, motilitatea colorată. Conform opiniei sale, studiul prezentat dă o "idee exactă" asupra ansamblului de fotisme și cromatisme. Sunt făcute referiri la originea acestor ultime două noțiuni. Astfel, termenul de fotism a fost introdus de către Bleuler și Lehmann, pentru audiția iluminată, și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
căruia s-au făcut cercetările, poetul român Neculai Beldiceau. Aceste calități au fost prezentate în portretul pe l-am realizat anterior în prezenta lucrare. Nu sunt analizate doar cromatismele, ci și fonismele, adică vedere auditivă, gustație auditivă, olfacție auditivă, tactilitate, motilitate, temperatură și rezistențele auditive. Ele sunt expuse în următoarea schemă: Privind schema de mai sus, ne revine în minte caracterizarea făcută de Dimitrie Anghel și Ștefan Octavian Iosif din Portrete referitoare la puterea extraordinară de sistematizare a lui Eduard Gruber
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
copilului. Importanța ei practică și teoretică. Ontogenia și filogenia psihologică. Ăncercările și resultatele științifice în Psihologia infantilă.2. Dificultățile. Esemplu: desvoltarea simțului culorilor la copil. Esperiența asupra omului matur: a) relativă la simțul olfactic, b) tactil, c) vizual, d) la motilitate. f) puterea de muncă; g) pentru determinarea tipului intelectual (vizual, auditiv, motor); h) p. determinarea felului și gradului de memorie; i) p. determinarea imaginației; j) p. măsurarea atenției ; k) p. timpul de reacțiune. CAP. III. 1. Sugestia și măsurarea ei
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
1608 - 1679), medic și fiziolog, reprezentant al curentului iatro-mecanc. Elev al lui Galilei și magistru al lui Morgagni din secolul următor, Borreli este profesor la Messina, Florența și Pisa. El aplică legile mecanicei și fizicii la organismul uman, distingând între motilitatea autonomă și cea voluntară. în lucrarea De Motu Animalium, apărută postum (1679), el calculează forța fiecărui mușchi în raport cu greutatea. Explică rolul diafragmei și mișcarea intercostală în procesul respirației, ca și forța inimii stabilind, cu posibilitățile tmpului, rezultate cantitative. Friedrich Hoffmann
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a traumelor cu efect în comportamente. Se afirmă neurosemiologi ca Joseph Babinski, Charles Foix, Pierre Marie ș.a. Se face distincție între manifestările simulate histerice și paralitice autentice. Neurologia își perfectează metoda de investigație diferențiind tulburările de sensibilitate și cele de motilitate. Charcot, Parkinson, Romberg ș.a. descriu tulburări de echilibru și tonus, Ogle se ocupă de agrafie (1867), Exner de dislexii (1881); se aprofundează studiul paraliziilor oculo- motorii, se pătrunde tot mai mult în misterele sistemului nervos. Secolul XIX unește tradiția observației
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de altă parte, cercetările histologice ale lui Meissner (1857) și Auerbach (1864) atrăgeau atenția asupra importanței plexurilor submucos și mienteric pentru contractilitatea intestinală. Pe baza acestor date, Gaskell (1886), ținând să sublinieze independența relativă a sistemului nervos vegetativ față de centrii motilității voluntare, îl etichetează „involuntar” și emite ipoteza unei inervații antagoniste simpatică-parasimpatică. Pentru a afirma mai pregnant această independență, Langley (1898) introduce termenul „autonom”, care n-a rezistat însă criticilor aduse, întrucât activitatea neuronilor vegetativi periferici depinde de conexiunile lor centrale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale sistemului nervos vegetativ și la conceptul actual al dualității simpatico-parasimpatice. Spre deosebire de actele reflexe viscerale (cardiace, gastrointestinale, glandulare etc.) care sunt involuntare, altele (respirația, alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative ale organismului, acționând ca un tot unitar, deși între cele două principale componente nervoase există importante diferențe morfo-funcționale. Spre deosebire de sistemul nervos somatic al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea exteroceptivă necesară asigurării relațiilor reciproce dintre organism și mediul extern, sectorul vegetativ al sistemului nervos asigură constanta mediului intern și normalitatea funcțiilor vitale. Reacțiile somatice sunt însoțite în majoritatea cazurilor de răspunsuri vegetative și invers (fig. 3
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii și fibrele nervoase care asigură inervația organelor prevăzute cu funcții vegetative, de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului. Spre deosebire de segmentul cerebrospinal somatic, al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea externă, necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tubului digestiv de la esofag la anus, prezintă un larg grad de independență anatomică și fiziologică și constituie cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic. Pe plan funcțional, sistemul enteric este implicat în procesele normale și patologice de motilitate, reglarea fluxului sanguin local, reacțiilor imune și secrețiilor glandulare. Nervul vag conține și fibre aferente ce transmit informații de la viscere la bulb. Pe de altă parte, parasimpaticul sacrat conține axoni cu origine în segmentele doi, trei și patru ai măduvei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
numai în jejuno-ileon (Furness, 2008), ca principali constituenți ai plexurilor nervoase intraparietale mienteric (Auerbach) și submucos (Meissner), SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC. Componenta enterică a SNV controlează și coordonează întreaga activitate intrinsecă a tubului digestiv, începând cu autoreglarea motilității, secrețiilor și fenomenelor de absorbție și sfârșind cu vasomotricitatea locală și modularea răspunsurilor imune și endocrine. Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici sub formă de plexuri și microcircuite locale complexe, l-a determinat pe Gershon (1998) să numească
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
VEGETATIVE SIMPATICO-PARASIMPATICE INTRANEVRAXIALE Întregul nevrax, de la scoarța cerebrală și până la măduva sacrată, conține numeroase elemente neuronale vegetative izolate sau grupate sub formă de nuclei simpatici și parasimpatici. Mult timp s-a crezut că cortexul cerebral este sediul exclusiv al centrilor motilității voluntare și percepției conștiente; lipseau dovezi experimentale categorice în favoarea existenței unor centri vegetativi în scoarță. De abia în ultimele decenii, odată cu introducerea metodelor electrofiziologice de excitare și înregistrare a potențialelor evocate din zone strict delimitate, s-a putut preciza atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]