757 matches
-
înlăturarea sentimentului de inferioritateși a celui de vinovăție; reechilibrarea existenței; schimbarea sensului de valori proprii pacientului (Păunescu, Mușu, 1990). ENCEFALOPATIE INFANTILĂ (fr. encéphalopathie infantile; engl. infantile encephalopathy) - Afecțiune lezională a creierului copilului cu repercusiuni asupra funcțiilor cerebrale, mai ales asupra motricității și a dezvoltării psihice. Simptomatologia clinică este extrem de variată, realizând tablouri clinice cel mai adesea individualizate. Encefalopatiile infantile se instalează în perioada intrauterină sau după naștere, ele fiind boli dobândite în urma acțiunii unor factori patogeni (nu se moștenesc și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
modul de adaptare a pacientului la specificul acțiunilor utilizate. EVALUARE PSIHOMOTRICĂ (engl. psychomotric evaluation) - Activitate de identificare și cunoaștere a unor elemente care constituie componenta psihomotrică a personalității subiectului; se desfășoară pe trei axe: a) discuții cu familia; b) evaluarea motricității generale, grafice și a scrierii, pe bază de teste specifice; c) identificarea tulburărilor asociate. Stabilirea diagnosticului unui bolnav revine medicului, în timp ce kinetoterapeutului, prin prisma profesiunii sale, îi revine obligația de a evalua restantul funcțional. În ansamblu, evaluarea vizează următoarele componente
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
grafice și a scrierii, pe bază de teste specifice; c) identificarea tulburărilor asociate. Stabilirea diagnosticului unui bolnav revine medicului, în timp ce kinetoterapeutului, prin prisma profesiunii sale, îi revine obligația de a evalua restantul funcțional. În ansamblu, evaluarea vizează următoarele componente: 1) Motricitatea - reprezintă calitatea activității nervoase superioare care permite trecerea rapidă de la un proces de excitație la altul sau de la un stereotip dinamic la altul, în condițiile unei comenzi date. Componentele motricității ce urmează a fi analizate sunt: ortostatismul - privește poziția corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
evalua restantul funcțional. În ansamblu, evaluarea vizează următoarele componente: 1) Motricitatea - reprezintă calitatea activității nervoase superioare care permite trecerea rapidă de la un proces de excitație la altul sau de la un stereotip dinamic la altul, în condițiile unei comenzi date. Componentele motricității ce urmează a fi analizate sunt: ortostatismul - privește poziția corpului, atât în stând, cât și în decubit dorsal. În poziția stând se observă dacă prezintă dificultăți de menținere a stabilității, eventuale asimetrii sau disproporții segmentare, existența unor mișcări necontrolate care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dreaptă înainte și înapoi, ocolirea unor obstacole, deplasarea pe vârfuri, pe călcâie etc.; lateralitatea - se oferă un obiect și se observă cu care mână îl apucă, i se solicită să încrucișeze brațele și se observă care braț este în față; motricitatea voluntară - este pusă în evidență prin solicitatea de a efectua mișcări cu finalitate precisă ale gâtului, centurii scapulare, umărului, cotului, mâinilor și degetelor, coloanei vertebrale și membrelor inferioare. 2) Coordonarea mișcărilor - capacitatea de organizare și reglare a mișcării, pusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
apreciere a reușitei sau eșecului, deoarece nu se pot cota: balansul ușor, micile flexii ale gambelor sau mișcările brațelor (Lapierre, 1976). Aceste dezavantaje au fost eliminate prin realizarea testului bilanțului psihomotor. Testul urmărește modul de execuție al unor mișcări incluzând: motricitatea globală; orientarea în spațiu; mobilitatea membrelor inferioare; mobilitatea membrelor superioare și prehensiunea; coordonarea generală. Testul prezintă avantajul evaluării tuturor micilor erori de execuție, fiind ușor de aplicat copiilor cu deficiențe medii și mai dificil pentru cei cu deficiențe severe. Testele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gestului. Expresia motrică pune în evidență două aspecte: starea de tonicitate și nivelul și stilul motrice (Guillarme, 1982). Starea de tonicitate reprezintă starea de semicontracție în care se găsește un mușchi în repaus. Se consideră că dezvoltarea tonusului și a motricității sunt strâns legate de dezvoltarea emoțională, influențând dezvoltarea gestului și a limbajului. Aceste aspecte de dezvoltare nu sunt elemente psihomotoare, dar expresia lor este psihomotrică. Prin nivel motric se înțelege bagajul de care dispune un copil, ca rezultat cumulativ al
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și tranzitorie a memoriei, după care subiectul revine la o situație normală. IDEOMOTOR, -OARE (< fr. idéomoteur) - Termen sinonim cu psihomotor. Proces ideomotor - proces prin care toate reprezentările noastre se prelungesc în mișcări, mai mult sau mai puțin realizate practic. Dirijarea motricității prin idei, care implică microcontracții și microrelaxări coordonate ce însoțesc involuntar percepția și mai ales reprezentarea mintală a actelor motoare, dar și a limbajului. Spre exemplu, apraxia ideomotoare reprezintă incapacitatea de a transforma ideea într-o acțiune. IDEOPRAXIE (< fr. idéopraxie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
forței musculare de la nivelul unui grup muscular, o evidentă scădere a coordonării mișcărilor de la nivelul segmentelor afectate și multe altele. INFIRMITATE MOTOARE CEREBRALĂ - Afecțiune determinată în mare parte de sechele ale encefalopatiilor cronice infantile, care au în comun: tulburări ale motricității, obligatoriu alterări mintale și uneori fenomene comițiale. Astăzi, handicapul motor este schematizat în trei grupe esențiale, corespunzătoare tulburărilor fiziopatologice: a) spasticitate - sindrom piramidal caracterizat prin exagerarea reflexului de întindre (miotatic) în mușchi; b) diskinezie - sindrom extrapiramidal manifestat în forme variate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sindromul de instabilitate se manifestă pe patru planuri: a) pe plan intelectual, instabilul are o gândire confuză, face deducții grăbite, nu realizează comparări, asociații, memoria imediată este mai bună, percepțiile sunt globale și incomplete; b) din punctul de vedere al motricității, manifestă agitație generală și permanentă, este turbulent și lent, simte nevoia de a se mișca tot timpul, are dificultăți de reproducere și coordonare a mișcărilor, mai ales sub raportul preciziei și vitezei de execuție, poate executa gesturi, mișcări ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În psihologia dezvoltării, la J. Piaget (1965) se întâlnesc expresiile „gândire intuitivă” și „raționament intuitiv” pentru a caracteriza o formă mintală de tranziție între organizările senzorio-motoare și operativitate, care se formează între 4 și 6 ani (în prioada preoperatorie). INVESTIGAREA MOTRICITĂȚII COPILULUI DEFICIENT MINTAL - Din perspectivă kinetoterapeutică, studiul motricității copilului deficient mintal este în consens cu abordarea psihologică în sensul utilizării unor scale motrice care permit stabilirea nivelului global al dezvoltării motrice, în raport cu vârsta copilului. Pornindu-se de la analiza unor baterii
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
întâlnesc expresiile „gândire intuitivă” și „raționament intuitiv” pentru a caracteriza o formă mintală de tranziție între organizările senzorio-motoare și operativitate, care se formează între 4 și 6 ani (în prioada preoperatorie). INVESTIGAREA MOTRICITĂȚII COPILULUI DEFICIENT MINTAL - Din perspectivă kinetoterapeutică, studiul motricității copilului deficient mintal este în consens cu abordarea psihologică în sensul utilizării unor scale motrice care permit stabilirea nivelului global al dezvoltării motrice, în raport cu vârsta copilului. Pornindu-se de la analiza unor baterii care cuprind probe ce vizează rapiditatea, precizia, inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sensul utilizării unor scale motrice care permit stabilirea nivelului global al dezvoltării motrice, în raport cu vârsta copilului. Pornindu-se de la analiza unor baterii care cuprind probe ce vizează rapiditatea, precizia, inteligența practică, dar și unele probe din atletism, se poate aprecia motricitatea, evidențiindu-se relația dintre aptitudinile motrice și aptitudinile intelectuale. În sprijinul afirmațiilor de mai sus vom prezenta punctele de reper de care trebuie să se țină seama atunci când este investigată motricitatea copilului deficient mintal. Arcan și Ciumăgeanu (1980) au prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dar și unele probe din atletism, se poate aprecia motricitatea, evidențiindu-se relația dintre aptitudinile motrice și aptitudinile intelectuale. În sprijinul afirmațiilor de mai sus vom prezenta punctele de reper de care trebuie să se țină seama atunci când este investigată motricitatea copilului deficient mintal. Arcan și Ciumăgeanu (1980) au prezentat principalele puncte de referință asupra aspectelor praxiologice cu privire la investigarea motricității. Prima teză: tulburările motrice intră întotdeauna ca elemente importante în structura tabloului psihopedagogic al copilului deficient mintal. Se poate chiar formula
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
În sprijinul afirmațiilor de mai sus vom prezenta punctele de reper de care trebuie să se țină seama atunci când este investigată motricitatea copilului deficient mintal. Arcan și Ciumăgeanu (1980) au prezentat principalele puncte de referință asupra aspectelor praxiologice cu privire la investigarea motricității. Prima teză: tulburările motrice intră întotdeauna ca elemente importante în structura tabloului psihopedagogic al copilului deficient mintal. Se poate chiar formula o legătură logică între deficiența mintală și nivelul și tulburările de motricitate; cu cât gradul deficienței mintale este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de referință asupra aspectelor praxiologice cu privire la investigarea motricității. Prima teză: tulburările motrice intră întotdeauna ca elemente importante în structura tabloului psihopedagogic al copilului deficient mintal. Se poate chiar formula o legătură logică între deficiența mintală și nivelul și tulburările de motricitate; cu cât gradul deficienței mintale este mai pronunțat, cu atât și nivelul motricității este mai scăzut și tulburările sunt mai variate și grave. Și invers: în deficiențele mintale ușoare, de regulă, nivelul motricității este mai apropiat de normal, iar tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
întotdeauna ca elemente importante în structura tabloului psihopedagogic al copilului deficient mintal. Se poate chiar formula o legătură logică între deficiența mintală și nivelul și tulburările de motricitate; cu cât gradul deficienței mintale este mai pronunțat, cu atât și nivelul motricității este mai scăzut și tulburările sunt mai variate și grave. Și invers: în deficiențele mintale ușoare, de regulă, nivelul motricității este mai apropiat de normal, iar tulburările motrice sunt mai puțin evidente și mai puțin grave. Se desprinde ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
deficiența mintală și nivelul și tulburările de motricitate; cu cât gradul deficienței mintale este mai pronunțat, cu atât și nivelul motricității este mai scăzut și tulburările sunt mai variate și grave. Și invers: în deficiențele mintale ușoare, de regulă, nivelul motricității este mai apropiat de normal, iar tulburările motrice sunt mai puțin evidente și mai puțin grave. Se desprinde ideea că investigarea motricității este obligatorie în orice examinare a deficientului mintal. A doua teză: tulburările motrice depind într-o oarecare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mai scăzut și tulburările sunt mai variate și grave. Și invers: în deficiențele mintale ușoare, de regulă, nivelul motricității este mai apropiat de normal, iar tulburările motrice sunt mai puțin evidente și mai puțin grave. Se desprinde ideea că investigarea motricității este obligatorie în orice examinare a deficientului mintal. A doua teză: tulburările motrice depind într-o oarecare măsură de etiologia deficienței mintale. Se arată că există o corelație strânsă între nivelul intelectual și eficiența motoare la subiecții care prezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
A doua teză: tulburările motrice depind într-o oarecare măsură de etiologia deficienței mintale. Se arată că există o corelație strânsă între nivelul intelectual și eficiența motoare la subiecții care prezintă o deficiență endogenă, pe când la deficiențele exogene corelația dintre motricitate și inteligență este mai redusă. A treia teză: eficiența motrică a deficientului mintal este unul dintre parametrii principali pe care se construiește pregătirea pentru muncă și prin muncă, integrarea profesională și socială a acestuia. A patra teză: pe lângă deficiențele motoare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tabloul psihopatologic al deficiențelor mintale ușoare; dintre aceste tulburări amintim: retardul motor simplu; tulburări motrice care afectează calitatea și stilul gestului; dificultăți de stabilire a dominantei cerebrale; tulburări praxice referitoare la execuția actelor intenționale complexe. A cincea teză: prin ameliorarea motricității se operează și o serie de schimbări în plan psihologic, crește potențialul adaptativ și se îmbunătățesc performanțele, atât în plan școlar, cât și social. A șasea teză: analiza domeniului complex al motricității se poate face în trei direcții: a considera
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
actelor intenționale complexe. A cincea teză: prin ameliorarea motricității se operează și o serie de schimbări în plan psihologic, crește potențialul adaptativ și se îmbunătățesc performanțele, atât în plan școlar, cât și social. A șasea teză: analiza domeniului complex al motricității se poate face în trei direcții: a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate cu complementele sale tonice și clonice” - acest aspect al motricității este legat de echipamentul neuro-anatomic și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se operează și o serie de schimbări în plan psihologic, crește potențialul adaptativ și se îmbunătățesc performanțele, atât în plan școlar, cât și social. A șasea teză: analiza domeniului complex al motricității se poate face în trei direcții: a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate cu complementele sale tonice și clonice” - acest aspect al motricității este legat de echipamentul neuro-anatomic și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
îmbunătățesc performanțele, atât în plan școlar, cât și social. A șasea teză: analiza domeniului complex al motricității se poate face în trei direcții: a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate cu complementele sale tonice și clonice” - acest aspect al motricității este legat de echipamentul neuro-anatomic și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de o intenție” (definția dată praxiilor de J. Piaget, 1965) - motricitatea este privită în interferențele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
al motricității se poate face în trei direcții: a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate cu complementele sale tonice și clonice” - acest aspect al motricității este legat de echipamentul neuro-anatomic și reflectă în mare parte integrarea neurofiziologică; a considera motricitatea ca „sistem de mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de o intenție” (definția dată praxiilor de J. Piaget, 1965) - motricitatea este privită în interferențele sale cu dezvoltarea intelectuală; a considera motricitatea din punctul de vedere al „complexelor motrice”, adică într-
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]