277 matches
-
unei alte persoane în scopul terorizării, umilirii, înfrângerii voinței și supunerii sale totale. Violența poate fi fizică, verbală, sexuală, psihică/emoțională. De multe ori, escaladarea violenței se face pe nesimțite - de la o înjurătură se ajunge la o palmă, de la ironie mușcătoare, se ajunge la bătaie. Zilnic elevii se află în situații conflictuale încercând să rezolve problemele interne personale sau interpersonale prin contraziceri, replici ironice, jigniri, amenințări sau chiar loviri. Astfel, fiecare își dezvoltă strategii personale de abordare și soluționare prin confruntare
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Rodica-Doiniţa COCALEA, Mădălina VIȘINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93170]
-
nici stilul artist streinian, nici maliția cârcotașă a lui Șerban Cioculescu. Pompiliu Constantinescu este exact ca un metronom, precis, ascuțit ca un bisturiu, efectuând în trupul operei incizii adânci și eficace. Încă înainte de a se manifesta plenar în scris, spiritul mușcător al lui Șerban Cioculescu s-a revărsat în intervenții verbale juvenile și iconoclaste, purtate cu vioiciune și sagacitate pretutindeni, la seminariile lui Mihail Dragomirescu, ale lui Charles Drouhet, la ședințele Institutului de literatură și în cenaclu. Foiletonistul a dus lupte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
bine. El a pus în mișcare un nou mecanism și se supune lui de bună voie. Cu emoție, surpriză și ironie. Căci avem de-a face cu un autor foarte inteligent, caustic și, când își scoase ghearele (sau... cuțitele), chiar mușcător. Dar esențialul stă în altă parte. Situație suprarealistă tipică: scriitorul simte că renaște într-o altă limbă; inocent, pur, proaspăt, copilăros. Este o întoarcere la aurora conștiinței, la starea spirituală primordială. Un mare topos al conștiinței mistice de totdeauna și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
corturile pentru că ridicau un obstacol mai mult în calea privirii decât într-a acțiunii: desfășurau de jur-împrejurul locatarului un ecran înșelător, îndărătul căruia pândea fără a putea fi pândită imensitatea vorace de dincolo, în loc să-i impună acesteia o limita fermă, armată, mușcătoare, efectiv țiitoare la respect. Armăturile revelează esența agonică a locuirii, faptul simplu și primordial că, dezarmați, n-am rezista nici cât să fumăm o țigară în trupurile noastre moi și vulnerabile, leoarcă de ostilitatea mediului. Prin studenție încercase de câteva
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
romancierul acestui joc amoros este de o întunecime radicală. Se situează la antipodul florii albastre sau al nuanței roz pastel care tinde se să impună în Franța începând cu anii '30. Descrierea făcută de Styron ține de caricatură, de satira mușcătoare. Cu toate acestea, și el, ca toți marii romancieri, spune "minciuni adevărate". Oricât de sumbru ar fi el, episodul acesta rămâne emblematic pentru anii de după război. Asemenea unei lupe, el face să devină mai ușor perceptibile toate frustrările pe care
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deteră o ținută mai potrivită Curții. Dânsul era un tip de boier vechi, întrunind tradițiile neamului său cu civilizația ce adoptase în călătorii și educația europeană ce primise. Fusese bărbat frumos și era plăcut, admirabil conservat, hazliu, vesel, dar și mușcător și intransigent când era vorba de oarecare principii. Luase de soție, mai tânără de ani ca el, pe fiica naturală a lui Hangerli, descendentul celui ce domnise vremelnic la noi, naturalizat german și ocupând o funcțiune înaltă în administrația prusiană
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
urmă. Îți trimit și o pilulă pentru numărul vesel de Anul Nou . Acest satir (așa îl numea dl Dima) trage în umbră sfori contra mea. Trebuie atins de fiecare dată cînd se ivește prilejul. Nota, sub aparență de veselie, este mușcătoare. Miturile trebuie dărîmate. În așteptarea răspunsului, primiți urările noastre de sănătate și bucurie. Răspunde-mi repede. Nu mă persecuta. Mihai Drăgan N.B. Trimite-mi decupate tabletele tale . Vreau să le savurez cu un ceas mai devreme. Despre Creangă nu am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
bine și mai pe scurt toată desfătarea istoriei n-au cuprins, iubite cetitorule, decât acela domnul voroavei râmlenești, Cicero, carele o au numit ocârmuitoarea vieții" etc. Așadar Nicolae e un erudit. Însă talentul nu-i lipsește și portretistica lui e mușcătoare și plastică. În special asupra lui Duca-vodă se lasă toată înverșunarea cronicarului. Duca era "rău și pismător, îndelungăreț la mîniă și lacom la avuție, și el și Doamna sa". "Domn era, și Vistiernic mare, și neguțător, și vameș" și "precupea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
păgubos. Anterior discutasem, cum îmi ceruse, „deschis”, despre romanul său, în legătură cu care îmi permisesem să formulez cîteva obiecții. „Poți să le publici, bătrîne, a rupt el tăcerea, fii intransigent! Uneori se poartă. Dar îți atrag atenția că pentru recenzia ta «mușcătoare» vei primi un «bacșiș» de cîțiva firfirici. În schimb, mie, pentru romanul ăsta așa «neconcludent» sau «prost», cum îl crezi tu, mi-au plătit 30.000. Îți repet în litere, reține: treizeci de mii!” E pentru prima dată, în cei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unui post de radio necomunist de către un scriitor comunist român. Lucrul n-a surprins însă pe nimeni, nici măcar pe cei care i-au dat drumul să apară, atâta vreme cât în Săptămâna condusă de Eugen Barbu s-au simțit și altădată colții mușcători ai unui naționalism șovin incompatibil cu aspirațiile poporului român și, în aceeași măsură, incompatibil cu principiile declarate ale Partidului Comunist Român. în cadrul acestor emisiuni radiodifuzate, domnul Eugen Barbu a deschis și o campanie de așa-zisă veștejire a prestigiului unor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva, schimba ceva, a venit reconversia de după război (anunțată deja din 1933, căci Blanchot n-a fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui, clamată, n-are Însă cinismul mușcător al celei beckettiene, nici răceala ei. Are ceva din aritmia lui Anton Webern, unul din compozitorii săi preferați. La fel ca serialistul vienez, Blanchot a făcut parte din avangarda vremii sale, dar n-a strălucit. N-a fost un dur
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este receptat contradictoriu, cu mare trecere la cititorul nepretențios și la o parte dintre critici sau dur sancționat de cealaltă parte. Și omul, figură a cafenelei bucureștene și campion al șezătorilor literare, stârnea, cu înfățișarea lui hirsută, pitorească, cu spiritul mușcător și verva pe măsură, reacții dintre cele mai diferite. Situat de Tudor Vianu între ironiști și umoriști, alături de I. A. Bassarabescu, D. D. Pătrășcanu, Gh. Brăescu ș.a., C. își susține „excelența” mai cu seamă prin întinderea și varietatea ambianței umane
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți, împinși la acțiune. Scris cu vervă și haz, dar și cu o ironie adeseori mușcătoare, G. își îndreaptă atenția asupra vieții politice, cu precădere asupra situației, evenimentelor și personalităților locale. Există câteva rubrici mai mult sau mai puțin permanente: cea intitulată „La tarabă”, scrisă în versuri, este o cronică satirică a societății românești contemporane, după cum
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
al vocației literare ("ciudățenia"). Iar comentariul sarcastic al lui Maiorescu subliniază derizoriul acestei calificări nejustificate a unei interiorități: "Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali - însă cam ciudați în felul nostru"2. Dar dincolo de rezerva mușcătoare cu care primește excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
surdina unor explicații minuțioase, a unor reveniri, corecturi, pe un fundal de persiflare blajină care exclude crispările, încrîncenările. În perspectiva d-sale, viața nu e nici pură nici impură. Dispoziția poetului exclude ofensiva, expresia patetică a disperării sau a satirei mușcătoare, vădindu-se marcată de-o enormă oboseală: „ce mult a trecut de cînd puteam spune, cu adevăr,/ că sînt bine dispus din cauză că ninge fastuos/ afară, în curte, că știu cum ninge pe străzile largi (și osos/ să-mi sune în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
și Kurt Weill. Printre cei mai importanți scriitori satirici englezi din această perioadă sunt de menționat poetul Alexander Pope, eseistul Joseph Addison, romancierul Henry Fielding și, în special, irlandezul Jonathan Swift. Stilul satiric al lui Swift este de o ironie mușcătoare și impregnata de pesimism. ""Călătoriile lui Guliver"" (1726) au căpătat mai tarziu renumele nemeritat de "literatura pentru tineret", fiind în realitate o operă acuzatoare la adresa raporturilor politice și condițiilor sociale ale vremii sale. Criticile curajoase ale relațiilor din societate sau
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
creat de Carlyle. Editorul admiră opera confuză a filozofului, din care redă doar unele fragmente. Pentru a putea înțelege filozofia, editorul încearcă să reconstruiască biografia filozofului, dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale filozofului german, se află atacuri mușcătoare la adresa utilitarismului și a comercializării societății britanice. Biografia fragmentară a lui Teufelsdröckh pe care editorul o recuperează dintr-o masă haotică de documente revelează călătoria spirituală a filozofului. El ajunge să deteste condiția coruptă a vieții moderne și contemplează „"Eternul
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
renumitul actor David Garrick. La baza creației lui Hogarth se află experiența personală, iar problemele sociale și politice îi oferă un bogat material pentru scenela sale satirice. În cadrul lor, temperamentul lui Hogarth își găsește expresia pe deplin. Umorul și ironia mușcătoare reprezintă armele preferate ale artistului, care prezintă imaginea societății contemporane lui. Hogarth se lasă purtat de imaginație nu numai în alegerea temelor, dar și în elaborarea lor. În portrete, impresionează spontaneitatea proaspătă a pensulei și aspectul de schiță al personajelor
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
Emil Cioran, Constantin Noica ș.a. care, în conformitate cu apartenența lor la Mișcarea legionară exacerbau forme naționaliste de extremă dreaptă și mistice. Între aceste tendințe opuse s-au desfășurat lupte de idei de o ținută intelectuală excepțională, dar uneori și cu accente mușcătoare. Ele conțineau răspunsuri adânc motivate nu atât la adresa prezenței religiosului în cultură, cât împotriva încercărilor de a face din această trăire un instrument al naționalismului și al antidemocrației. Se conturau atitudini valabile pentru politica și pentru cultura română ulterioară, puncte
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
răspuns care a ajuns în presa națională: Articolele lui Bierce legate de acest subiect au stârnit o asemenea furie în rândul maselor, încât moțiunea a fost respinsă. În luna noiembrie, Bierce a revenit în California. Din cauza înclinației spre critica socială mușcătoare și satiră, îndelungata carieră jurnalistică a lui Bierce s-a aflat deseori în mijlocul unor controverse. De câteva ori, editorialele lui au declanșat reacții extrem de ostile, care i-au pus probleme lui Hearst. Unul dintre cele mai notabile incidente de acest
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
Epigrama (din , prin ) este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conținut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ține de ascuțime și de arta ingeniozității, având o structură binară ce-i conferă simetrie și opoziție
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
lucru particular-casă. Diogene din Sinope a căutat fericirea în autarhia-izolare de toate convențiile și nevoile, sfiidand bună cuviință și era poreclit kyon-câine, de către concetățenii atenieni. Școală fondată de el a fost denumită că fiind "cinică". Diogene și-a arătat spiritul mușcător, când un atenian l-a întrebat dacă omul e o creatură care merge pe două picioare și nu are pene, iar el , în loc să-i răspundă , a jumulit un pui și i-a aruncat atenianului la picioare. Discipolii lui Diogene, cinicii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de părere că „Willis dă impresia că scrierea unor povestiri de ficțiune strălucitoare este facilă, într-o colecție de 23 de nuvele și povestiri care arată o gamă largă a sensibilității, de la tandrețe ('Hanul') și durere sfâșietoare ('Samaritean') la satiră mușcătoare ('Chiar și Regina') și sălbăticie sumbră ('Fiicele mele iubite').” "Milwaukee Journal Sentinel" consideră că „alături de talentul scriitoricesc, conținutul științific, religios și literar al fiecărei povestiri a lui Willis va încânta cititorii. Povestirile ei sunt atât pompoase, cât și populare, atingând
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
și chimistului scoțian [[Joseph Black]], apoi completată de Lavoisier. După ce Black a învățat că există de asemenea corpuri gazoase care nu fac parte al aerului atmosferic, dezvoltând cu farmacistul Meyer în [[Osnabrück]] o controversă stranie asupra cauzei statului blând și mușcător al varului, Jacquin a decis această controversă în 1769 prin lucrarea sa "Examen chimicum doctrinae Meyerianae de acido pingui et Blackianae de aene fixo nes pectu calcis", în care a dovedit, că „aerul” dezvoltat de var este un acid absorbit
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
prietenii: ”O fecioară nesăbuită” „O fecioară nesăbuită este echivalentul olandez al lui Stoner, un mare roman al literaturii universale. Din discreția stilistică a Idei Simons se naște un umor de cele mai multe ori blînd, dar care se transformă uneori într-o mușcătoare ironie.” (De Morgen) Scris cu vervă ironică și umor, romanul Idei Simons, O fecioară nesăbuită (traducere din limba neerlandeză și note de Gheorghe Nicolaescu), este povestea unei adolescente aflate în căutarea unui loc sigur în vremuri nesigure și într-o
Cărți pe care le veți savura cu plăcere by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104401_a_105693]