598 matches
-
cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu aici, de ce-i smintești pe ortodocși ?”. Cele două femei se opresc speriate, eu aș fi vrut să continui discuția cu bărbatul din Bacău, dar a fost imposibil. După intervenție, se închide într-o muțenie absolută și începe să citească un mic acatist al Sfintei Parascheva, uzat de atâta întrebuințare. Sacrul și buna lui manipulare. O vânzătoare de batiste distribuie și „instrucțiuni de utilizare” celor neștiutori. „Cumpărați batiste curate, le dați frumos pe la Sfânta și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tânără și am văzut cu ochii mei cum ne-au ars ungurii cărțile și icoanele din biserică în ’40. Lasă-i pe comuniști în pace, că ei nu or făcut nimica la oamenii de pe aici”. Se cufundă din nou în muțenie, legând preocupat, cu gesturi experte, trei- patru fire de busuioc cu resturi de lână colorată. Simt că am început cu stângul acest teren, fiind prea „setat” pe alte pelerinaje, din alte regiuni istorice ale României, pe când, aici, istoria și memoria
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mai multe ori în scrierile literare sau în articole, eseuri, declarații și interviuri, este de a surprinde, pentru un timp când nu va mai domni uitarea și minciuna, "urmele" trecerii prin viață și ale "glăsuirii" miilor de existențe aduse la "muțenie" de atrocitățile unor vremuri în care omul a uitat de îndemnul evanghelic " Nu vă fie teamă", consimțind la frica ce înrobește în atâtea și atâtea moduri, lăsând drum liber instalării Răului. Despre aceste moduri în care se produce "declinul curajului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cutii și multe altele. Cele ce trebuiesc omului, lapte, bere, detergenți și ce-o mai fi. Stăm pe punte și sorbim din cafeaua aromată, briza ne mîngîie, ochii se delectează cu frumuseți șocante și totul se acceptă într-o adîncă muțenie. Plutim și la propriu, și la figurat. Din cînd în cînd, pescăruși, liberi ca pasărea cerului, ne strigă un salut de acceptare a împletirii destinelor cu omul. Noi profităm și întregim tabloul cu ființele contopite cu marea. În liniștea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Apoi Aliații au copleșit Germania muribundă prin superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și prin calitate. Cum spuneam, priveam zările din largul Mediteranei și fiecare era cu gîndurile lui, cu trăirile lui, separați unul de altul prin zidul muțeniei. Apa se vedea în culoare verde brăzdată de fîșii înguste și lungi de un negru intens, pînă hăt, departe la insulă. Am uitat să spun că doctorul era dintr-o țară din Asia Mică și se refugiase un timp în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Omul de litere nu ia în considerație litera ("lettreüre" literatură în limbajul Evului Mediu) -, o indiferență frecventă a scriitorilor față de chestiunile tipografice, față de realizarea literei ca artă și meserie. Producătorii ideilor nu vor să trateze gîndirea ca pe un produs: muțenia filosofilor și a psihanaliștilor în ce privește neurofiziologia creierului amintește de confuzia îmbufnată a sociologilor față de sociologia sociologilor. Mediatorii nu acceptă în general să privească deschis medierile. Aceasta începînd cu mediul lor natural, limba: indiferența intelectualității franceze față de francofonie, inconștiența cercetătorilor anglo-saxoni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
frig și gînduri! Deci, închei! Mai scrie-mi tu! Și toate cele bune! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 1 aprilie '81 Bună, dragul meu! E o lună de cînd tac. Tăcerile necesare, manevre involuntare ale spiritului meu mereu nemulțumit! Dar muțeniile ascund și surprize. Ele trebuie să fie, însă, întotdeauna remarcabile. Mă plictisește eclectismul multora, în timp ce nici ergotismul altora nu-mi place. Excesele au totuși măsură. Nu-ți dau dreptate în ceea ce privește "cazul" Mircea Cărtărescu. Sau, în orice caz, nu se pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
emoția, poate. Sau așa o fi în orice om cît de cît mulțumit: să spună și celor apropiați că el e rege în propriile-i simțuri. Mă-ntreb dacă nu e totuși o blasfemie să vorbesc prea multe cuvinte despre muțenia iubirii?! Așa că am să tac. Îmi doresc să nu cred că nemărginirea se sfîrșește. Fata aceasta stă în genunchi în creierul meu așteptînd să ningă peste cuvinte. Îți mulțumesc pentru că-mi dorești atît de frumos o Iolanda a mea! Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se face rău fizic, simțea că se îmbolnăvește. A plecat acasă pleoștit. S-a urcat în pat și a zăcut. Mama lui l-a întrebat îngrijorată ce are. Nu prea sunt în apele mele, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
voie să discute cu mine acest subiect. Între timp, m-am obișnuit cu viața din văzduh, știu că există tabuuri, știu că Lazarus are reguli stricte care, spre deosebire de existența pământeană, sunt și respectate, de aceea nu mă mai mir de muțenia lui. Totuși, după câteva clipe, Lazarus, ca și în alte împrejurări când dorește să mă ajute și nu poate s-o facă direct, mă îndeamnă să apelez la condorul Truman. Pe Truman îl găsim cu mare dificultate, după îndelungi căutări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe fața lui, în ochii lui un eventual răspuns. Privindu-l, dau încă o dată peste acea curăție înmărmuritoare din ochii lui, care mă izbește, pe care nu sunt în stare s-o descriu. Însă, contrar presupunerilor mele, Lazarus renunță la muțenia lui de atâtea ori ermetică și îmi explică oarecum stânjenit: -Într-adevăr, îngerul n-a ajuns jos. L-am oprit eu... Nu poți trimite pe pământ, ca mesager al cerului, ca promisiune a redempțiunii, ca avertisment pentru cei aflați pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
1983); Rod, antologie (Ed. „Albatros“, 1985, colecția „Cele mai frumoase poezii“, prefață de Artur Silvestri); Doina, al doilea volum din această serie (Ed. „Cartea Românească“, 1987); Alte fragmente din Muzeon (Ed. „Cartea Românească“, 1992) încununat cu Premiul Uniunii Scriitorilor; Sutrele muțeniei (Ed. „Princeps“, 1994); Jeu d’Amour și Doina, ediție necenzurată, ambele antologii apărute la Ed. „Helicon“, Timișoara, 1995; colecția liliput La Baaad, cea mai reprezentativă selecție din poezia lui Cezar Ivănescu, în colecția „Poeți români contemporani“, postfață de Th. Codreanu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
îndoctrinare. La antipodul felului lor de-a se manifesta era comportarea unui personaj pe care tocmai pentru acest motiv l-am remarcat. Și el un bărbat în vârstă, personajul la care mă refer se ilustra, în contrast cu ceilalți, printr-o desăvârșită muțenie. Scund, rubi cond, purtător al unui cap leonin și al unor ochelari cu margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din București, lui Pierre la Satulung 12 august 1954 Dragul meu Petușicica! Abia după nouă zile de la plecarea ta am primit prima ta carte poștală. Îți poți dar închipui, dacă mai ai rudimente de imaginație, cum am suportat o asemenea muțenie! Dar, în sfârșit, cărțile poștale au străpuns cortina tăcerii și am aflat câte ceva despre tine. Dar n-am aflat ceea ce e mai important, și anume cum stai cu sănătatea, cum te simți? Eu cred, băiatule, că te poți mărgini acum
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
atunci... câte-un telefon a neuitare. Să aibă și ea motiv să mai tragă ștergarul frumos brodat de pe aparat, să nu-l biruie praful. De-ar ști ei cum adoarme seara bătrâna fixând cu ochii înlăcrimați dușmanul cel încăpățânat în muțenia-i chinuitoare! Și se mai plânge c-o dor ochii de la televizor! Femeie cu frica lui Dumnezeu, n-am auzit-o niciodată hulind sau bârfind, cât despre înjurături... ferească Sfântul! Viețuiește, alături de cumnata ei - tanti Voica - vecină gard în gard
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
indieni orice reținere de la plăceri sau confort reprezintă o încercare a virtuților spirituale ale practicantului. Există și exhibiționiști ce transformă tapasya într-un spectacol grotesc cu pretenții de spiritualitate, ceva de genul: stat într-un picior un număr de ani, muțenia prelungită etc. The show must go on! (engleză) - Spectacolul trebuie să continue! Vibrații - forma sub care se manifestă energiile omniprezente, ca și cele ce le emite corpul nostru la ascensiunea lui Kundalini. Se consideră vibrații bune, pozitive, cele răcoroase. Atunci când
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încă mai putem crede că lumea noastră de azi, nebună de legat, mai are șanse să redevină lumea plină de iubire și dreptate. Te copleșește gândul că viața e ca o iluzie a realității imanente, că nemărginirea te înspăimântă până la muțenie. Mai are rost să hamletizezi despre "a fi sau a nu fi", la ce folos? Sau să ne consolăm cu ideea că realitatea pe care o trăim intră în alternanță cu transcenderea formulei de a exista și de a intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-se, că un om care nu incomodează nu merită să existe. Nu știu cum să-mi explic, dar eu am o fire foarte greu de suportat. Îmi dau seama de acest lucru și, pe cât e posibil, caut să evit "altercațiile". Singurătatea și muțenia mea sunt, în mare parte, un efect al bunului simț, o dorință de a incomoda mai puțin. Cu siguranță, unii mă provoacă anume cum ați făcut și dv. acum, să mă compromiteți peste măsură față de cititori. Dacă unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se spălau pe mâini. Ei mă trimiseseră, dar parcă se disociau de mine, după ce m-au aruncat în groapa cu lei; lipsă de interes sau lașitate? * La sosirea în țară, am rămas dezamăgit și șocat de lipsa de reacție, de muțenie; eram îngrijorat, așteptând semne din care să pot deduce cum a fost apreciată această activitate; trecusem prin atâtea, pentru ca să nu am acel minim de prudență și să evit a-mi face iluzii (dacă după ce am stat sub tirul gloanțelor puciștilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și prind pe Brăileni (împreună cu Grigori Gogolea, care a venit cu entuzisam în slujba Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a putut înțelege cu nunțiul papal într-o împrejurare (a aflat d-na Menzel) nici în italienește, așa că s-au nevoit amândoi latinește. Aflând că eu nu știu nemțește, a regretat. Am stat câteva zile amândoi într-o stare de muțenie unul față de altul. Alaltăieri, la amiază, s-a întâmplat să fiu singur în "speise-zimmer". I-am spus câteva vorbe nemțești ca să rup tăcerea penibilă și din politeță. Cred că am avut oarecare succes mai cu seamă de uimire, căci d-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ducând cu el vestita valijoară pe care fiecare o păstra la îndemână, în acea vreme. Bătrânul Damian dispăruse pentru a doua oară și am continuat să locuim cu nevasta lui, singură, ca mai-nainte. Șocul arestării o adusese la o muțenie aproape totală. Se închidea în camera ei, aproape n-o mai vedeam, în afară de momentele când ne încrucișam la toaletă sau când trecea prin antreul comun pentru a se duce la cumpărături. Dar iată că, într-o bună zi, s-au
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și datorită refuzului constant de a vorbi despre evenimente, cu toate că a trăit ani buni după 1989. Același Marcel Petrișor s-a întâlnit cu Popa și în această perioadă și spune că era profund marcat de amintirile sale, păstrând însă o muțenie absolută când venea vorba despre Pitești. 'Țanu' a dus cu el în mormânt multe secrete ale acțiunii. Neculai Popa Născut în martie 1925 în Dragomirești, județul Neamț, Popa era responsabil al Frățiilor de Cruce din județele Neamț, Bacău și Roman
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
istorie. Izolarea lor a fost și este totală: timișoreanul Zaharia, de pildă, descris în multe cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității a fost una de semiizolare și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]