594 matches
-
o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită și, oprindu-se deodată, a lăsat locul unei silențiozități perfecte de puteai simți și sfinții revenind printre noi. Somnul nu mi-a dat târcoale în acea noapte, iar după torentele zbuciumate, spre dimineață, am mai așteptat ceva vreme până
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
o...sondă”. Gândindu-se o clipă la această posibilă întâlnire, Paula constată că tot ceea ce simțea, era doar indiferența. Tăcea ore în șir stând cu ochii închiși și știa că nicio întrebare n-ar fi putut să o scoată din muțenie. Avea convingerea că nu era datoare, nimănui, nicio explicație, simțind că nu era vorba doar de refuzul de a vorbi, ci doar de o neputință. Era ca și cum își pierduse peste noapte darul vorbirii. Și, iarăși, alte pagini arse i se
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
o tăcerea apăsătoare. Colega cea nouă vorbea foarte puțin, iar seara după ce se da stingerea, se auzeau suspinele ei sub așternut. De la mama Antonia, aflaseră fetele că Nicoleta își pierduse mama, în urma unei boli incurabile. Fata se închisese într-o muțenie, din care nimeni n-o putea scoate și suferea enorm. Tatăl ei fiind plecat, mai tot timpul pe teren, apelase la acest așezământ, venind totuși în fiecare sâmbătă seara s-o ia acasă, iar Duminică seara o aducea înapoi. Era
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
îngenunchind strada Eu credeam că știu totul despre eclipse Însă stelele au înflorit livada Sufletului meu subjugate de eclipse. Plămânii mei au obosit în zona alpină Între două praguri ale infernului fac popas Odihna e resimțită ca o vină Pentru muțenia drumului rămas. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Drum rămas, poezie de Al.Florin ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 744, Anul III, 13 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
DRUM RĂMAS, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345182_a_346511]
-
31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De ce mă las pradă acestei himere ce-mi strânge în suflet doar dor de înalt, când dinspre Zenit vine numai tăcere sculptată-n Nadir într-un sfinx de bazalt ? I-ascult necuvântul privindu-i muțenia transmisă-ntr-un grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra, ce-i simbol de veșnic cu chip albăstriu, târziu părăsesc nemișcarea-i
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
îți reda glasul unui copil, pictat pe faianțele Casei Poporului. S-ar putea spune, că eram obișnuiți cu asta. Dialogul tău cu fraze colocviale că nu trebuie să fac nimic, decât să trăiesc, nu m-a ajutat să trec peste muțenia noastră, asta fiind o moștenire de familie. S-ar putea spune că eram obișnuiți și cu asta. Era un mizilic să-ți arăt zilnic sufletul; abia după ce l-ai tăiat în felii transparente, ai zis: are ochii amputați, e prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
meu îți reda glasul unui copil,pictat pe faianțele Casei Poporului.S-ar putea spune, că eram obișnuiți cu asta.Dialogul tău cu fraze colocvialecă nu trebuie să fac nimic, decât să trăiesc,nu m-a ajutat să trec peste muțenia noastră,asta fiind o moștenire de familie.S-ar putea spune că eram obișnuiți și cu asta.Era un mizilic să-ți arăt zilnic sufletul;abia după ce l-ai tăiat în felii transparente,ai zis:are ochii amputați,e prea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
nici o scuză! Adică... aș avea, dar nu mai contează!... XII. DILEME ( FRAGMENT 31), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017. Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic. ,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria ... Citește mai mult Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic.,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... Citește mai mult O primăvară mult așteptată bătea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac.Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și ... XXVI. DILEME ( FRAGMENT 22), de Silvia Giurgiu , publicat
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
coagulată, o liniște dură care nu poate fi fisurată de niciun decibel, care dăinuiește de o veșnicie și care va mai dura încă o veșnicie. Cele mai mari explozii solare nu au sunet. Cataclismele cosmice, exploziile stelare, sunt făcute în muțenie, în acea muțenie sfântă, dată de puterea divinității. Dumnezeu a clădit această lume în liniște fiind că atunci când crezi ceva trebuie să fie pace, trebuie să fie blumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
dură care nu poate fi fisurată de niciun decibel, care dăinuiește de o veșnicie și care va mai dura încă o veșnicie. Cele mai mari explozii solare nu au sunet. Cataclismele cosmice, exploziile stelare, sunt făcute în muțenie, în acea muțenie sfântă, dată de puterea divinității. Dumnezeu a clădit această lume în liniște fiind că atunci când crezi ceva trebuie să fie pace, trebuie să fie blumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
să afișeze frecvența cardiacă ... 20 de bătăi pe minut ... 27 ... 36 ... 42 ... 37 ... 45 ... ritmul era instabil, dar era! Directoarea se uita în ochii mei recunoscătoare ... Eu nu puteam să mă uit în Ochii Domnului, dar îi strigam cu o muțenie uluitoare a unei inimi umilite:Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Doamne, ai adus copilul acesta înapoi! Numai TU, Doamne, puteai să faci asta! Și m-a ales pe mine pentru asta ?! Doar la
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să zburde Printre petale, vrând să se adape Din lacul lin, nu din ecouri surde, Nu din muțenia tăcerii sparte Sau cioburi de oglinzi amăgitoare! Oare-ai visat vreodată mai departe Sau ți-ai făcut din vise închisoare?! IMAGINI FALSE, AMĂGIRI ȘI ȘOAPTE Se frâng de brațul ... Citește mai mult MĂ-NTREB ADESEAMĂ-ntreb adesea de-ai iubit
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de dor, de puritateCum se deschide ca un tainic cufărNebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe apeCu inima bătând, dorind să zburdePrintre petale, vrând să se adapeDin lacul lin, nu din ecouri surde,Nu din muțenia tăcerii sparteSau cioburi de oglinzi amăgitoare!Oare-ai visat vreodată mai departeSau ți-ai făcut din vise închisoare?!IMAGINI FALSE, AMĂGIRI ȘI ȘOAPTESe frâng de brațul ... V. GEORGETA RESTEMAN - POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
luase binișor ducând-o în birou. Închisese ușa, cu inima gata să-i spargă pieptul, așteptând ca fata să se liniștească și să audă motivul deznădăjduitelor șiruri de lacrimi. Ceea ce aflase o paralizase, parcă! Rămăsese fără grai... Durase ceasuri bune muțenia Mirei. Își frângea mâinile și, printre lacrimi, privea în sus, aproape că nu mai clipea... Avea să-și amintească cu oroare, mai târziu, faptul că-i ceruse lui Dumnezeu socoteală pentru boala mamei. Din ziua aceea, Aura murise, parcă, pentru
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
groase și taior la modă, sare și piper, ce denumire mai era și asta, taior pipit se numea (ce vremuri...) EU Nu aveam nici un rost, MAMA ERA SINGURUL MEU ROST. îmi doream să fiu că ea. ADOLESCENȚĂ: un fel de muțenie fără, fără chip. cu poză lui Nichita lipită pe ușă, o oarecare ... Citește mai mult Tuturor femeilor lumii și în special mamei mele dragi le urez“LA MULȚI ANI!”să fie fericite și iubite !Poem pentru mamascrisoare pentru mama (partea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva zile doar, slobozea
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
cu o foarte mare majoritate tocmai când candidatul oponent î-și savura victoria. Da! Anul de pregătire electorală are obișnuit 40 luni de promisiuni sterile. Lui Iohannis i-au trebuit 3 ore ca să ia conducerea în alegeri și asta prin „muțenia” lui. Nu a promis absolut nimic. S-a mulțumit cu sloganul „STOP și de la capăt” iar poporul l-a crezut. Dar cu tot respectul pentru actualul nostru imn și Johannis a acceptat, de bunăvoie și nesilit de nimeni, ca pentru
IMNUL PATRIEI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373175_a_374504]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 31) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic. ,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
de rezolvat. - Da, crede-mă că mă gândesc care poate fi cauza acestui balamuc! Tu știi, Amneris? Ochii ăștia îmi confirmă că da! Care e, fir-ar să fie? Lucia se aplecă asupra ei, ca și cum ar fi vrut să asculte muțenia acelor buze strânse într-o tăcere eternă. Urmări cu multă atenție mișcările imperceptibile ale globilor oculari ce tindeau să indice ceva anume. Se încruntă de încordare și scormoni febril printre ideile din mintea ei, încercând să identifice acel ceva care
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
și lumina tiparului. http://en.calameo.com/read/00107378733cbabd46238 A fi sub Trandafir În illo tempore zeul Tăcerii se chema Harpocrate. Chiar și atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă pentru muțenia sa și a-i da avânt să nu se destăinuie nimănui. Dar (și doar) în acea clipă se ivea poetul- androgin spre a ofranda meditabund nume creatului sacral. Numai atunci, în starea de a fi sub Trandafir, trinitatea Cupidon (energia
A TREIA VOCE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369168_a_370497]
-
ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă a materiei despărțită de ape. În Evanghelia Tăcerii, citim o frumoasă și concentrată compoziție lirică
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș romanticUnde teii-și varsă floareaîntr-un dans profund hieraticRăspândind în jur visarea.Luna-și scrie embargoul...Unde-o fi acum
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]