528 matches
-
au formulat vreodată. Faptul că Socrate considera că procesul maieutic curricular se negociază cu zeii rămâne și astăzi valabil; iar modestia lui Socrate, comparată cu hybris-ul pedant al specialiștilor contemporani în curriculum educațional, nu poate decât să ne lase muți de uimire. Dar textul care urmează ar putea fi citit și în registrul eironeia, socratică și ea. Și, bineînțeles, gândul socratic trebuie înțeles mutatis mutandis! Cât despre moșitul pe care îl practic eu - spune Socrate -, se îngrijește cam de aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre să fie una cu șeful său, sunt legați unul de altul, precum clanța de ușă... Fanache l-a încurajat pe Gârmoci dând din mâini și zicând pe muțește: rezolvăm toarșul prim, în pașopt de ore, raportați că rezolvăm, îi ia mama dracului, îi belim, paștele mamii lor... -În pașopt de ore rezolvăm situația toașe prim, rezolvăm..., a mai găsit puterea Gârmoci să repete mecanic ce i se șoptise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spre destinație din două motive imediate: engleza mea se articulează la limita unei... bălți, iar întrebările sau comentariile pe care le-aș fi vrut formulate sar fi referit la imaginile ce se perindau prin fața ochilor noștri și care ne lăsau muți de uimire. Uimirea celui care credea că le-a văzut pe toate și nimic nu-l mai poate surprinde... De ce? Simplu: și pe stânga, și pe dreapta - sărăcie, multă sărăcie, sărăcia în forma ei cea mai avansată de exprimare!... Se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun, cu atât mai bine. Deocamdată însă, nu-mi pot imagina un rai mai bun! Și cum ce-i în mână nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Îmi dau seama că nu-i nevoie de atâta poezie sau, mai mult, de atâta retorică în poezie. E nevoie de o întoarcere la starea naturală. Când nu mai e posibil să ne comunicăm nimic esențial, de ce să nu stăm muți și să vorbim numai prin ochi, prin gesturi, prin trupuri? Silă Azi m-am deșteptat mai devreme din cauza durerilor foarte mari de burtă care m-au apucat din senin: îmi simt măruntaiele forfotind continuu, parcă am în mine ceva străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Au ales să despă gubească proprietarii, ceea ce în raportul cost-bene‑ ficiu e mai logic, pentru că proprietarii sunt mult mai puțini. E mai ușor să-i compensezi pe ei decât să com‑ pensezi toată mulțimea de chiriași și, mai ales, să muți toate instituțiile statului dislocate de restituiri. Au făcut asta și au închis problema. Cehii au ales restituirea în natură și au făcut-o imediat. Marele avantaj este că după aceea situația proprietății a fost clară, în sensul că rapor‑ turile
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-a a Clasei I de la Școala primară vasiliană. Dacă în învățământ, după cum se vede, îți mergea bine, diaconia cam scârțâia. După ce, între 23 aprilie și 26 octombrie 1865, ai slujit ca diacon la biserica Sf. Pantelimon, a trebuit să te muți la Golia, în urma cererii lui Isaia Vicol. De această dată măcar ți se oferea și locuință, pentru că cei de la Bărboi nu te mai puteau găzdui. În luna septembrie 1865, ți-ai înscris feciorul la Școala primară chiar în clasa unde
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ascunzându-l „sub poloboc în pivniță la crâșma lui Stahi din Sfânta Vineri”. Nu după multă vreme, iaca și o altă pacoste pe capul dumitale. Odată cu scoaterea din rândul clericilor, îți pierdeai și locuința de la Golia, așa că trebuia să te muți undeva. Norocul ți-a scos-o în cale pe Tinca Vartic, pe care ai cunoscut-o prin vărul ei diaconul Grigore Varatic Ai cumpărat o căsuță în Țicăul de Sus, pe care ai botezat-o bojdeucă, și te ai mutat
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
pe turcește. Sictirea pe Papa de la Roma, dar, mai ales, nevolnicia principilor Europei, care, în loc să se unească împotriva pericolului comun, se risipeau în lupte sterile cu vecinii pentru te miri ce pricină de două parale. Noi ne făcusem mici, ascultam muți de admirație. Deodată, a răcnit la mine: "În genunchi!!" A scos sabia și mi-a ars un lat de sabie pe umăr. Am sărit speriat credeam că-mi taie capul. "Nooo, frate moldovanule!!" Și mi-o mai ars una și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe care deja am menționat-o, cotcodăcind ca o găină - își scoate pașaport ca să vină să se îngrijească, are ceva la șira spinării, săraca -, cealaltă îmi vorbea de „Mircică“ spunând că i-a scris două cărți poștale cu „Muți scump, Muți iubit, kilogramul de porto cale costă 100 de franci“. Nu erau indiferente, erau normale, dar eu, îmi dau seama, sunt - din cauza vârstei poate - anormală, stupidă... Însă dacă sunt pregătită să ajung la un moment când co respondența dintre noi ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
groasă, nu din cea subțire. Unele s-au prefăcut în mîl uscat, altele stau ca jăraticul sub cenușă. Cum sufli deasupra lui, dogoresc. Ca să fie cît de cît memorabile, cuvintele trebuie culese „cu pămînt cu tot”, ca arbuștii cînd îi muți dintr-un strat în altul, redate în contextele lor originare. Neînsoțit de descrierea împrejurării în care l-ai auzit, cuvîntul se ofilește în pagina de jurnal. Lîngă descriere e bună, dacă pică firesc, și un dialog. Deși cîndva, demult, mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați de oboseală și de soare. Dar n-au făcut-o. Iar eu n-am mai avut puterea să-i țin de vorbă, să-i aburesc, așa cum zice neoargoul. Am privit muți ceea ce a urmat: o așezare omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare că nu s-au împărțit și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pentru a-i spune despre clocotul din inima mea! Cu acel curaj al timidului care eram și am rămas până acum, îndrăznesc să-i declar scurt: „Domnișoară, te iubesc și te rog să-mi dai răspunsul!” Tăcere îndelungată. Amândoi coborâm muți din tren și după 2-3 km. ajungem stingheri la casa în care întâmplător locuia Maria. N-am mai îndrăznit să spun nici un cuvânt pe această temă. Vine fatidicul 30 august 1940, cu sfârtecarea unei părți din Transilvania. Plecarea mea se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri de linguri de bucătărie, tocătoare, umerașe. Aflate printre dulapuri, noptiere, paturi, scaune și mese, sicriele arătau cât se poate de banal - chiar ca o mobilă pentru când te muți sub pământ. Nu exista aici, în atelier, nimic care să se cocoșeze umil, în jur zăceau risipite obiecte ce i se înfățișau ochiului cu o mai mare claritate decât exprimat în cuvinte. N-aveau nevoie de nici o vorbărie despre viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
puterii lor. Dar între timp s-au pus din nou pe picioare, hotărându-se să facă tot ce le cere noua lor misiune cu numele de „Europa“. Așadar, acei vântură-rele sunt iarăși în funcțiune - ca un tren pe care-l muți de pe o linie pe alta. și ei consideră că a sosit în sfârșit timpul s-o ducă la fel de bine acasă la ei cum o duc de decenii dușmanii lor din „mocirla capitalistă“. Sau dușmanii lor de stat, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se dea drept o gașcă de pămînteni care fac caterincă. Ilaritatea asta nefirească scoate în evidență faptul că Nunta mută nu prea e de rîs, deși își dorește să fie. Publicitatea te lasă să înțelegi că secvența nunții (desfășurate pe muțește din cauză că Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat șapte zile de doliu) e un tur de forță. în realitate, Mălăele și Lustig nu au mai mult de cinci sau șase idei comice (nuntașii mănîncă fără tacîmuri, lăutarii își mimează
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
faci, gagico. Cum facem diseară? Da, mâncăm și noi ceva și după aia mai vedem. Mm? Cum adică? Păi și la ce oră tre să fii acasă? Așa devreme? Fuck. Ți-am zis de paișpe mii de ori să te muți singură. Nici o femeie normală nu mai stă cu părinții de la șaișpe ani încolo. Rahat. O să mă mai uit și eu prin anunțuri după o garsonieră. Păi și atuncea cum facem diseară? Mai mâncăm? Păi și mie mi-e dor de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
trebui să mai muncești puțin ca s-o obții. Străinul ar vrea să nu-i mai apari în cale. Ca să nu-l tulburi. Așa că, ideal ar fi să-ți schimbi adresa. Nu mă refer la cea de e-mail. Să te muți cu casa, adică. Pentru că lui i-ar fi destul de greu să treacă pe strada pe care locuiești și să vadă lumină la geamul tău. Apoi, ar fi foarte bine să-ți schimbi înfățișarea. Poate reușești să te-ngrași foarte tare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să se întoarcă în Grecia. El ezită. Părinții lui sunt bătrâni și e singurul lor copil. Dar nu ești în apele tale sau mă înșel? "Nu te înșeli. Incidentul cu vameșul mă plictisește. Am chef să mă mut." Să te muți din cauza vameșului! Dar e absurd, n-o să poți găsi în Bugaz o casă mai confortabilă. "Știu, dar mă simt într-o situație periclitată." Nu înțeleg prea bine ce de deranjează. Omul ăsta mă urăște." Ei și? El urăște pe toată lumea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Știu, dar mă simt într-o situație periclitată." Nu înțeleg prea bine ce de deranjează. Omul ăsta mă urăște." Ei și? El urăște pe toată lumea. Pe tine te-ar fi urât oricum și va continua să te urască, chiar dacă te muți. Ești tânăr, chipeș, ai bani, ai tot ceea ce el nu poate și nu va putea niciodată să aibă. M-ar fi urât poate oricum, dar nu în halul ăsta. Rivalitatea pentru Nastia îmi iese pe nas." Locotenentul făcu o pauză
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lagunei. — A spus c-o să fie acolo, În partea unde-i plaja aia mică, cea din capătul dinspre Arsenale al podului. Mâine la miezul nopții. Brunetti și Vianello schimbară o privire pe deasupra capului plecat al băiatului și Vianello rosti pe muțește cuvântul „Hollywood“. — Și cu cine vrea să se Întâlnească acolo? Cu cineva important. A spus că din cauza asta n-a venit sâmbătă, nu doar pentru un sergent. Vianello, se părea, luă asta cu bunăvoință. Brunetti Își permise o fantezie de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cérțile. Le legi cu o sfoaré tare și le aduci. Dar poți nici sé nu le aduci. Iei bétaie la toamné, dar pîn’ la toamné nu te știe nimeni. Și-apoi, la toamné, nici nu mai este Nadejda Petrovna. Te muți În școala cea mare. Acolo sînt alți Învéțétori și nu te mai cauté. Frunzele albe ale plopilor mișcau. Le bétea soarele și ele Îți luau ochii. CÎnd se opri În dreptul lor un nor mare, alb, nici nu se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ai găsit alt loc, tinere, zise Angelo râzând. Doctorul nu răspunse. - Vrei să mă duc eu? Nici un răspuns. - Să stau dar? Asemenea. - Nu răspunzi[? ] Doctorul clăti din cap că nu. - Bine. Angelo i se uită drept în față și stătură muți ca doi nebuni vo câteva minute. Dar, în sfârșit, Angelo voi să se scoale. - Stai, stai! strigă bătrânul. Șezi ici molcom... am să-ți spun o vorbă mare... Dă-mi o țigară... - N-am. - Bine. Crezi în spirite? - De când te
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
apoi mâncă un timp în tăcere. Întrebă într-un târziu... - Dumneata stai singur aici? - Singur. Dacă nu m-am însurat când trebuia, cred că nu am să fac lucrul acesta niciodată. M-am obișnuit de unul singur. - De ce nu te muți în stație? Au două pavilioane acolo, au și magazinul chiar și cârciuma aproape. Omul oftă din adâncuri, golindu-și cu obidă parcă plămânii și zise într-o doară: - Ehei, asta-i poveste veche! De mai multe ori mi-au zis
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]