887 matches
-
mult mai mult decât oameni și păsările mai mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă care dura. M-am așezat din nou în pat. Am dormit până dimineața. Pe terasă nu mai era nimeni. Pe jos erau sticle goale, mucuri de țigară și în aer un miros putred de pește. Nici urmă de Nunu și Simon. Casa părea pustie. Departe, către orizont, pescărușii pluteau din nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vedere, trebuie căutată în faptul că lucrarea lui Takadjiev coincidea cu lucrarea lui Eisenberg cuvânt cu cuvânt și, ceea ce-i mai straniu, virgulă cu virgulă. După ce spuse proverbul său preferat - pe șoim îl cunoști după zbor, iar pe voinic după muci -, Semionov îi înmână lui Takadjiev caietul de teză. Deși primise caietul, Takadjiev nu se urnea de lângă catedră. Îl întrebă pe Semionov cum de e posibil să coincidă tocmai virgulele incorect puse. Primind de la profesor caietul lui Eisenberg pentru comparație, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Bummelei! striga el, trăgând de frâna furiei sale, de mustața alb-roșcată. Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o făcu atât de nefericit, încât din nas îi ieșiră două dâre de muci care se lăsară cam până la brâu. Toată clasa începu să chicotească. - Was ist denn wieder los? întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu foc de rușine și, apoi, acoperit brusc de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vă mențineți în limitele cursului liceal. Și Burkeviț înțelese. Începu să spună lecția după manualul de liceu, în spiritul cinstei nepătate a slăvitului nostru liceu și în spiritul domnului ministru al învățământului, care venise în dimineața respectivă la Moscova. Dacă mucii nu făceau din mine om, mă făceam eu din om muci! Așa îmi vorbea Burkeviț în timpul examenului de bacalaureat, după ce un scandal petrecut cu preotul liceului ne-a apropiat mai mult unul de altul. Dar asta se întâmpla mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spună lecția după manualul de liceu, în spiritul cinstei nepătate a slăvitului nostru liceu și în spiritul domnului ministru al învățământului, care venise în dimineața respectivă la Moscova. Dacă mucii nu făceau din mine om, mă făceam eu din om muci! Așa îmi vorbea Burkeviț în timpul examenului de bacalaureat, după ce un scandal petrecut cu preotul liceului ne-a apropiat mai mult unul de altul. Dar asta se întâmpla mult mai târziu, în zilele de după examenul de bacalaureat. Până la examen, Burkeviț nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără să scoată un cuvânt? Gândiți-vă, trei ani! Și ce rău i-am făcut noi că am râs? Dar și curcile râdeau dacă vedeau ce luminări îi atârnau din nas. Doamne iartă, în viața mea n-am văzut așa muci! De ce arunci se uită ca un lup pregătit să muște tot ce-i iese în cale? Nu-uu, dragii mei, aici e alt clenci. El are nevoie de război ca de aer. Nu de creștinism îi e lui, ci de distrugerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate a dispreț, își clătină capul de parcă ar fi spus că nu se aștepta de la noi decât la o porcărie, o recunoscui în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de creștinismul ortodox, din calendarul agro-pastoral a românilor, păstrat din vremuri străvechi. Unele din aceste sărbători au fost create de poporul ajunsă în stare de dependen față de proprietarul boier sau mănăstire: erau zile de interdicție la diverse munci. Dacă ar muci, se întâmplă ceva rău: o grindină, o apă mare, o moarte în păsări, un roi de lăcuste, gândaci în grădină etc. Era, evident, o formă de sustragere de la muncă, dar în condițiile obscurantismului de atunci, „sărbătoarea” impusă de popor „a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește, căpitanul Nichols nu se putea lipsi de acest articol. Începu să se învârtă pe lângă o cârciumă în căutarea chiștocurilor și mucurilor pe care le aruncaseră clienții de peste noapte. — Hei, în pipă am fumat eu și amestecuri mai proaste, adăugă el dând filozofic din umeri în timp ce lua două trabucuri din tabachera pe care i-o întinsesem și punându-și unul în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit, plin de sudoare, ca și când bătrânețea i s-ar fi dat În vileag dintr-o dată. Respira anevoie aerul sufocant, cu privirea ațintită În ochii stinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
auzit zgomote. Am plecat fugind. Replicile curgeau ca la teatru, după câte spune primarul. Muncitorul stă drept și vorbește clar. Judecătorul bea smântână. Ai crede că scena a fost repetată și gândită în detaliu. Micul breton plânge și îi curg mucii, își zgâlțâie umerii întorcând capul în toate părțile, fără încetare. Matziev se înfășoară în fumul trabucului său. Judecătorul îi spune primarului: — Sunteți martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își dă seama că muncitorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu știa de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și căzuse pe pământul ud, în ape și noroi. Mi-am luat băiatul acasă repede, să nu răcească în ploaie, dar el nu și nu, că să luăm fata la noi, are altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dura mult, mă vedeai pe schele. Auzi la ea, averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii de la facultate, ați trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici?, vine noaptea, își întoarce privirile metalice spre cerul tăiat de săgeți vorbitoare și ascuțite. Scrumiera e plină cu mucuri de țigară, paharul cu apă e tot neînceput. Strigătele găinilor din curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e între păsări, își spun ceva, vorbesc stolurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ajuns la mormântul Contesei. Parcul ăsta îl întristează puțin, nu-și dă seama exact dacă din cauza oamenilor care-și plimbă fericiți, aproape cinici, câinii lor vii, sau din cauza copiilor care țipă, se joacă, cad, mănîncă întruna și sunt plini de muci. Uite unul care aleargă spre el. Domnul Popa vrea să fie singur, să se gândească la Contesa, să-și pună ordine în gânduri. Noroc că s-a împiedicat piticul mucos, acum urlă. - Doamnă! Doamnă, a căzut copilul! - Lăsați-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu glasul subțire al Marianei: - Uite! Halterofilul din Vitan! Halterofilul din Vitan! - Nenea, îmi dați un autograf? Și vraja rea se rupse. Fața Marianei se topi ca o mască de cauciuc și Mișu văzu un băiat cu nasul plin de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aflat în spatele pânzei sale, va acționa însă fără plasa meschină a siguranței burgheze, în orice caz îi va lăsa pe alții fără plasă pentru ca aceștia să nu se bazeze decât pe el și pe ei înșiși. Rainer se holbează la mucurile de țigară, hârtiile, petele de vin roșu și șervețelele mototolite (și alte gunoaie) de pe jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se produce, câteodată nu. Acum, în momentul acesta, l‑a apucat în sfârșit greața, așa că lasă să‑i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adresat câteva vorbe În japoneză. Am rămas mut de uimire, cu atât mai mult cu cât subiectul discuției era Van Gogh. Era unul dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici urme de vomă pe față și nici nu era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea ceva din adevărata natură umană a compozitorului și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
caz. Făcu o pauză și se uită drept în ochii mei - ce senzație de total disconfort: — Cu alte cuvinte, te vreau înapoi, Gunther. Înapoi în Kripo, pe urmele acestui nebun, înainte să apuce să omoare din nou. Mi-am aruncat mucul de țigară în boscheți și m-am ridicat. Arthur Nebe m-a fixat cu un aer imparțial, aproape ca și cum nu ar fi fost de acord cu dorința lui Heydrich ca eu să fac din nou parte din poliție și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina îndoită părea cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două numai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
politicoși. Și-mi plac oamenii cu un inteligent simt al umorului. Și oamenii care văd frumosul acolo unde este cel mai greu de văzut. Vorbeam odată de baltoace.Exact,ochiurile acelea de apă coclita în care mai plutește și un muc de țigară. Ai observat vreodată lumină reflectată în aceste baltoace.Un capăt de cer ,o rază de soare.Scanteiere și lucire dincolo de cocleala.Doar pentru că ai privit din altă perspectivă. Așa este și cu oamenii.Ceva deosebit există în fiecare
D-ALE PERFECTIUNII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865]
-
posesoare de penis bine situat social, în vederea unui mariaj armonic!” Nu-i asa ? Ce părinți și-ar da fața unui golan, care nici măcar o bicicletă nu are ? -Fane, puiule, treci să mă ajuți? Nea Vali „Bășina” iar s-a făcut muci, fii bun și ocupă-te tu, vrei? Că și Victor Hugo, autorul ne aruncă direct în miezul lumii interlope: “Tot cartierul părea mai mult sau mai putin beat; clienții Rodicăi erau în diverse stadii de „magnetizare” alcoolică. Rodica D.D.T. era
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
să răsfoiască măcar un exemplar din cele care trecuseră în acea noapte, prin foc și sabie. Cât ce deschise primul exemplar, pe dinafară aproape intact, probabil unul din cele găsite pe parapetul barului, paginile 82 și 83 erau lipite cu muci scorțoși, iar pe bordura de sus, era scris: Ce să mai faci cu cărțile acum, când lumea s-a deșteptat de tot? Ca să te ștergi la k...cu ele, ți-e frică să nu pângărești organul sacru... Dacă însă hârtia
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
el? - reluă pițigăiatul firul - Să-l învațe el pe Șefu ce-i aia scriitor... - Tu auzi, băi ciumete? - hârâi vocea răgușitului - Cu tine vorbim! - Cu tine vorbim! - răsări o altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]