476 matches
-
arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o liniște și un întuneric de parcă nimeni n-ar mai sta acolo, până și Țârțâc, care mai dormea noaptea afară, acum nu se vede. Dinspre drum se-aud chiote, mugete - venea băiatul cu oamenii. Până la opt au alergat, care cu ce-avea, să verse găleți cu apă, care parcă mai rău întețeau focul. Atunci, nu mai știu care dintre oameni a urlat să ne depărtăm toți și din drum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și îi întinse frâul lui R’Orab. — Noroc, stăpâne, zise, și dispăru ca și cum n-ar fi existat. Obligă animalul să îngenuncheze, se urcă în spinarea lui și îl lovi ușor pe gât cu călcâiul: — Șiaaa! porunci. Haide! Animalul scoase un muget de nemulțumire, se ridică greoi și rămase nemișcat, pe cele patru picioare, cu fața spre vânt, așteptând. Targuí-ul îl orientă spre nord-vest și-și înfipse din nou călcâiul, cu mai multă forță, ca să pornească la drum. La intrarea în jaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strângea în vis s-a transformat în nisip moale ce i se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că aude geamătul crustei sub picioarele sale, iar în câteva locuri se ondulă, fără să se spargă. Mehari-ul îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare și sigur. Merseră apoi încet, mereu spre soarele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
culmea dunei celei mai apropiate să se interpună între aparat și ei, și abia atunci ieși afară și acoperi cu un strat de nisip părțile cele mai vizibile ale cortului. După cincisprezece minute, fără să fie deranjați decât de permanentele mugete nervoase ale animalelor și de faptul că una din femele încercă să-i muște de trei ori, zumzetul se îndepărtă și aparatul deveni un punct în zare, după ce trecuse o singură dată peste capetelor lor. Așezat în penumbră, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acel loc blestemat ar fi fost în afara celor mai simple legi ale Naturii și masa de aer rarefiat ar fi avut proprietatea de a deveni impenetrabilă, un clopot de sticlă ce izola „pământul pustiu“ de restul planetei. Cămilele mugeau și mugetul lor era un strigăt de groază, pentru că instinctul le avertiza că acel pământ tare, cald și solid ducea spre sfârșitul tuturor drumurilor. Cu întunericul sosiră stelele, și Gacel alese una pe care trebuiau s-o urmeze tot timpul, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aveau să iasă din acel infern. își făcu rugăciunile, se rugă pentru el, pentru Abdul și pentru morți, aruncă o ultimă privire armatei de mumii, schimbă direcția și porni la drum ducând de căpăstru cămila, care-l urmă fără nici un muget de protest, convinsă că doar o încredere oarbă în omul ce mergea înaintea ei o putea salva. Gacel nu-și dădu seama dacă acea noapte era cea mai lungă sau cea mai scurtă din viața lui, căci picioarele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai îndepărtată din ultima galaxie, graniță de netrecut pe care însuși Creatorul le-o pusese „Fiilor Vântului“, eterni nomazi ai tuturor pământurilor și ai tuturor nisipurilor. Ajunsese la capătul drumului său și o știa. Acea mare era hotarul universului, și mugetul ei mânios - glasul lui Alah, care îl avertiza că depășise limita forțelor sale și a ceea ce El le îngăduia imohag-ilor din deșert și că se apropia clipa când va trebui să dea socoteală pentru neobrăzarea lui fără margini. „O să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt, nava își începu cursa. ― Pornesc numărătoarea inversă de gravitație, zise Ripley apăsând mai multe butoane. Pornim! Cu botul spre cer, în accelerație constantă, remorcherul făcu brusc un salt înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
complet. ― Nouă compensație de accelerație inegală, anunță solemn Ripley. ― Să ne ții întregi până ajungem dincolo de dublu zero, îl rugă Dallas în intercom. ― Dar ce credeți că facem noi aici? răspunse Parker. Și puse punct conversației. O schimbare sensibilă în mugetul motoarelor se auzi și pe pasarelă. Nici unul nu se uită la vecin, de teamă să nu-i citească în ochi frica. Zburând puțin mai lent și angajându-se cu greu în niște enorme formații noroase. Nostromo își continua drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată, de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
om mai obișnuit, mă sperii. Nimic nu poate fi atât de îngrozitor. Te-am respectat întotdeauna și am avut încredere în dumneata. Fii stăpânit, așa cum obișnuiai să fii... Nu mai pot fi cum eram. Cuvintele țâșneau din el ca un muget înfuriat și John Robert se întoarse cu fața la ea, ștergându-și gura umedă cu dosul palmei. Se uita la fată cu ochii înroșiți de suferință. — Da, m-ai respectat. Dar niciodată nu m-ai iubit. Crezi că mă poți iubi, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăsându-și mâna să gliseze pe balustrada fierbinte, foarte lustruită. Își spuse: „Trebuie să merg până la capăt, trebuie să decopăr izvorul, trebuie să ajung până acolo, e periculos, da, în orice moment s-ar putea să aud un zgomot cutremurător, mugetul asurzitor al unei structuri uriașe care se descompune, totul pare să fi scăpat de sub control. Dar poate că reușesc mai întâi să ajung până la izvor și să mă întorc repede, trebuie să găsesc locul, trebuie să-l văd, izvorul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin cameră. Era mult mai tăcută acum, și arăta aproape ca de obicei, numai că era de o pustietate vastă, cosmică George mai rămase câteva momente, în care respiră adânc, apoi ieși în coridor. Închise ușa dormitorului după el și mugetul apei scăzu până la un fâșâit îndepărtat. Porni de-a lungul coridorului gol. Vă rog nu deranjați. Când George ajunse aproape de ușile rulante, una dintre ele începu să se rotească. Părintele Bernard intră, se întoarse să-și elibereze sutana prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umblat cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni. 7. A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor. 9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
căci era un cal de rasă. “Eu, spuse Murgul, mă mir că stăpânul m-a adus să locuiesc cu voi. Cred că în curând acesta o să-mi construiască un grajd separat, ca să nu mai fiu nevoit să suport behăitul oilor, mugetul vitelor si răgetul asinului. Eu sunt un animal de rasă superioară și nu un biet animal inferior, ca voi. Stăpânul a dat mulți bani ca să mă cumpere. Este foarte mândru de mine și mă prețuiește în mod deosebit!” La aceste
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
București, lansându-se zvonul că s- ar fi sinucis”. În memoria fraților de suferință s-au păstrat unele versuri precum: “Pitești, loc de patimi, katin românesc, te port cu groază în suflet și-n cuget și-aud răsunând uraganul tău muget al morilor tale de sânge frățesc.”... (Pitești) În memoria fidelă a prietenului său Gheorghiță și a atâtor foști deținuți, poezia Amin constituie o mărturie de o fidelă autenticitate, spontaneitate și talent incontestabil: “De-aș avea o pană de înger și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Poate c-o fi din cauza tunelului prin care am trecut. Dar la țară n-am cum să mă rătăcesc, dacă-mi găsesc un semn, mă descurc la repezeală. Nu, zău, puteam să jur?!... Iar se-aude!... Doamne, parcă-i un muget de vacă bătrînă! Iar tu stai chiar la un pas de el! Cum de-oi fi ajuns Într-un loc ca ăsta?! Ia, ascultă... Doamne... ai auzit? Cred c-o fi unul mare care se pregătește să iasă... Doamne, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se răzbune o țâră pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea de a treia celulă. - Te-ai prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]