634 matches
-
toată Europa pe o pantă ascendentă. Faptul este legat în primul rînd de ameliorarea treptată a nivelului de trai, dar comportă și cauze mai subtile. Cu trăsăturile pe care i le cunoaștem, Crăciunul este prin esență o sărbătoare modernă, în pofida multiplicității caracteristicilor arhaizante. Folosirea vîscului nu este, cel puțin nu nemijlocit, ceva rămas de pe vremea druizilor, căci moda lui pare să fi fost reinstaurată în Evul Mediu. Bradul de Crăciun nu este menționat nicăieri înainte de unele texte germane din secolul al
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
general al vieții și nu logica ei (...) Dar în concepția lui despre natură și viață, toate aceste diferențe sunt anulate de un sentiment mai puternic:convingere profundă că există o solidaritate a vieții fundamentală și nepieritoare, care se află deasupra multiplicității și varietății formelor ei singulare. El nu-și atribuie un loc unic și privilegiat pe scara naturii. Înrudirea tuturor formelor de viață pare să fie o presupunere generală a gândirii mitice", Ernst Cassier,, Eseu despre om. O introducere în filosofia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
este „un set de atribute, nu un loc concret” (Etzioni, 1996, p. 4). Atributele societății bune sunt date de răspunsurile generale de satisfacere a unor nevoi sociale fundamentale. Modalitățile concrete de satisfacere a nevoilor societale sunt diferite, alternative și dau multiplicitatea contextelor socioculturale. Care sunt ideologiile „bune” de maximă eficiență pentru DEVCOM? Contextul este, cred, cel care dictează răspunsul. În societățile postcomuniste, ideologiile de tip liberal, structurate în principal în termeni de societate civilă și capital social, au avut prioritate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
din Africa contemporană și Europa Medievală, cu privire la următoarele trăsături care caracterizează statele slabe: capacitate administrativă inadecvată, nivel scăzut de penetrare a statului din cauza puterilor locale solide, dominația politicii informale în defavoarea instituțiilor politice informale, implicând dominația personală, lupte pentru putere nelimitate, multiplicitate de facțiuni, utilizarea forței, implicarea armatei și lovituri de stat. Analiza comparată asincronică a lui Forrest clarifică anumite probleme ale sistemelor politice contemporane din Africa. Dar autorul rămâne foarte precaut cu privire la posibilitatea de a extinde comparația între Africa și Europa
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
1976 și în 1977 s-a atins nivelul de 12%) . Potrivit numeroaselor sondaje conduse de către Institutul Doxa, majoritatea italienilor a admis că este mai bun un Parlament mediocru decât să nu existe niciun Parlament. În aceleași sondaje, aceștia au denunțat "multiplicitatea partidelor ca sursă a problemelor" recunoscând în același timp că "partidele sunt indispensabile în țările democratice". Așadar, în ciuda criticilor aceștia nu au contestat legitimitatea regimului. De ce au tolerat atunci un astfel de regim? Timp de patruzeci de ani, Italia a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
încă de la momentul predării ștafetei de către mileniul trecut că "lumea suferă de boli pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansioniste"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
fel încât totul să convină bisericii. Rebeliunea avea același scop, să dărâme acea biserică. Acuma, ce se întâmplă? Postmodernismul, pentru că structurile nu mai sunt fixe, îți impune să dărâmi șapte biserici. Deci, postmodernismul este o adaptare a artei la această multiplicitate a receptorilor. Sunt mulți, multe culturi, multe idei. Astăzi pot fi filme cu subiect religios, cum a făcut Tarkovski filme indirect religioase, nu a făcut filme cu temă strict religioasă, dar "Andrei Rubliov", de exemplu, în spatele a ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
multiple: „cred că acest bărbat este divers și plin de cele mai multe feluri de a fi, e frumos și împestrițat, întocmai acelei cetăți”. Îndepărtarea de unitate este aici extremă, în măsura în care democrația, sub principiul libertății și al egalității, este o imagine a multiplicității, cum se exprimă Socrate, „de bazar”. Omul democratic, spre deosebire de cel oligarhic care era doar dedublat, este pur și simplu multiplu în sine. 3. Tirania este ultima treaptă a căderii din real. Specia dorinței tiranului depășește în întregime referința la real
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în general. Este doar o demonstrație a faptului că trebuie aplicată o altă procedură. Să o urmărim însă pe cea folosită, încercând să identificăm alternativa. Criteriul împărțirii (diai/resij) este principiul unităților multiple definite. Acestea se opun în primul rând multiplicităților nedefinite, care sunt sau infinite, sau indefinite. Încălcarea lui invalidează împărțirea viețuitoarelor în oameni și animale sau a oamenilor în greci și barbari, deoarece partea rămasă, animalele sau barbarii, nu are nici o definiție pozitivă, rămânând indefinită, și, prin aceasta, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
specie”. Prin intermediul regulii dihotomice și a referinței sale la raportul dintre parte și specie, și la cel dintre parte și întreg, se prezintă, de fapt, principiul ontologic care normează diviziunea: cel al raportului dintre unul-idee și multiplul, raport în care multiplicitatea își menține caracterul definit și determinat. Acestea sunt regulile metodei dihotomice, dar dihotomia, la rândul ei, este o reducție, iar una dintre cerințele oricărei proceduri discursive este să fie eficientă. Străinul ne avertizează la 287b-c că este dificil să se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
după principiul reducției: trebuie divizat cât mai mult în cât mai puține părți („Căci trebuie să divizăm întotdeauna în numărul cel mai restrâns cu putință.”) Din cele analizate anterior putem deduce că există trei feluri de diviziune: 1) cea prin multiplicități nedefinite, considerată greșită și care suscită ironii și glume; 2) dihotomia mediană, marcată de reguli provizorii, aleatorii și aproximative; 3) diviziunea naturală prin număr minim de părți definite. Aceasta din urmă pare a fi idealul lui Platon și se aplică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
model al ființei în general” (p. 198). În vârful acestei ierarhii se află Unul, principiul unificator în virtutea căruia tot ceea ce este poate fi înțeles sub specia unității. În egală măsură, trebuie să existe un principiu secund care să facă posibilă multiplicitatea (care, în ordinea experienței, e prima ce ne interpelează) și acesta e (cel pe care un limbaj modern l-ar defini ca fiind al reduplicării): Diada, pe care Platon o numește indefinită deoarece e principiul oricărei multiplicări. Combinarea Unului și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un limbaj modern l-ar defini ca fiind al reduplicării): Diada, pe care Platon o numește indefinită deoarece e principiul oricărei multiplicări. Combinarea Unului și a Diadei dă naștere numerelor (înțelese ca „arhetipuri ale oricărei dimensionalități” (p. 199), care generează multiplicitatea. Principiul în virtutea căruia unitatea subsumează multiplicitatea - o informează, îi dă formă - Platon îl desemnează ca Idee și o echivalează pe aceasta din urmă cu numărul. Până aici lucrurile au dimensiune principială și statică. Mișcarea apare la nivelul următor, o dată cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ca fiind al reduplicării): Diada, pe care Platon o numește indefinită deoarece e principiul oricărei multiplicări. Combinarea Unului și a Diadei dă naștere numerelor (înțelese ca „arhetipuri ale oricărei dimensionalități” (p. 199), care generează multiplicitatea. Principiul în virtutea căruia unitatea subsumează multiplicitatea - o informează, îi dă formă - Platon îl desemnează ca Idee și o echivalează pe aceasta din urmă cu numărul. Până aici lucrurile au dimensiune principială și statică. Mișcarea apare la nivelul următor, o dată cu sufletul. Activitatea proprie acestuia este gândirea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
16. De aici o imagerie vastă având în centru, ca punct de refracție a privirii, stânca (piatra, muntele). Într-un manuscris Eminescu nota: "O piatră singură are un punct, spartă în două, are două puncte"17. E vorba de o multiplicitate ce convenea structurii sale imaginare. Ea l-a condus pe poet la varii asociații și țesături metaforice cu care este împânzită opera sa (smulgând, titanian, și ultimele seve ale pietrei: "Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
indivizilor și comunităților. Informația culturală transmisă prin intermediul diferitelor tipuri de limbaj (scris, vizual, de programare) transformă gusturile și acțiunile sociale prin efectul lor de mediere simbolică. Prin depășirea stadiului avangardist al auto-reflexivității, activitatea artistică ia forma unui serviciu cultural în raport cu multiplicitatea și continua multiplicare a așa-numitelor "comunități de gust". Apariția și dezvoltarea noilor medii produse ori apropriate de practicile artistice contemporane a bulversat orizontul de așteptare culturală și a solicitat noi modele de comportament în contextul artistic extins. Toate aceste
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care cultura poate fi înțeleasă fie ca o construcție artistică a unei comunități sau a umanității, fie ca o formă de viață care se dezvoltă prin intermediul unor obiceiuri și valori distincte. Ca resursă în producerea cunoașterii sociale, cultura propune o multiplicitate de discursuri și acțiuni fie și în condițiile conștientizării sale ca efect al intervenției ideologice atât în formele sale de reprezentare, cât și în practicile vieții cotidiene. Pe de altă parte, multitudinea modurilor sale de reprezentare a experienței sociale prin intermediul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
îl are conceptul de "relație" în gândirea contemporană aplicată în câmpuri de cercetare precum cibernetica, teoria informației, teoria jocurilor și teoria deciziei. Inserarea artei în sisteme situate la diferite nivele ale organizării realității face ca artistul să habiteze într-o multiplicitate de timpuri și spații specifice care crează o rețea complexă pe unde informația circulă în toate direcțiile de-a lungul diferitor circuite conectate. Cu toate acestea, Fred Forest constată o puternică rezistență instituțională la schimbare atât în pofida traversării diferitelor stadii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
vedere politic, reacția participativă a artei critice ar presupune accesarea unei puteri și a unei influențe prin externalizare și dialog precum și prin învățare și dezvoltarea conștiinței. În acest caz, universalitatea unei sfere publice burgheze idealizate ar fi respinsă în favoarea unei multiplicități de arene și discursuri publice, iar conceptul unei sfere de producție artistică pură și extrapolitică ar fi înlocuit de un câmp complex, multivalent și aflat în continuă schimbare al contestării ideologice și politice. Influența tot mai largă pe care o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
apelarea și punerea la lucru a teoriei critice a artei care include și dezvoltă asumpțiile și aplicațiile postestetice ale criticii culturale, criticii de artă și artei critice. Problema aplicării consecințelor studierii teoriilor postestetice la educația artistică presupune o asumare a multiplicității modalităților de transmitere a cunoașterii și dezvoltare a competențelor, precum și o asimilare a pedagogiilor critice. Aplicarea cunoștiințelor și metodelor de achiziționare, producere și distribuire a cunoașterii în practica interdisciplinară a studiilor vizuale deschide o varietate de posibilități ale învățării, cooperării
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a legislației după model european, în paralel cu adoptarea unui stil managerial și a unor elemente de viață caracteristice societății americane, favorizând pătrunderea masivă în limbă a anglicismelor. Toate popoarele moderne sunt produsul unui amestec de rase. La noi însă, multiplicitatea raselor și influențelor care au plămădit poporul de astăzi a fost mai mare ca oriunde. S-a zis că aici a fost coridorul de circulație al popoarelor între Orient și Occident. Dintr-o așa enormă variație de influențe și contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pus pe aspectul dinamic al imaginilor, pe dimensiunea lor diacronică, pe „istoria” acestora. În pofida caracterului lor stereotip, imaginile nu rămân statice, ele urmează un proces de evoluție și devenire, care a fost evidențiat cu ajutorul metodelor și conceptelor istoriei mentalităților. Teoria multiplicității ritmurilor temporale de evoluție a realității sociale servește din plin studiul istoriei imaginilor. Situarea acestei istorii În durata lungă, la nivelul unor transformări lente, neconcordante cu ritmul evenimentelor și al realității conjuncturale, face imposibilă perceperea și analiza sa În absența
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
electrică în care poate apărea fenomenul de ferorezonanță. Pentru tensiunea nominală de 400 kV (tensiunea de fază 242 kV) și relații adecvate între parametrii rețelei [Iravani], ferorezonanța pe armonicile de rang superior a condus la supratensiuni temporare cu factor de multiplicitate de peste 2,7 (în raport cu tensiunea de fază). 2.6. Descărcarea corona Descărcarea corona reprezintă una dintre sursele de perturbații de înaltă frecvență din instalațiile electroenergetice. Localizarea descărcării poate fi la nivelul conductoarelor sau al lanțurilor de izolatoare ale LEA de
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
anchilozarea societății. După cum spunea și Gilbert Durand, "civilizația noastră raționalistă și cultul ei pentru demistificarea obiectivă se vede înecată în fapt de resacul subiectivității vexate și al iraționalului. În mod anarhic drepturile la o imaginație plenară sunt revendicate atât de multiplicitatea psihozelor, de apelul la alcoolism și stupefiante, de jazz, de ciudatele hobby-uri, cât și de doctrinele iraționaliste și exaltarea celor mai înalte forme ale artei."376 Iar dacă discursul despre mit este tot un mit, nu trebuie să ne
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
efectele condiționării culturale. Sinele natural este îngropat sub acest eu dobândit, rezultând într-o înstrăinare de sine și simptome disparate de inadaptare."410 Gândirea simbolică, operantă în mit, cum s-a mai spus, este opusă celei științifice, deoarece nu reduce multiplicitatea la unitate, ci proiectează exploziv unitatea spre multiplicitate, particularizările și generalizările pripite fiind cele două racile ale unei raționalizări fatale a simbolurilor. Chiar dacă temele le sunt universale, înrădăcinate în structurile imaginației umane, semnificația lor diferă de la un individ la altul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]