735 matches
-
celui mai mic semn de contestare a sistemului instituționalizat, ea este unul din principalele motoare ale recrutării, formării și mobilizării comuniste. Timp de șapte decenii, partidele comuniste au opus „ideologie burgheză” și „ideologie proletară”, cu o dimensiune mitică acordată clasei muncitoare* și partidului „său”. Ele au practicat „lupta ideologică” contra ideilor neconforme cu societatea; ele au combătut neobosit în sânul lor orice opoziție comunistă* și orice opinie care devia de la ortodoxie*. în fața diversității istoriilor și a tradițiilor țărilor în care partidele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a asigura bazele unei societăți* noi. și, pe fondul distrugerii vechii țărănimi, politica de colectivizare* permite transferuri masive de mână de lucru înspre centrele industriale în curs de afirmare și spre șantierele Gulagului*, în vreme ce mijloacele tradiționale de apărare ale clasei muncitoare* - îndeosebi sindicalismul* - sunt prohibite sau aservite. în democrațiile populare*, aceste dinamici vor fi mai puțin violente ca în URSS, dar vor duce la rezultate, în mare, comparabile. în 1952, Bulgaria anunță naționalizarea aproape integrală a sectorului industrial, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
VII-lea și ultimul congres al IC dă formă virajului tactic al fronturilor populare. în raportul său, Dimitrov recuperează democrația ca instrument pentru înaintarea spre socialism - deci numai ca instrument tranzitoriu - și pentru apărarea pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în confruntarea cu fascismul. Pe teren sindical, această convergență trebuie să se traducă prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în domeniul politic, prin înființarea unui „partid politic de masă al clasei muncitoare”. îndărătul aparențelor, virajul ascunde o pretenție fundamentală: acest
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
afirma că „pentru a se debarasa de un membru nedemn de ea, o organizație de revoluționari adevărați nu se va da înapoi de la niciun mijloc” - legitimând deja crima cu justificare politico-ideologică. Astfel, Lenin răstoarnă concepția social-democrată* a partidului*: nu clasa muncitoare* este cea care creează, în cursul luptei de clasă, partidul, ci intelectualii revoluționari, deținători ai teoriei socialiste; bizuindu-se pe ideologia* pătrunsă în rândurile muncitorilor revoluționari și pe o organizare care-i permite să-și înzecească forța, partidul este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la preluarea puterii prin război civil* și preconizează instituirea „dictaturii proletariatului” - expresie utilizată punctual și de Marx. în materie de organizare, Lenin recurge la un element inedit: partidul nu mai este, așa cum era la Marx și la social-democrați*, emanația clasei muncitoare* ea însăși purtătoare a conștiinței de clasă revoluționare; pentru Lenin, partidul este format din intelectuali, revoluționari de profesie care îi aduc din afară clasei muncitoare conștiința revoluționară. în locul clasei, partidul este adevăratul actor istoric. Această inversare a rolurilor se află
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
interne; el „își sapă cu sila propriu-i mormânt”. în Capitalul, Marx enumeră „legile” care subminează acest mod de producție și îi grăbesc sfârșitul: legea concentrării monopoliste a economiei, legea tendinței descrescătoare a ratei profitului, legea pauperizării absolute a clasei muncitoare*. Ultima e decisivă: capitalismul „își produce proprii săi gropari”; într-adevăr, proletariatul, „negare vie” a burgheziei, e singura clasă care, date fiind sărăcia ei absolută și creșterea ei numerică, este destinată să rupă lanțurile și să devină vârful de lance
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acord electoral. PCF se ridică împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF înregistrează un succes electoral după altul în timpul alegerilor municipale din 1935, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al lui Engels, critică teza pauperizării clasei muncitoare* și pe cea a recurgerii cu necesitate la dictatura proletariatului. Totuși, în 1914, SPD este un partid puternic, având 35% dintre sufragii și 1 700 000 de membri și fiind structurat într-o formidabilă rețea de sindicate*, cooperative și asociații
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se impune treptat cu „socialism”, luat ca o știință a societății, alipită unui plan de reorganizare globală a acesteia. De la sfârșitul anilor 1830, „socialismul” desemnează în mod curent o doctrină ce vizează rezolvarea „chestiunii sociale” datorate pauperizării masive a clasei muncitoare*, provocată de revoluția industrială. Socialismul alege calea „solidarității” și reformei, ceea ce îl deosebește de „colectivism” și de „comunism*”. Marx, între socialism și comunism în Manifestul Partidului Comunist din 1848, Marx îi definește socialismului trei accepțiuni: „socialismul științific”, „socialismul ca tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trebuie să se fondeze pe armonie și egalitate, bizuindu-se pe construirea unui „om nou”*. Urgența proiectului este cu atât mai evidentă, cu cât comuniștii preiau puterea în societăți extrem de rurale, unde trebuie să construiască înseși bazele legitimității lor, clasa muncitoare*. Lenin și distrugerea societății țariste Experimentarea leninistă se produce pe fondul unor tulburări nemaiîntâlnite, marcate de epuizarea unei populații încercate de dezastrele primului război mondial și aruncate, din 1918, într-un război civil*, în comunismul de război și în foametea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
termenelor, cozile sunt un motiv de îngrijorare pentru conducători, care se tem ca ele să nu ofere prilejul unor manifestări de furie la scenă deschisă. E ceea ce se întâmplă uneori, în timpul unor crize în aprovizionare, când, lipsurilor trăite dureros de muncitoare/menajere, li se adaugă politici antimuncitorești, cum ar fi mărirea frecventă a normelor de lucru. Criza dezvăluie atunci amploarea prăpastiei care desparte nomenclatura de salariați. Clivajele dintre „ei” și „noi” reapar, sub fațada unor comportamente confecționate din adaptare la constrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bază principiul independenței sindicalismului. în Italia, comuniștii creează din nou și conduc Confederation general del lavoro (CGL). în Franța, comuniștii pun stăpânire, în 1946, pe conducerea CGM și organizează, în 1947, greve violente, ceea ce provoacă plecarea reformiștilor regrupați în CGM-Forța Muncitoare. CGM trece atunci de la 4 milioane, în 1946, la un milion de sindicaliști. După o etapă de greve politice și de conflicte sociale violente, petrecute între 1947 și 1953, comunismul sindical practică o strategie de prezență constantă în comitetele de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Party industrializare Industrial workers of the World informare/dezinformare inguși INO Institutul Antimarxist Institutul Memoriei Naționale Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului Institul Marx-Engels insurecția din Varșovia Intelligence Service Internaționala Comunistă (Komintern) Internaționala Comunistă a Tineretului (vezi ICT) Internaționala Rezistenței Internaționala Muncitoare Socialistă (IOS) Internaționala Țărănească Internaționala Situaționistă Internaționala Socialistă Internaționala Sportivă Roșie (ISR) Inturist islam Izquierda Unida J JCR Jedwabne tineret organizații comuniste de tineret Joint evrei K Kaliningrad calmuci Karaganda Karaciaiși Katyn Kazahstan KGB khmerii roșii Kolhozuri Kolîma Kominform Komintern
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Acest avertisment a fost completat cîteva zile mai tîrziu printr-o inițiativă inedită la acea epocă pentru un partid comunist. Levi propune, într-adevăr, tuturor partidelor de stînga inclusiv SPD-ului să lanseze o campanie comună de protejare a clasei muncitoare germane. Dacă această sugestie nu are nici o urmare, ea nu înseamnă că nu constituie o cotitură în sfera de influență comunistă. Șase luni după congresul Internaționalei Comuniste, vremea inflexibilității trecuse. Lipsa de reacție a IC la inițiativa de deschidere a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
o primă smulgere: a scoate PCF din structura electorală tipic social-democrată și a-l planta pe un teren exclusiv muncitoresc, printr-o organizare exclusivă în uzine. Hemoragia de efective, începută în 1922, se accentuează atunci brusc. Recompunîndu-se efectiv în jurul clasei muncitoare, PCF nu include numeroși izolați, multitudinea de mici întreprinderi și ansamblul claselor mijlocii. Partea esențială a efectivelor sale și reprezentarea sa parlamentară sînt concentrate în regiunea pariziană și, departe în urmă, în Nord și în Sud. Concepția sa despre un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
schimbare, sincer vorbind, la fel de ambiguă. Ecou al noii politici de alianță sovietică, războiul nu mai apare ca fiind inevitabil. Politica fiecărui partid trebuia să rămînă subordonată apărării URSS-ului, dar politica de pace a acesteia, identificîndu-se intereselor globale ale clasei muncitoare, spunea Togliatti, partidele comuniste nu trebuia să suprapună fiecare dintre actele lor, în orice moment, politicii externe sovietice. Participarea proletariatului la războaie de apărare națională era chiar avută în vedere. O altă dimensiune a acestor întruniri mondiale, ultimele ale Internaționalei
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Înainte de toate pe plan sindical, CGIL întîmpină mari dificultăți: scăderea dramatică a efectivelor, lupte în ariergardă, nepercepere a mutațiilor industriale. În mod pregresiv CGIL și PCI iau la cunoștință, așa cum o arată parțial lucrările institutului Gramsci în iulie 1955: Clasa muncitoare consideră progresul tehnic drept un factor decisiv al progresului social și al îmbunătățirii condițiilor de viață și de muncă. Ea nu se mulțumește să-l favorizeze sau să-l proslăvească, ea trebuie, în calitate de clasă conducătoare națională, să-i dirijeze evoluția
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în creștere. După alegerile municipale din 1977, partidul girează noi municipalități importante (Le Mans, Saint-Etienne etc.). Dar comuniștii nu mai sînt stăpînii jocului politic din stînga eșichierului politic. În plus, criza economică lovește din ce în ce mai tare în mari sectoare ale clasei muncitoare, slăbind rețelele obișnuite ale PCF-ului. Stînga sindicală și politică rămîne prost pregătită și fără răspuns în fața rapidității și brutalității crizei. Pe deasupra, conducerea nu reușește să găsească răspunsuri la contradicțiile care apar din ce în ce mai deschis față de alianța cu socialiștii. Aceasta va
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
leadership-ului, problemă ce va lua partidului mai mulți ani să o rezolve. Implozia PCE PCE, la sfîrșitul anilor '70, acumulează în sînul său un mare număr de contradicții, care vor exploda în momentul schimbării conjuncturii. Criza economică afectează puternic clasa muncitoare spaniolă și îndeosebi industria grea și regiunile (Andaluzia și Catalania) în care PCE este cel mai bine reprezentat. Conducerea încearcă totuși să asigure pacea socială pentru a consolida procesul democratic, dar fără a ține cont de via nemulțumire de la baza
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
partidele comuniste au îndeplinit mai multe funcții, care le-au permis să se insereze cel mai adesea în sistemul politic, în timp ce îi doreau și îi anunțau dispariția. * Ele au fost în mod frecvent purtătoarele și motoarele luptelor sociale ale clasei muncitoare, ca și ale țăranilor din sudul Europei. Ele au contribuit astfel, în perioada interbelică, la implicarea mișcării sindicale în viața națională. După ce au analizat prost fenomenul și după ce au comis greșeli fatale în Germania, o dată percepută dimensiunea pericolului, ele au
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lor obișnuite. Accesul din ce în ce mai mare la informație și cultură, la școlarizare, printr-o dezvoltare prodigioasă a mijloacelor de informație mijloacele media scrise și audiovizuale, cărți, informatică, ... nu numai că au compromis rolul lor de atragere a anumitor părți ale clasei muncitoare, dar au și pus sub semnul îndoielii, al respingerii și al dezaprobării natura informațiilor furnizate de partid, în special în privința Uniunii Sovietice. Este, în același timp, întreaga logică a rolului determinant al partidului în gîndirea marxistă ce se află în
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a impune o "nouă ordine". Spre exemplu, din acest punct de vedere, este invocat așa-numitul "imaginar de clasă", ce ar cuprinde percepțiile pe care indivizii le au cu privire la clasele sociale și la relațiile dintre acestea. Atribuind aceste percepții clasei muncitoare, cei mai mulți dintre teoreticienii care optează pentru o astfel de descriere susțin existența a trei modele prin care aceasta își reprezintă sistemul de clasă: este vorba despre modelul puterii, modelul prestigiului și modelul pecuniar 209. Din punctul meu de vedere, o
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în care animalele vorbesc între ele, un mic purceluș tenace și ambițios, educat de cățeaua unui cioban, înfruntă cei mai buni cîini paznici de trupe. FERICIREA ESTE PE CÎMPIE (1995). La 65 de ani, un om de treabă, tiranizat de muncitoarele sale, de soție și de fisc, profită de o întîmplare pentru a-și căuta fericirea sub identitatea unui bărbat dispărut, a cărui sosie este. L'Officiel des spectacles, nr. 2 607, 1996 În aceste două texte scurte, verbele sînt la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
În 24 ianuarie 1909 Tribuna din Arad, admițând că „după-veacuri de zbuciumări, părinții patriei prevăzuseră, În sfârșit, că Unirea poate să fie pârghia de Înălțare a neamului românesc”. Întregirea țării e dorința comună a tuturor cetățenilor, dezvăluia În 1910 România muncitoare. Această dorință angaja toate spiritele. Ea se manifesta În toate direcțiile, În cultură, În viața publică a țării, ca dorința comună a unui popor rechemat la viață. Argumentele În favoarea ei vin din tot atâtea direcții În pragul noului secol
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
adăpost pentru câțiva ani și opțiunea de a cumpăra ulterior „adevărata casă”, mai mare și mai luxoasă, Într-un cartier mai bine văzut și cu școli mai bune. „Casa-de-bază”, greu vandabilă, reprezenta o piedică În calea planurilor de viitor. Clasa muncitoare devenise Între timp clasa mijlocie, care, spre deosebire de prima, se putea aștepta la o creștere constantă a venitului până când capul familiei atingea vârsta de 48-50 de ani. Odată identificată adevărata problemă, inovația a fost simplă. Casele-de-bază au fost ușor modificate, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]