612 matches
-
sau nu mai este funcțional. "Ca adjectiv, luxus exprimă faptul că ceva este dislocat, deranjat, luxat, desemnează ceea ce se distanțează sau se îndepărtează de obișnuință"39. Amintind această proximitate semantică, Martin Heidegger scoate în evidență importanța superfluului pentru înțelegerea realității mundane brute. Eu aș spune: măsura în care aparența este, de asemenea, o manifestare a totalității societale. Adevărat creuzet ("formă formantă") a oricărei forme de a-fi-împreună. Aceasta nu se rezumă la conștiința pe care o putem avea despre lume și despre
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a naturii. La marcarea ritmului vieții ca un exemplu care capătă sens hic et nunc. Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite participarea colectivă la fericirile și nefericirile unui dat "mundan" imperfect, dar la care, de bine, de rău, ne acomodăm. Capitolul 5 Deontologie Dar autorul se așteaptă înainte de toate la acuzații teribile de imoralitate. Poate se va merge până la obscenitate... Balzac Lumina neagră a sentimentelor Începem târziu să apreciem acest
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este separabil sau izolabil. Fiecare îi implică, în sensul tare al cuvântului, pe ceilalți. Astfel, dacă deontologia este tributară situațiilor, ea se sprijină, în egală măsură, pe punerea în relație. Punere în relație, aceasta este "relianța" între toate elementele datului mundan. Nu numai spiritul, ci și principiul vital, animal, care le irigă pe toate. Nu numai cultura, ci și natura în aspectul ei însuflețit. Am putut observa că termenul ousia desemna în greacă Ființa în sensul larg, era să spun vag
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe care îl vom regăsi în cultele de mistere, în mistică, în bresle, într-o francmasonerie simbolistă și în alte societăți secrete. Este chiar ceea ce am numit eu "centralitate subterană" sau "socialitate", integrând dimensiunile onirice, imaginare, ludice, imateriale ale datului mundan, contra aspectului pur "pozitiv" al unui social rațional și contractual. Religiozitatea contemporană, sincretismul filosofic, relativismul teoretic ce se înscrie, desigur, într-o astfel de perspectivă. Carl Schmitt, pentru a sublinia aspectul complex al modului de a fi eclezial, atrage atenția
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a culturii sportive, ca fenomen al solidarității sociale universale. Cultura sportivă globalizată se raportează la faptul social al interacțiunii sociale (de grup), societatea sportivă apare ca lume a valorilor sociale, reglând contactele eului sportiv social cu acele ale conștiinței colective mundane (Olimpiade, Campionate mondiale, Uniuni internaționale). Structura acțiunii sociale sportive este paradoxală: deși se compune din indivizi autonomi, activitatea sportivă este mai mult decât un simplu agregat, decât o sumă de indivizi autonomi. Organizarea societății sportive se reproduce în organizarea internă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Sufletului Universal și pregătirea elementelor pentru zeii subordonați, care vor plăsmui din foc, pământ, aer, apă trupurile muritoare ale ființelor cărora li se vor adăuga mișcările periodice ale sufletului nemuritor (43 a, b), se retrage (42e). Sufletul Universal (, Comm. anima mundana), prima și cea mai veche creație a Demiurgului, este rezultatul amestecului (I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
admiră, din perspectiva Căii Lactee, cele 9 sfere concentrice, ca și la Platon: cea mai din afară conține stelele fixe, apoi cele 7 sfere care se rotesc în jurul Pământului, apoi Pământul, imobil în centrul Universului (Comm. II, 9, 8 ergo universi mundani corporis sphaerae novem sunt. Prima illa stellifera, quae proprio nomine caelum dicitur et apud graecos vocatur, arcens et continens ceteras. Haec ab oriente semper volvitur in occasum: subiectae septem quas vagas dicimus ab occidente in orientem feruntur, nona, terra sine
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
îndoială că ele influențează conștiința și o conformează acestora, pentru ca să fie unul și același lucru cu ea”. Un alt punct important în lucrarea boeziană este surprinderea a trei modalități sau părți, în care se exprimă puterea muzicii: acestea sunt muzica mundana (corespunde armoniei dintre părțile cosmosului, mișcarea astrelor, succesiunea anotimpurilor, etc.), muzica humana (corespunde armoniei dintre membrele corpului și legăturii dintre suflet și trup) și muzica instrumentalis (cea produsă artificial de instrumentele muzicale). Cele trei muzici sunt expresia unicei armonii arhetipale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
tîrziu la ea. Era o carte frumos făcută, cu coperți negre rigide și xilogravuri decorative, cu pagina de titlu și textul într-un stil care amintea de Eric Gill. La fel ca textul, era un amestec convingător de exotism și mundan. Se afla pe raftul din mijloc al bibliotecii noastre din dormitorul din Riddrie. Raftul de sus era blocat în întregime de cotoarele portocalii ale Clubului de carte de stînga, patru cincimi fiind operele complete ale lui Lenin în engleză: text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Din visele lui Merlin și ale Morganei, Corto intră în realitatea de mister și de enigme a spionajului Marelui Război. Este ca și cum Pratt ar realiza sinteza textuală și vizuală dintre imaginația luxuriantă a realismului sudame rican și aspirația către tainele mundane a lui Hitchcock și John Buchan. Corto este, mutatis mutandis, un Richard Hannay a cărui misiune este să lichideze complotul infernal ce vizează eliminarea statului major aliat, întrunit lângă castelul de la Tintagel. Lady Rowena Welsh este nu doar o redutabilă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și agitatoric, mesajul scenariului lui Oesterheld este indisociabil de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui Che, monolog din care se naște viziunea acestui om animat de ambiția
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hristos poate fi experiat în tonalitatea inocentă a bucuriei și suferinței. Aceste registre afective coincid însă cu explozia uitării de sine. Ceea ce contrazice atât capacitatea de a resimți bucuria, cât și suferința, două „semne” ale imanenței Vieții, este experiența tipic mundană a angoasei. „Cauzele” angoasei nu pot fi identificate într-o sumă de rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este Viața care ne (re)dă pe noi nouă înșine”2. Acest „Sine” revelat prin autoafectarea (sau întruparea) Vieții în corpul nostru transcendental prin tonalitățile perfect gratuite ale bucuriei și suferinței (lipsite de vreo motivație rațională) nu seamănă cu „sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sinele” mundan și reflexiv descoperit de Epictet sau Marcus Aurelius printr-o viață detașată, departe de tumultul lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi. Un prim nivel de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii e neutralizată în deschisul unui orizont mundan de semnificație: orizontul înseamnă determinare intențională, iar semnificația evocă deja un conținut. Esența manifestării fuge, alunecă și se ascunde într-un acel ceva deja manifestat. Așa cum pentru Heidegger ființa e sufocată de aglomerația ființărilor disponibile privirii, pentru Henry verticalitatea unitară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Vieții, este o persistentă aparență. Radicala noutate a creștinismului este definiția omului ca „fiu al lui Dumnezeu” și, mai precis, ca „fiu în Fiul”. Aceasta înseamnă că omul își dobândește adevărata sa condiție numai participând activ - prin eliberarea de iluzoriul mundan - la misterul „interiorității reciproce” a Vieții, adică la însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întru care Fiul S-a înrudit cu Tatăl. Autoafectarea situată la nivel uman nu realizează decât asimptotic, deci heterogen, autoafectarea trinitară, dar ea implică cu necesitate un parcurs de factură pascală. Renașterea coincide cu Învierea - singurul act care restituie eului mundan unicitatea nepieritoare a chipului său (despre care Levinas, rămas în contemplația feței și a exteriorității, n-a mai vorbit). Tonalitatea afectivă a acestei structuri este determinată fie de suferință (diferită de durere), fie de bucurie (sau desfătare, diferită de plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției de semnificare și ale intuiției saturante). Ambiția lui Michel Henry a fost aceea de a transgresa - din interiorul strict al filozofiei - frontiera ontică sau mundană a fenomenalității. De ce oare apelul la o Viață al cărei nume trebuie scris cu majusculă 1? Fenomenologic vorbind, întrucât noi suntem vii prin impresia originară pe care orice percepție ordinară o depliază tacit, iar continuitatea viețuirii noastre, care debordează percepția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
majusculă 1? Fenomenologic vorbind, întrucât noi suntem vii prin impresia originară pe care orice percepție ordinară o depliază tacit, iar continuitatea viețuirii noastre, care debordează percepția discretă a conștiinței, nu ar putea fi asigurată decât de ceva prioritar oricărui principiu mundan de existență. Acesta este probabil punctul cel mai dificil de acceptat de către fenomenologii contemporani, întrucât Henry pare să enunțe premisele unei ontologii holiste a participației, în care realitatea generică nu poate fi explicată prin ea însăși, pentru că nu este niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
abstract și impersonal: „logica sistemului”. Predestinaționismul protestant - în formula calvinistă, cel puțin - oferă motivațiile teologice pentru canonizarea injustiției sociale: cineva trebuie să piardă și să piară, în lumea de aici, ca și în lumea de dincolo. Ierarhia socială a prezentului mundan nu e decât zvonul unor realități eshatologice. Nevoia de legitimitate a noilor clase sociale (termenul „clasă” fiind folosit aici în sensul lui F. Guizot 1) a impus de la sine un termen absolut, chiar dacă resemnificat: providența. Deși teleologismul filozofiei naturale scolastice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului rîzÎnd „pentru reprezentația de sfîrșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, În linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația În fața spectacolului mundan Înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricît de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atît de indiferente În aparență față de Înscrierea În discurs a unui „sens”. Acesta se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
totul altfel decît cel din legendă, real, carnea mea Îmbucîndu-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv [...] Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sîngele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan În cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a dispărut: „Timpul necunoscîndu-și limite, și, În Întinderea lui infinită neexistînd nici trecut, nici prezent, nici
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cea realistă în numeroase privințe, fiecare mizând pe convenții proprii 405, prima afirmând, de pildă, printre altele, inaccesibilitatea oricărei realități care ar putea exista obiectiv și aprioric cunoașterii ei de către noi. Însă esențial rămâne faptul că toată abundența aceasta de mundan, ostentația aceasta a concretului, ascunde o reevaluare subterană a raportului dintre literatură și lume și, implicit, a aceluia dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar „oglinda purtată de-a lungul unei oglinzi” nu este în fapt deloc obedientă față de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mentalităților devin productive în analiza comparativă și criticoliterară propriu-zisă, rafinând-o prin însăși instituirea lor ca repere presupus opozitive. Complementaritatea opozițiilor pare o concluzie previzibilă ideatic - în fond filozofic - și, în ultimă instanță, ea este propagată firesc din profunzimea cunoașterii mundanului, structura complexă a persoanei fiind accesibilă mereu prin marea artă, cum e cazul scriitorilor analizați. Dar, miza noii abordări a personajului feminin prin tratarea lui comparatistă sub grila reperelor contrastive, angelic/demonic, 4 conduce, după părerea mea, și la realizarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două categorii umane se vor dovedi complementare, deoarece personajul feminin pozitiv, donna angelicata, nu mai este atât de credibil, nu mai reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]