474 matches
-
de Ferencz : „...s-a întâmplat întru acest an, la veleat 7225 (1717) ghenar 10, de au trimis nemții pe Frănță căpitanul, și au venit cu nemții și cu cătane ca să ni ia pe noi, precum au luat și pre domnul muntenesc de la scaunul său din București, pre domniia sa Nicolai Mavreocordat, și ne-au lovit joi, la 8 ceasuri din zi; și lovindu-ne fără veste, în Curte, cu războiu, apărându-ne am mers până la mănăstire la Cetățuea, și în mănăstire
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Duca vorbește și Ion Neculce în „ Letopisețul Țării Moldovei”: „Că el să ține și vorove în casa lui, de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și când ieșe afar-în nărod, tot posomorât căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Dumnezeu că s-a tâmplat întru acest an, la veleat 7225 <1717> ghenar 10, de au trimis nemții pe Frănță căpitanul, și au venit cu nemții și cu cătane ca să ni ia pe noi, precum au luat și pre domnul muntenesc de la scaunul său din București, pre domnia sa Nicolai Mavrocordat, și ne-au lovit joi, la 8 ceasuri din zi; și lovindu ne fără veste, în Curte, cu războiu, apărându-ne am mers până la mănăstire la Cetățuea, și în mănăstire încungiurându-ne
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
caracterul lui neelaborat. Transcrierea fragmentelor scrise în original în limba română a păstrat, așadar, următoarele particularități ale textului (dintre care multe erau comune în epocă): - dubletele: eri-ieri, trimes-trimis, sălbatec- sălbatic, astăseară- astă seară, aci-aici, vieței-vieții, întăi-întâi ș. a. - dezacordurile dialectale muntenești între subiect și predicat: ei mă cam refuzase; a venit Dron, Cantemir și Cleante; povestirea completă a celor ce s’a întâmplat etc. - forma de genitiv-dativ în -ei: bisericei, amintirei, despărțirei, plecărei, gurei ș. a. - scrierea cu s în loc de z în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reprezentând zone de dinamică a sistemului; interpretarea fenomenelor e însă dificilă, pentru că adesea la un (aparent) dezacord pot conduce mai multe cauze. În materialul cercetat sunt destul de rare cazurile în care dezacordul e cu mare probabilitate doar manifestarea normei dialectale muntenești, sancționate cu severitate de norma literară (folosirea formei de persoana a III-a singular omonime cu persoana a III-a plural, cf. GALR II: 375): arbitrii au avut câteva decizii care a ridicat sala în picioare (TVR 1, 7.III
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
a prelevat decât ficatul (OTV, 8.III.2008). 10.3. Plasarea semiadverbului mai înaintea unor clitice (a pronumelui personal sau a reflexivului) ori înaintea verbului auxiliar, în locul apariției sale în imediata vecinătate a formei verbale pline, e un fenomen regional (muntenesc) a cărui tendință de pătrundere în limba standard a fost de mai multă vreme semnalată 29 și care se manifestă destul de puternic în prezent, dovadă și frecvența mare în emisiunile monitorizate: nu mai îl înjurați (Realitatea TV, 20.XI.2007
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Bostan traversează, nevinovat, și această experiență), treceri și petreceri, toate există în acest roman scris cu inteligență, cu umor de bună calitate și, de multe ori, cu o fantezie explozivă. Literatura lui B., colorată, ingenioasă și simpatică prin ironia ei muntenească, este în multe privințe originală și substanțială. Succesul de public al teatrului și al literaturii lui Ion Băieșu este explicabil încă de la prima vedere, scriitorul având darul de a stabili repede o cale de acces, o punte de comunicare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a țării. Deci dreapta rostire nu va mai îngădui să se vorbească de "dialecte". La congresul evidențiaților în agricultură (toamna 1955) am putut auzi pe Moldoveni (de pildă pe Florica Beraru de la Boroaia) rostind limba literară fără cusur. Că rostirea muntenească e justă știe orice intelectual moldovean. Gramatica uniformizează rostirile. Scriem cu toții "a făcut" și "au venit"; "acesta" și "celalalt". Cu toate rezervele unora dintre noi pentru seară, câine, mâine și pâine pe care le socotim provinciale, oricare cititor din cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o serie de scriitori și compozitori cehi, de a-l extrage pe Caragiale din „micul context”. Și aici scriitorul operează maniheic un distinguo important : oamenii comediei cara- gia lești nu constituie tipuri naționale reprezentative. Am prenta balcanică, am putea spune muntenească nu contează, ceea ce merită evidențiat sunt situațiile morale pe care le prezintă comedia lui Caragiale. Așa cum Molière oferă o comedie de tipuri psihologice, Caragiale ar oferi o comedie de tipuri morale. Sau mai tranșant : „Teatrul lui Caragiale nu e un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și stabilitate. Pentru acest motiv s-a considerat că discuția despre paginile dedicate spațiului românesc trebuie să aibă un loc aparte în analiza noastră. În plus, aceste pagini oferă un excelent material de studiu imagologic, dat fiind că lumea monahală muntenească de la acea vreme este descoperită prin ochii străinului de neam și limbă, apropiată și asimilată printr-un continuu proces de mediere, în care distanța între două realități culturale este progresiv micșorată, până la absorbția completă a observatorului în realitatea observată. TOPOS
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
neam și limbă, apropiată și asimilată printr-un continuu proces de mediere, în care distanța între două realități culturale este progresiv micșorată, până la absorbția completă a observatorului în realitatea observată. TOPOS VALAH. DISCURS IMAGOTIPIC Încă de la primul popas pe pământ muntenesc, făcut la schitul Dălhăuți, doar pentru câteva zile, Platon pătrunde într-un spațiu foarte deosebit de cadrul peregrinărilor sale ucrainiene, într-un topos dispus după linii mult mai molcome decât peisajele slave cu care ne-a obișnuit povestirea până în acest punct
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sțitii pre aceste locuri”, dar respinge numele Sciția pentru Moldova din cauza dimensiunilor teritoriale. „Vor unii să zică Moldovei c-au chiemat-o Sțitiia sau Schitia - pre limba slovenească. Ce Sțitiia cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul, Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșească”. Acceptarea de către cronicar a faptului că Moldova este parte a teritoriului Sciției și respingerea de către el a acestui nume pentru țara sa înseamnă pe de o parte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alte câteva chestiuni privind spațiul tracic și romanitatea orientală. 1) Vorbind despre numele Moldovei cronicarul afirmă că aceasta nu poate fi numită Sciția, cum „vor unii“, întrucât Sciția „cuprinde loc mult, nu numai al nostru, ci și Ardealul și Țara Muntenească, și câmpii peste Nistru, de cuprinde o parte mare și de Țara Leșască“ (p. 71), ceea ce oferă o imagine, fie ea și incompletă, a dimensiunilor spațiului dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dacic și a Uniei, care a succedat pe acest spațiu. 2) Prin aceeași motivație separatistă cronicarul respinge numele etnic vlah „latin“ pentru Moldova: „Ci noi acesta nume (Vlahia) nu-l priimim, nici îl putem da Țării noastre Moldovei, ce Țării Muntenești, că ei nu vor să desparță (de Ungaria) să facă 2 țări, ce scriu că au fost tot la un loc și o țară, și mai aflăm că Moldova s-au descălecat mai pre urmă, iar muntenii mai dentâi, măcar că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită”. b) Costin acceptă pentru Dacia hotarele care cuprind Moldova, Țara Muntenească, Ardealul cu Maramureșul și cu Țara Oltului, între Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Panonia, Moravia și Podolia (p. 254), adăugând că „sântŭ o samă de istorici carii dau și Podolia și câmpul peste Nistru până la apa Buhului și peste Dunăre, Misiile amândoao
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fundamentarea teoretică a divizării teritoriale se făcea de către cronicari după prima mare unire a românilor, salutată de întreg cugetul românesc. Iată cum percepea Miron Costin eșecul acestei uniri: „Și așea Mihai vodă, vrându să dobândească Ardealulŭ, au pierdutŭ și Țara Muntenească” (p. 55). Aceasta după ce el expusese aprobator faptul că leșii, de care el lega salvarea Moldovei, cuprinși de îngrijorare, sau hotărât să nu mai lase pe Mihai vodă să cucerească Ardealul, Moldova și Țara Muntenească (p. 51). Polonezii nu aveau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ardealulŭ, au pierdutŭ și Țara Muntenească” (p. 55). Aceasta după ce el expusese aprobator faptul că leșii, de care el lega salvarea Moldovei, cuprinși de îngrijorare, sau hotărât să nu mai lase pe Mihai vodă să cucerească Ardealul, Moldova și Țara Muntenească (p. 51). Polonezii nu aveau interes să-l accepte pe Mihai și pentru motivul, menționat de Costin, că „țara Podolii fiindŭ de lége de suptŭ ascultarea patriarhului de Țarigrad, ca și noi, pe acéle vremi avându mare zarvă și price
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o interesantă istorie a familiei întocmită de el personal, intitulată "Privire istorică, documentată, a conjuncturilor genealogice și politice ale familiei Balș sau Balsa, Balza, Balsișio"12. Autorul se arată a fi un bun cunoscător atât al vechilor cronici moldovenești și muntenești, cât și al lucrărilor istorice ale unor autori contemporani lui, precum: Schlözer, Sulzer sau Engel, referitoare la Țările Române 13. Totodată, în scrierea sa, se dovedește a fi un susținător al teoriei originii daco-romane a poporului român. După el, românii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Wolf. Memoriile și scrierile sale politice de mai târziu indică faptul că Balș a fost preocupat, mai mult decât oricare contemporan al său, de cunoașterea trecutului. Lecturile din istoricii antici, din cronografii și istoricii bizantini, din vechile cronici moldovenești și muntenești sau din opera lui Dimitrie Cantemir (mai multe exemplare din lucrarea Histoire de l'Empierre Ottomane, apărută la Paris, în 1743, se aflau în biblioteca logofătului Ioan Balș, în 1840) i-au îmbogățit zestrea cunoștințelor privitoare la istoria Romei, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ani, mult înrăutățită de secetă și de invazia lăcustelor. Andràs Patai (1697-1755), în Catalogul localităților locuite de catolicii maghiari în Moldova (1743), menționa faptul că „la Huși, locuitorii și-au uitat limbile lor de origine. Vorbesc numai limba moldovenească sau muntenească, rămân totuși catolici”. Această din urmă observație se dovedește a fi deosebit de importantă: hușenii de origine maghiară, de religie protestantă (vechii husiții), stabiliți în Moldova în cursul secolului al XV-lea, oficiau slujba religioasă în jurul anului 1646 încă în limba
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
plan secund, un "martor". Nici nu sunt eu în măsură să mă scrutez public; să mă exhib încă mai puțin. Dintre toate portretele acestui "personaj", cred că cel mai izbutit mi l-a creionat Dan C. Mihăilescu, al cărui spirit "muntenesc", sagace și vitriolant, îl gust cu deliciu în fiecare pagină a lui! A.B.Și acum, vorbind despre poetică, domnule profesor, știm că există o poezie nouă, vie, care se scrie și se afirmă tot mai puternic, astăzi. Cum vi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu, făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecțiile de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturza, precum și piesele rare ale Muzeului nostru de Antichități, cuprinzând și vestita Cloșcă cu puii de aur, singura urmă de trecere a goților pe la noi. Valori incalculabile care toate sânt pierdute ! Tot ce era mai
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
valoare - printre ele și portretul lui Avram Iancu făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecții de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturdza. Toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate. - mândria mănăstirilor și a singuratecelor schituri - astăzi nu o avem. Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la mănăstirea Neamțului și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
românești, alcătuind un singur stat: România Mare. Din filele cărții se poate vedea că relațiile franco-române datează de multă vreme, încă din timpul Cruciadelor. La una din aceste confruntări armate întru apărarea credinței creștine a participat, la Nicopole, și oastea muntenească, sub conducerea vestitului Mircea cel Bătrân. Pe parcursul timpului, aceste relații s-au amplificat, ele cunoscând, în zilele noastre, o adevărată înflorire. - Mă gândesc, domnule, că altfel nici n-ar fi fost posibile întâlnirile noastre, de care eu una mă bucur
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]