470 matches
-
interriveran de la Nistru până la Prut". Adevărat. Tot așa cum Preda s-a legitimat prin eroii săi extrași din universul satului oltean, Barbu, prin incursiunea în lumea mahalalei bucureștene, Stancu (în opinia mea, sub nivelul lui Druță), prin investigarea orizontului propriu Bărăganului muntenesc. Și mai departe, Rebreanu, cu dramele Ardealului, Creangă și Sadoveanu ca reprezentanți ai Moldovei. Opera lui Druță, prin ceea ce are ea mai profund și mai reprezentativ "ethosului interriveran", nu poate fi privită și înțeleasă în afara ethosului românesc. Singurul care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cazurile de mai sus21 (v. discuția la Ledgeway 2012: 281-2, 2015b, 2015d), există indicații în favoarea existenței reziduale a structurilor cu centru final in gramatica românei vechi: (i) grupuri adjectivale complexe în poziție prenominală (v. și Todi 2001: 81 pentru cronicile muntenești) (34), (ii) structuri discontinue (v. §1.3 infra). Structurile de acest tip ((i) și (ii)) sunt permise doar în gramatici în care există și opțiunea centru final (Ledgeway 2015b, 2015d). (34) a. cătră [DP [AP făcătoriulu de viață] Domnu] (CC2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-lea, linearizarea cea mai frecventă este [nu - clitic pronominal - verb] (17), cu câteva excepții care implică encliza cliticului (mai ales reflexiv) la dreapta negației [nu - verb - clitic pronominal (reflexiv)] (18); encliza reflexivului la dreapta negației se întâlnește și în cronicile muntenești (Todi 2001: 49) (19); în secolele următoare, linearizarea [nu - clitic - verb] (17) se generalizează. Structurile cu encliză a reflexivului la dreapta negației au, în general, model slavon (cf. Willis 2000: 336). (17) a. nimini de rudele meale nu m-a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în comparație cu gramatica V-la-I, am realizat și un studiu al inversiunii după tipul de auxiliar, pentru a verifica dacă într-adevăr există mari diferențe de ordin cantitativ la inversiune în funcție de auxiliar. De exemplu, autori ca Todi (2001: 48) remarcă, analizând cronicile muntenești, că postpunerea auxiliarului de perfect compus este mai frecventă și atestată în toate cronicile, pe când postpunerea auxiliarului de viitor este mult mai rară. Metodologie Date fiind remarcile privitoare la raritatea postpunerii auxiliarului de condițional, derivată uneori din constrângeri fonologice (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de același tip ca exemplul (96a) - conține focus de veridicitate -, însă permite inversiunea verbului: (97) a. Și vădzindu și pre Ștefan vodă în turburări totdeauna și despre ai săi și despre streini, l-au mazilit, luându-lu în obédzi din Țara Muntenească, iară domniia, în locul lui, au datu Radului vodă, carile are nume în țară, de-i dzicu Radul vodă cel Mare. Și cu adevăratucade-i-să acestu nume în véci să aibă, precum vei afla hirea acestui domnu la rândul său scrise. (CLM
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
privește interpretarea propozițiilor în care verbul este plasat la sfârșitul frazei (e.g. (121)). Cel puțin prin referire la unele texte vechi (autori culți, de formație latină), în lucrările tradiționale (v. Stan 2013: 22 și referințele; Todi 2001: 245 pentru cronicile muntenești) se introduce ideea imitării structurii latine (sau turcești sau grecești, cel puțin pentru Cantemir, v. Stan 2013: 22), ipoteză întărită empiric de artificialitatea unor fraze cantemiriene ca (122) - a se observa, de exemplu, ordinea verbelor, inversă structurii canonice a predicatului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
narativă (v. discuția la Hill și Alboiu 2016). Inversiunea nu este sistematică în acest context, dar când se produce - cel puțin în cronici - se asociază cu efecte de acest tip. (124) Înțelegând Ștefan vodă cum că adevărat Radul vodă domnul muntenesc și cu oastea sa îi vine asupră, ghenarie 13 zile au trecut Seretiul și mai sus de Râmnic le-au fost războiul. Și dând războiu vitejéște despre amândouă părțile, multă pagubă s-au făcut și cu vrérea lui Dumnedzău fu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
PI.~1650: 6v) Scoală și ia coconul și pre muma Lui și te du în pământul lui Israil (NT.1648: 4v) 4.3.2 Dislocarea predicatului complex Un alt fenomen de dislocare discutat în bibliografie (Todi 2001: 114 pentru cronicile muntenești; Stan 2013: 283; Nicolae și Niculescu 2016) este interpolarea de constituenți în structura predicatelor complexe; ne referim la structura alcătuită din verbul a putea plus infinitiv scurt verbal, ilustrată prin exemple ca (171): (171) a. cum cuvintele tale ceale sfinte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Duca vorbește și Ion Neculce în „ Letopisețul Țării Moldovei”: „Că el să ține și vorove în casa lui, de să ispite să fie craiu în Țara Ungurească, și un ficior a lui în Țara Moldovei domnu, și altul în Țara Muntenească, și ginere-său hatman în Ocraina. Că el își ține lucrul pre sus. Curtea lui, masa lui, cheltuiala lui, ca un craiu ține. Și când ieșe afar-în nărod, tot posomorât căuta, ca să-i ie oamenii de frică. Că el apucas
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Dumnezeu că s-a tâmplat întru acest an, la veleat 7225 <1717> ghenar 10, de au trimis nemții pe Frănță căpitanul, și au venit cu nemții și cu cătane ca să ni ia pe noi, precum au luat și pre domnul muntenesc de la scaunul său din București, pre domnia sa Nicolai Mavrocordat, și ne-au lovit joi, la 8 ceasuri din zi; și lovindu ne fără veste, în Curte, cu războiu, apărându-ne am mers până la mănăstire la Cetățuea, și în mănăstire încungiurându-ne
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Ioan Slavici și Liviu Rebreanu, au surprins În proza lor pe țăranul ardelean, dornic să-și depășească simpla lui condiție de om sărac, ori lipsit de mijloace materiale. Marin Preda este creatorul unei opere În care a surprins lumea satului muntenesc. Și, plecând de la o asemenea percepție, oricărui poet, prozator sau dramaturg, i se poate pune În lumină specificul universului său uman care l-a inspirat. La un studiu mai amplu al operei fiecăruia dintre scriitorii amintiți mai sus, universul operei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
existentă în sistemul limbii, unitate concretizată în vorbire prin sunete. De exemplu, fonemul e din de pe este concretizat, în vorbirea literară, în sunetul e (׀de pe׀), în vorbirea în grai moldovenesc în i (׀di pi׀), iar în vorbirea în grai muntenesc în u/ e (׀du pe׀). Este același fonem care diferențiază substantivul par de adjectivul pare, respectiv adjectivul la numărul singular par de cel la numărul plural pare. În alte contexte, fonemul are rol în diferențierea cuvintelor din serii paronimice (car
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
continuă - visul didactic transformat în coșmar televizual. S-au spus multe despre greșelile de exprimare, de pronunție sau de ortografie propagate prin televiziune, așa că eu o să amintesc doar trei. Una este utilizarea tot mai accentuată și mai agresivă a subdialectului muntenesc, inclusiv la emisiunile de știri... inclusiv la postul național de televiziune. Presupun că nici prezentatorilor, cufundați în mediul lingvistic bucureștean, nu le e foarte ușor să pronunțe literar (deși meseria presupune exact așa ceva), dar dacă nu ești de-al locului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
a mijloacelor de expresie. Analizând trăsăturile majore ale limbii folosite de Eminescu în articole, Maria Stanciu-Istrate evidențiază două caracteristici ale acesteia: fenomenul modernizării sau al "literarizării", cum îl numește Garabet Ibrăileanu, constând în orientarea limbii articolelor după modelul formelor literare muntenești, și modernizarea lexicului, manifestată în preferința autorului pentru neologisme 300. Vorbind despre practica redactării și despre exigența pe care poetul o manifesta în alcătuirea textelor, Ioan Slavici afirma: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ea din vechime. "Pămînturile principatului Moldovei, după vechea hotărnicire moldovenească, asupra cărora Domnul va avea drept de stapinire - se stipula în art. 11 al tratatului - sînt cele cuprinse între rîul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunărea, granițele țării Muntenești și ale Transilvaniei și marginile Poloniei, după delimitările făcute cu acele țări". Și pentru ca să nu se facă loc nici unui arbitrariu, art. 12 preciza: "Cetățile Principatului Moldovei și orașele și oricare alte locuri întărite să fie păzite și prevăzute cu garnizoane
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a devenit una de netrecut. A avut loc și interzicerea folosirii unor cuvinte nemoldovenești, a unor forme ortografice „românești”, eliminarea din operele clasicilor a etnonimului „român”, a glotonimului „limba română”, interzicerea unor lucrări sau pasaje folclorice ce păreau de sorginte muntenească. Cu toate acestea, constituirea unei națiuni moldovenești indubitabile nu a reușit. Eugen Coșeriu găsea câteva cauze ale eșecului încercării creării unei limbi moldovenești culte pe baza limbajului popular local basarabean sau transnistrean: încercarea de a elabora o nouă limbă națională
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest timp (1812), când teritoriul Moldovei de Est a fost anexat la Rusia, România ca stat nu exista în Europa. Deci, în lume nu exista nici
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
exista în Europa. Deci, în lume nu exista nici națiunea română și nici limba română. Dar până în acel moment (1812) exista Moldova, unde trăiau moldoveni și vorbeau limba moldovenească; exista Valahia (Muntenia) unde trăiau valahii (muntenii) și vorbeau limba valahă (muntenească). De aceea moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului au continuat să vorbească și să-și numească limba lor - moldovenească”. Materialul prezintă, așadar, și o contradicție logică: dacă o națiune apare odată cu statul, iar apariția statului determină geneza unei națiuni, atunci
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
teze evident eronate trebuie susținute cu argumente cât de cât veridice, nu inepții care afirmă că orice națiune are și o fizionomie proprie și propria culoare sau nuanță. Iar dacă „român” desemnează doar „cetățean al statului România”, de etnie ardelenească, muntenească sau moldovenească, atunci acest apelativ (de român) a apărut, în mod logic, doar odată cu statul România, așadar după 1859, 1866, atunci când denumirea de „România” este folosită într-un act oficial de mare importanță (Constituția adoptată în acel an) sau chiar
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
eliminarea din școlile din Republica Moldova a Istoriei Românilor și a Limbii Românilor (cu majuscule în text), și o reamintire a originii națiunii moldovenești din ciobănașul moldovean din Miorița (ucis de ciobănașul ungurean și de cel, probabil, de naționalitate vrânceană, adică muntenească), face și Ioana Bejenaru din Raionul Drochia. Toate reacțiile scrise în cea mai pură limbă literară română, cu termeni pe care orice român de la vest de Prut îi folosește în conversațiile sale cotidiene. Se susține uneori, în forme alambicate, originea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
mai viteji, de care se temeau legionarii romani, dar autorul săvârșește o inconsecvență atunci când spune că dacii liberi au dezvoltat o limbă romanică la sud și est de Carpați, așadar și pe locul unde mai târziu ar fi apărut națiunea muntenească, tot urmași ai geților (dacilor) liberi. Ambiguu sună și continuarea discursului domnului Chifiac: teritoriul respectiv s-a împărțit mai apoi în „Moldova și Transalpinia (fosta Dacia), care spre deosebire de Moldova, a avut mai multe denumiri: Țara Basarabilor, Valahia, Muntenia, Țara Românească
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1859) și, în plus, nu printr-un proces lent și firesc, de asimilare culturală și lingvistică, ci printr-o politică de stat, printr-o impunere populației majoritare (în cazul de față limba moldovenească impusă populației, mai numeroase, vorbitoare de limbă muntenească sau valahă). Și mai incredibilă ar fi o astfel de asimilare lingvistică totală, petrecută în doar câteva decenii. Afirmația cercetătorului Vasile Vieru prezintă însă și o contradicție flagrantă cu propriul discurs. Dacă înțelegem bine fragmentul mai sus citat, Vasile Vieru
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
inclusiv ucraineni și găgăuzi rusofoni, ar fi de aproximativ 10-15%). Lingviștii serioși au fost unanimi de altfel în a susține unitatea limbii române, dincolo de fireasca sa diversitate sub forma graiurilor. Cele 3 (după alte păreri 5) graiuri ale dialectului dacoromân (muntenesc, moldovenesc, bănățean, crișean și maramureșean), nu coincid, de altfel, granițelor statale artificiale și bazate pe considerente politice și geografice în Evul Mediu (graiul moldovenesc se întinde și în nord-estul Transilvaniei și în nordestul Munteniei, precum și o parte a Dobrogei). De
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
unitatea de limbă și de origine a locuitorilor din Țara Românească și din Moldova erau conștienți și cronicarii polonezi. Ioachim Bielski stăruie asupra unității de neam a muntenilor și moldovenilor: „Românii se împart azi în două, au doi voievozi, cel muntenesc și cel moldovenesc, dar înainte a fost unul singur care se numea sau muntenesc sau moldovenesc, căci nu era nici o deosebire”. Cronicarul Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. În documentele de cancelarie
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
erau conștienți și cronicarii polonezi. Ioachim Bielski stăruie asupra unității de neam a muntenilor și moldovenilor: „Românii se împart azi în două, au doi voievozi, cel muntenesc și cel moldovenesc, dar înainte a fost unul singur care se numea sau muntenesc sau moldovenesc, căci nu era nici o deosebire”. Cronicarul Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. În documentele de cancelarie termenul român, cu sens etnic, apare într-un document al lui Ștefan cel Mare
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]