822 matches
-
familie cu un destin tragic care a stat, secole de-a rândul, sub semnul blestemului: în timpul unei bătălii cucerite sub comanda lui Tunner, acesta ar fi fost văzut de un soldat rănit grav că l-ar fi ucis pe generalul muribund. De la acest punct intrigant începe să curgă acțiunea trilogiei ca un fluviu nestăpânit dornic să cucerească pe cititori (din păcate, prea puțini cititori!): „acel soldat a văzut că generalul l-a recunoscut pe căpitanul său, că l-ar fi implorat
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
existență Ce ispitește ne-ncetat Și nu poate avea mângâiere, Ca un meteor desfigurat, De o groaznică durere, Care l-a cuprins treptat, Cu himere fără frontiere. În vlaga telurică nu există calmare, Decât la Bunul nostru Tată Ceresc, Unde suflarea muribundă poate găsi alinare, Iar argila plină de necurați se arcuiește, De hainele fărădelegi ale cugetării amare Care-n fiecare zi se smintesc. Meteorule, nu-ți pierde al tău spirit! Întoarce-te la Dumnezeu și comuniunea harică, Ce te oprește din
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
mari bogății Care le cuprind în mrejele aroganței Și le aruncă-n poftele abundenței. Pe fiece zi trecătoare, Meteorii se afundă-n vicii amare, Stingându-le divina lumină, Care-i lasă-n întunecimea meschină. Învățătura satanică devine lege Și suflarea muribundă alege, Să-și risipească traiu-n păcate, Ca un sălbatic fără moralitate. Mândria, invidia, îmbuibarea... Aduc mari agonii peste toată omenirea, Care se apropie de groaznicul sfârșit, Unde astrele mor negreșit. Sufletelor, nu vă depărtați de la credința creștină! Plecați de lângă ispita
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
O, Măicuță Sfântă... Ocrotitoarea neamului decadent. Potența celor slabi cu duhul, Mângâierea celor ce n-au mângâiere, Hrana celor ce flămânzesc după al tău Fiu... Pe Tine te fericim până la sfârșitul veacurilor. Praf celest ce te-așezi pe fiece stea muribundă Și rămâi nemuritor în ale noastre cugete profane... Pe Tine, pacea familiilor... te fericim, Că-n fiecare femeie te regăsim pe tine, Fecioară maică. Referință Bibliografică: Partea I din volumul MASTI / Alexandru Enache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
cuget: Un Decebal mereu neadormit, Care ne îndeamnă strșnic A ne da și ultima picătură omenoasă... neamului. Steaua Unirii Ursita ne-a fost dată din vechi vremi, Să stăm veșnic cu întuneriucu`-n sân Și să rătăcim în cruntul tartar muribund, Precum pedepsiții titani viteji. Brad falnic și îndurerat, Pătimit-ai de cruzimea multora... Fost-ai tăiat și aruncat în ale zării uitare: Un Osiris al timpurilor apuse, Ce dorește din nou lipirea. Din cetatea eternă a palatinului, Sălășuie încă duhul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
poeziei. Terapie prin poezie și proză Când nu mai e sete de absolut, Când ce-a fost potent nu mai este, Când tot din jur este numai dorință efemeră, Când litera stă răstignită iar și iar... Hârtii cosmice la geamul muribund au fost și sunt, Mici și mari cascade rebele Ce-au înălțat și decăzut frumosul lumii: Slove vii și moarte ce pășesc alene pe pământ. Din adâncul oceanului modern, Ciocanul rațiunii bate lent - Baltag neobosit ce nu se mai oprește
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Nu lăcrimez după grațiere, nu cedez defel! Mila-i pentru cei slabi... eu nu vreau milă! Aștept clipa când raza verzuie va reveni-n văzduh, Aștept sfidător ziua când paloșul eliberator se va ivi, Aștept să mă ridic din starea muribundă, Să rămân veșnic acel Prometeu neînvins de nimeni Și să mă lupt cu întunericul din care am renăscut cândva. Închisoarea mea În scaun șed de când mă știu, Fără să mă pot folosi de al meu lut, Ca un criminal închis
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
izvor necurmat, Care nu se poate opri, Iar stelele privesc stinse către celest, Rugându-se cu stăruință. Zilele, încep să alerge spre apus, Vestind venirea toamnei, Care seceră viața muritoare a spiritelor, Făcându-le să zacă-n întunericul deznădejdii. Duhurile muribunde, stăpânind vlaga pământului, Încep să capete speranță-n găsirea raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face să se abată de la adevărata descoperire a cerului, Creând doar infern
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
balta melancolică a duhului, Care se stinge-n trupul meu bolnav. Invaliditatea profană a lutului, Mă-nhață puternic Și mă face să urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua tristeții. Spiritul, fereastra cea verde Care trăiește în astrul muribund al pământului, Dorește eliberarea divină, Care-o așteaptă permanent, Cu speranța aripilor deschise. Bozgunul mult prevăzut al sorții, Se -ntețește strașnic, Mistuindu-mă pe zi ce trece, Iar lanțurile infirmului hain, Se strâng mai tare Și mă macină necontenit. Inima
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Ești coarda ce vibrează-n văzduh, Până la al vremii asfințit, Când pământul ne va înghiți pe toți. Ce-i Luna rece fără de-a sa caldă Venus? E stejarul uscat și palid la frunză, E plumbul ce intră-n lemnul muribund, E molima ce-și înfige adânc gheara-n duhul profan... Izvor neobosit al sânului omenos... Ție, spetează ce ridici duhul fărădelegii, Mulțumiri și odă-ți aducem mereu - Mici petale sfințitoare. Azi, în luna solară a lui Mărțișor, Când pragul mecanizat
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
-n orice loc, Iar meteorii să strige din ale lor glasuri vulcanice: „La mulți ani, stea gingașă!” Mărțișor Un Mărțișor de neuitat Domnul a dat lumii, Când peste argilă a răsuflat Și cu viață ne-a împodobit. Pentru orice duh muribund, Un Talisman suav îl poartă aproape - Un Mărțișor viu ce-l ocrotește adesea Și nu-l lasă de izbeliște. Din criptele întunecate ale timpului Se zăresc cruci mici și mari: Păduri palide și stacoji, Ce nu-și mai găsesc odihnă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
grabă oștirea haină Și-nvinge meschina rebelie și tulburătoare. Regatul Ghețurilor, își mărește furia groaznică, Distrugând orice urmă de speranță, Care sălășuia-n inimile băștinașilor, Lăsându-i în negura deznădejdii. În slava marelui celest, Mărțișor, fiul lui Marsyas Silen, Observând duroarea muribundă a terianilor, Se-nfățișază înaintea lumii-nrobite, Sculând-o la un crud război, Care va aduce pieirea Crăiesei Zăpezii Și va semăna o nouă oblăduire bună, Care va trona ca o nădejde-n mii de suflete profane, Numind-o cu grandoare, Primăvară
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
se aude-n văzduh, Născând în inimile arboringenilor muritori, O mângâiere sublimă-n cugetul profan, Ce-i lăsa să trăiască-n desfătarea teriană. Semințiile, transmițând din veac în veac Balade, doine și melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care va trăi veșnic Și va alunga gândul tristeții. Arta Din uitate veacuri telurice, Monarhul Timp ne dezvăluie comori arhaice Ce-au devenit mărturii falnice: O frescă a curcubeelor cosmice, Ce înseninează mereu
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dorul îmi picură pe buze Autor: Claudia Bota Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea
DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377683_a_379012]
-
glasul meu, Care nu poate să mai rezoneze, Cu întunericul care mă îngheață. Visul tu mi l-ai furat, Căci iubirea din mine ai călcat, Zdrobind liniștea. În celula aceasta, unde toată lumea tace, Nu găsești decât o tăcere. O tăcere muribundă, ucigătoare, Pentru că moartea calcă și desface, Iubirea din mine, ce nu-mi dă pace, Vreau să dărâm barierele tăcerii, Să te îmbrățișez fără cădere, Să respir și să mă îmbăt, cu tine iubire, Retrăind fără vanitate, iubirea ce ne desparte
TĂCEREA INIMII MELE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377679_a_379008]
-
iubire ce-ți e răvășită). La viață nouă tu cumva sperai Pe care-o vezi deodată părăsită. Ai vrut ca viața să o-mparți la doi Lăsând atunci iubirile flămânde. Să locuiască ! ... Dar în amândoi ! Chiar dacă ai văzut că-s muribunde. Ai înecat și dragostea-n amar Cedând din templu' vieții câte-un pic. Și ai jertfit iubirea pe altar Fără de frică, fără de nimic. Confunzi iubirea noastră cu-n dispreț (tu neștiind ce-nseamnă amândouă). Pe o himeră ai găsit să
DRAGOSTE CU EROARE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378404_a_379733]
-
și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
iubire ce-ți e răvășită). La viață nouă tu cumva sperai Pe care-o vezi deodată părăsită. Ai vrut ca viața să o-mparți la doi Lăsând atunci iubirile flămânde. Să locuiască ! ... Dar în amândoi ! Chiar dacă ai văzut că-s muribunde. Ai înecat și dragostea-n amar ... Citește mai mult Ai pângărit iar numele iubiriiCu ochii tăi ce sunt un jar încins.Am să aleg tărâmul nemuririiMăcar acolo să mă simt destins.Tot ce a fost în mine ai distrus(cu
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
într-o iubire ce-ți e răvășită).La viață nouă tu cumva speraiPe care-o vezi deodată părăsită.Ai vrut ca viața să o-mparți la doiLăsând atunci iubirile flămânde.Să locuiască ! ... Dar în amândoi ! Chiar dacă ai văzut că-s muribunde.Ai înecat și dragostea-n amar... XVII. HOȚUL DE VISE, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Te-aș face să uiți cine-ai fost, cine ești ! Să fiu hoțul tău de vise cernite
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
ori pe săptămână,, Minulescu, ne-a spus nouă c-o să vină vreme bună . Însă toamna se-năsprește și din cer bacovian Ploaia nu se mai oprește decât strânsă în lighean . Cerul gri parcă pătrunde cu tot aburul cețos Între frunze muribunde așternându-le pe jos . Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare o romanță fără
DE TOAMNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380009_a_381338]
-
ori pe săptămână,, Minulescu, ne-a spus nouă c-o să vină vreme bună . Însă toamna se-năsprește și din cer bacovian Ploaia nu se mai oprește decât strânsă în lighean . Cerul gri parcă pătrunde cu tot aburul cețos Între frunze muribunde așternându-le pe jos . Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare o romanță fără
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
părăsit și singur, prieten ne devine.Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație,Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine.Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agaleUnul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie,... XXX. IUBIRE MURIBUNDĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016. Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Autorului Și te iubesc, și te urăsc cu-aceeași nebunie răcnind în mine așteptarea, lumina sidefie cu care urc spre cer visând la mine-n altă viață mă rog încet, și blând, și surd, să redevin paiață din rolu’-acesta muribund să fug spre alte patimi pădurile să le sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea Din ciupitele-mi porunci să pot alege
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin gară ? Citește mai mult MOTTO :„După al șaptelea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și caverne șerpuitePlânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite.Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi,Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi.Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte -Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina ÎnvieriiCe distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară,Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin gară ?... XXI. ÎNGER ȘI DEMON (SAU CUM S-AU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]