4,695 matches
-
soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un cuvânt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mine și Iozefina în biblioteca orășenească din orașul X, în urmă cu luni bune, urma să dispară imediat după așezarea ei în mormânt, riscă să crească mai mult? Cu atât mai mult cu cât Sima, parcă debusolat, în momentele contactării, murmurase cu un glas stins: Tovarășe Gerard, iată! O văzurăm și pe asta. Lângă el, electricianul Valy, destul de rece și la propriu și la figurat, și alte multe mutre, localnici din X, trambalați in corpore, la locul înmormântării probabil cu un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stins: Tovarășe Gerard, iată! O văzurăm și pe asta. Lângă el, electricianul Valy, destul de rece și la propriu și la figurat, și alte multe mutre, localnici din X, trambalați in corpore, la locul înmormântării probabil cu un autobuz închiriat. Valy murmură și el cu voce dogită: A fost odată ca niciodată o doamnă contesă de Bethlen, domnule Gerard...și adăugă un crâmpei dintr-o replică de-a lui Henri-Totul pare verosimil, ca un accident de vânătoare... Încuviințând din cap, în fugă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Costache să stau cu Hliboceanu cât mergi tu să mănânci. Atunci te lăsăm pe tine. Dacă se întâmplă ceva mai altfel, ne chemi. Rămasă singură, Măriuța și-a împreunat mâinile, a ridicat ochii spre înaltul odăii și a început să murmure o rugă... Când a mântuit ruga, cu fața udă de lacrimi, s-a întors către Hliboceanu... Acesta o privea cu aceiași ochi fără expresie. Ea s-a apropiat, i-a luat mâinile și, împreunându-le, i le-a sărutat. Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Avem și glas! Brava, băiete! - a continuat să vorbească Cotman, învelindu-l grijuliu, ca un părinte... Dimineața l-a găsit pe Hliboceanu cu ochii larg deschiși. Ce faci, cumetre? Ai făcut ochi așa de dimineață? Cum ai dormit? Biiineee! - a murmurat Hliboceanu, iar ochii au mijit a zâmbet... Dacă spui tu, atunci chiar îi bine. Mi-i seteee - a scâncit rănitul. Uite aici apă, băiete - a răspuns Cotman, ridicându-i capul cu grijă și ducându-i ulcica cu apă la gură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din așternut și confecționă câteva mișcări de Înviorare care-l cam obosiră. O clipă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi putut forma acolo. A scotocit Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar apoi a murmurat: „N-am semnal“. Nimic făcut de mâna omului nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită luase locul tuturor stărilor și sentimentelor, transmițându-se de la grup
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un sfârc este cuprins de dorința procreării, se cațără pe un pisc de gunoi și se aruncă de-acolo, Înmulțindu-se. Au un simț muzical ieșit din comun, deși nu știu decât o singură notă, do major, pe care o murmură la nesfârșit. Toată populația e angajată de compania multinațională off-shore care-și instalase sediul pe Tit Island și care oferă programe și echipamente contrafăcute la prețuri modice, realizate de sfârci din resturile culese de pe Titland. Apariția continentului flotant, care ajunsese
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din perioada tinereții sale revoluționare. Nimeni În afară de asistentă nu avea voie să se uite În acest caiet. În ea, Însă, avînd deplină Încredere, Îi citea diferite pasaje care o impresionau Întotdeauna plăcut, iar cîteodată Îi dădeau și lacrimile, atunci cînd murmura Înduioșată: ce om deosebit, vai, ce om deosebit!... De altfel, asistenta Agneta făcea parte din categoria acelor femei cu evidente Înclinații materne care n-au născut și nu vor naște niciodată și despre care obișnuim, din acest motiv, să spunem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mod firesc, urmare a Întîlnirii cu o rachetă Stinger, trasă de paza de coastă, după mai multe somații prin radio cărora Iuffo nu binevoise a le acorda atenția cuvenită. Primind de la căpitanul Jegg informațiile despre toate aceste evenimente, colonelul Pruritanal murmură pentru sine: — Idiotul! Ceea ce, În opinia lui Jegg, nu rezolva cîtuși de puțin problema, În cel mai bun caz o complica. Dacă Iuffo ar fi fost Într-adevăr idiot, n-ar fi reușit să-i păcălească pe toți În asemenea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la spatele ei și, simțindu-i cealaltă mînă care o apăsa pe omoplat, se aplecă supusă, Închizînd ochii. Poate că n-ar fi vrut să se ajungă pînă aici (de undeva din adîncimea oglinzii, Bill o privea surîzÎnd amar și murmurînd dezamăgit ceva), dar nu mai putea da Înapoi și, pentru a-și găsi totuși un alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul meu este mic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
beculețe! Nimeni nu Înțelegea nimic, dar, din politețe, cei aflați În preajmă se Înclinară și clipiră aprobator, prefăcîndu-se că știu despre ce e vorba. Joanna-Jeni continuă să-i pipăie fruntea, pe urmă gîtul, umerii, mîinile și părți inferioare ale corpului, murmurînd ceva cu ochii Închiși. Deodată se opri și se Întoarse către doamnele care urmăreau, ținîndu-și respirația, acest nou ritual. — Ea va sta În centrul Marii Spirale, spuse. Apoi, luînd-o de mînă pe Christina, o conduse spre locul ales mai devreme
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
opri și se Întoarse către doamnele care urmăreau, ținîndu-și respirația, acest nou ritual. — Ea va sta În centrul Marii Spirale, spuse. Apoi, luînd-o de mînă pe Christina, o conduse spre locul ales mai devreme. Pășea rar, Îngîndurată, cu pleoapele lăsate, murmurînd În continuare cuvinte nedeslușite. Peste Întreaga adunare se lăsă o liniște solemnă, Încordată și totodată limpede. CÎnd Joanna-Jeni și Christina ajunseră lîngă punctul de executare a penalty-urilor, din rîndurile de la spate, mai precis din grupul doamnei Agneta, izbucni ca un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința din ochi, iar privirea lui devine lucidă mai curînd din recunoștință decît de frică pe cînd ia bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă. V00000000000000000000000000000000 Lup000000Cu puțin Înainte de grevadar cum asta, așa e cîminerilor, cînd ai auzit informația asta despre tatăl tău cap. adevărat, ai plecat la Londra și ai intrat În poliție. Ai meditat cu tăieturile din ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tot băutură e! — Ești o țărăncuță proastă! am spus drăgăstos. Poți să-mi faci un cocteil. După aia chiar trebuie să plec! Georgie mi-a adus paharul și am stat acolo îmbrățișați ca o netsuke 2 frumoasă în fața focului care murmura cald. Camera ei părea un tărâm subteran închis, ascuns, îndepărtat. Pentru mine era un moment de liniște profundă. Nu știam atunci că era ultimul, cu adevărat ultimul moment de liniște, sfârșitul unei lumi vechi și pure, momentul final după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe canapeaua cea mare din locuința din Hereford Square citind Istoria războiului peninsular de Napier și mă întrebam dacă o să mă aleg cu un astm din pricina bețișoarelor parfumate ale lui Georgie. Un foc vesel de lemne și cărbuni strălucea și murmura în cămin, iar lămpile cu lumină intermitentă aruncau o culoare aurie blândă asupra camerei mari care, chiar și în toiul iernii, mirosea a trandafiri, ca efect al vreunei scamatorii făcute de Antonia. Felicitările scumpe înșirate pe pian, mănunchiurile de crenguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
frunte lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte mică distanță formau un tablou minunat: ochii ei mari, blânzi acum, gura relaxată, odihnindu-se după sărutările mele. Fără cuvinte, ne priveam și murmuram dăruindu-ne unul altuia pacea, până ce am avut impresia că am discutat îndelung fiecare detaliu, într-atât este de spiritualizat un chip omenesc. Am plecat de la Georgie după ce mi-a promis că o să ia o aspirină și o să se bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urări de fericire celor tineri. Pentru a pune capăt tăcerii care se prelungea prea mult i-am spus lui Georgie: Ce elegantă ești! O fată cu adevărat modernă. Ne-am înviorat toți un pic: Georgie zâmbi, Antonia oftă iar Alexander murmură: „În Pitlochry flăcăul trăia Ce-o fată modernă iubea“. Încercând cu disperare să împing conversația mai departe am spus: — Fiindcă veni vorba de Pitlochry, unde aveți de gând să plecați în luna de miere? Alexander ezită. Apoi spuse: — La New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aflam într-o sală de așteptare. M-am uitat obosit și detașat la Palmer. Poate că, de fapt, nu venisem decât pentru a fi judecat și pedepsit. Am așteptat să facă el primul pas. A strănutat violent de câteva ori, murmurând: — Ei, Doamne! Ei, Doamne! iar apoi a continuat: Pune-ți niște whisky, o să-l găsești acolo, într-o parte, și e și niște gheață într-un castronel. Mie răceala totdeauna îmi afectează ficatul așa că n-am să beau decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stare decât să fac necazuri altora. Dar, știți ceva, toate sunt de fapt aici pentru același motiv ca și mine! Femeia din salonul de la capătul culoarului e tare mândră pentru că a luat cantitatea cea mai mare! Am râs toți. Alexander murmură aproape fără glas: „Să dormi! Și poate să visezi...”, iar după aceea refuză să repete ceea ce spusese. Mă uitam la mâinile lui Georgie care se frământau. Mâinile acelea care mângâiau nervos cățelușul îmi stârneau mila. Dar n-o mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
statuie antică. — Ce-ar fi să plecați voi doi, copii? Eu vreau să stau de vorbă serios cu pacienta mea, spuse Palmer. M-am ridicat și am spus: — Atunci, rămas-bun, și am sărutat-o pe Georgie pe frunte. Ea a murmurat ceva, mi-a zâmbit, iar ochii ei febrili, strălucitori s-au strâns cu neliniște. Am ieșit și am coborât scările. În urma mea se auzeau pași. 27 Honor Klein mă ajunse din urmă la ieșirea din spital și am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe masă. Otto terminat, În sfârșit. Gheața zornăi calm și frunzele de ceai se rotiră și se cufundară Încet pe fundul paharului. Așa stăteam, Else În scaunul cu rotile, eu pe scaunul meu. Totul părea neschimbat. Colega mea filosofa, eu murmuram aprobator, și din când În când Îl ascultam pe fiul ei interpretând tema filmului difuzat. Ceaiul cu gheață avea gust de mentă. Singura diferență era că În capul meu acum domnea haosul. Încet-Încet, după câteva role cărate, am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
persoane care au copilărit Împreună. — Exogamia constituie baza schimbului, și astfel, baza a ceea ce numim cultură. De asemenea, este deseori urmată de câștiguri În termeni de prestigiu social și zestre. — Mă Îndoiesc că tabuurile vor răspunde la această Întrebare, am murmurat, iritat de explicația savantă. De ce a păstrat Dora un copil care știa că va avea de suferit? Karp Îmi evită privirea. — Poate n-a spus nimănui că tatăl copilului era fratele ei. Poate că doctorul pe care Îl consultase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]