319 matches
-
general... În primăvara anului următor, 1836, relațiile dintre Rukman și Vodă Ghica luaseră un caracter de iritație de care fuseseră lipsite până atunci. Necuviințile lui Rukman erau întrecute numai de blândețea și răbdarea Domnului; acesta întinzând consulului mâna, în public, muscalul îndrăzni să-i refuze pe a sa, retrăgând-o după spinare. ... Acei care urmăresc cu băgare de seamă mersul lucrurilor în această țară văd în acest incident neprevăzut o urmare a sistemului de desconsiderare a Domnului, ce s-a adoptat
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Mihai Sturdza, timp de nouă ani, viața atât de amară, era nu numai venal și corupt, dar și extraordinar de trufaș și de pretențios, iar Domnii români, conștienți de slăbiciunea lor, erau siliți să se plece la exigențele nesăbuite ale muscalului. De Nion raportează cum însuși Bibescu îi povesti, cum Kotzebue silise pe Doamna să facă vizită soției sale. Se știe că mișcarea de la 1848 puse capăt domniei lui Bibescu. VIII. Regimul Regulamentar în Moldova. Domnia lui Mihai Sturdza Întinderea ce
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
astfel să pătrundă în cercul restrâns al persoanelor din înalta societate. Schimbarea era impulsionată, după cum remarca Barabás, de prezența ofițerilor și generalilor ruși în saloanele bucureștene: „Această epocă era foarte curioasă la București, unde lumea voind a se linguși pe lângă muscali a început să se lase de obiceiurile turcești, imitând și luând pe cele europene. Hainele turcești erau purtate de boierime și de slugile ei, arnăuți, pe când țăranii și-au păstrat portul strămoșesc, tot așa ca și cea mai mare parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pe petecul de pământ dintre Prut, Dunăre și Carpați”. Și relevă În fraze de o pondere biblică o realitate cutremurătoare: „Nu e Într-adevăr un popor megieș care să n-aibă români sub jugul său: sârbi, bulgari, greci, turci, unguri, muscali, nemți, fiecare are, unii milioane, alții sute de mii de suflete din acest popor osândit de Dumnezeu spre nefericire și robie”. Cu asemenea ochi privind idealul nostru național (“pe când cei mai mulți dintre noi se cred nevrednici, În adâncul sufletului lor nevrednici
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
de trupe, un trist teatru de război, în care armate venite de la mii de kilometri depărtare, din stepele Rusiei, din pădurile Moraviei sau arșița Anatoliei, s-au ciocnit fără oprire în numele celui mai puternic. Destinele prinse între iataganul turcesc, tunul muscal și baioneta austriacă au devenit de nevoie destine de pelerin, de pribeag în calea furtunii. Printre peregrinii veacului avea să se numere și un om rămas în istorie ca un monah desăvârșit, un mare erudit, traducător de mare înzestrare, povățuitor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
31 decembrie 1922, p. 2.) Pagina 61 Relatare eliminată despre crima din Calea Moșilor, din iunie 1886, conținând o serie de confuzii, semnalate apoi de un cititor al Adevărului: Într-o noapte, mai mulți ani după furtul de la Muzeu, niște muscali scopiți destul de bogați, sunt uciși în Calea Moșilor. Poliția lui Radu Mihai nu poate descoperi pe autori. Dar trei nenorociți, printre care unul anume Vacă sunt arestați, anchetați, torturați și osândiți la ocnă pe viață. Câteșitrei osândiții protestează zgomotos despre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ca să se spovedească. Preotul se îmbracă și se duce la chemare, iar omul, care era pe punctul de a părăsi viața, îi spune. — Părinte, am un greu păcat pe cuget; eu sunt acela care, în anul cutare, am omorât pe muscalul din Calea Moșilor. În locul meu au fost osândiți trei oameni nevinovați care și astăzi zac în ocnă. Vreau să-mi descarc sufletul. Uite, colo, scoarța asta e furată de la muscal. Uite, perna cealaltă, uite cutare și cutare lucru, toate le-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
eu sunt acela care, în anul cutare, am omorât pe muscalul din Calea Moșilor. În locul meu au fost osândiți trei oameni nevinovați care și astăzi zac în ocnă. Vreau să-mi descarc sufletul. Uite, colo, scoarța asta e furată de la muscal. Uite, perna cealaltă, uite cutare și cutare lucru, toate le-am luat după omor. și muribundul mai dă și alte dovezi care toate sunt adevărate. Omul moare. Se face cercetare și se cere liberare din ocnă a celor osândiți pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
prea copile; toate celelalte ereau în brațele ofițerilor ruși. Același deficit în lumea servitoarelor. În fiecare zi, gospodinele se plângeau că le-a dispărut servitoarea, când era tânără și curățică; peste câteva zile o vedeau la Șosea, răsturnată într-un muscal, alături de un ofițer rus. Un advocat de pe vremuri, prieten al meu, care era secretar al marelui advocat Petre Grădișteanu, mi-a povestit următoarea întâmplare: Fusese angajat de către una din intendențele rusești ca să o reprezinte într-un proces; pe vremea aceea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Ofițerul plăților, un colonel gros și bărbos, luă chitanța, o ceti și o respinse cu dispreț. Iată cum povestește amicul meu aceasta: „Când am văzut asta, am început să bâlbâi sfios, spunând: Am avut alergături lungi... cheltuieli... timbre... amânare!» Dar muscalul mă întrerupse brusc: «Nu 5 poli... 25 poli!...» Nu-mi credeam urechile! M-am tras deoparte, am făcut repede altă chitanță de 25 poli și i-am prezentat-o. În schimb am primit 5 poli. Plusul de 20 poli l-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
țesătorilor și al boiangiilor, cizmarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul brutarilor e tras de 8 boi măreți. Pe car brutarii fabrica pâinea și o arunca mulțimii de jos și lumii de pe la ferestre. Carul caretașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat în troică, este dintre cele mai reușite. Carul tramvaielor tras de cai foarte frumoși călăriți de surugii în costume pitorești. Carul Societății de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea ungară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Guenter, în dosul Pasagiului român. Pentru cei din înalta societate, care mai rămâneau în București, nu erau decât Capșa și Șoseaua Kiseleff.Pe vremea aceea - acum 40-45 de ani - vara, Bucureștiul era aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei câțiva muscali cu birjile luxoase încrucișau mereu prin fața lui Capșa. rugându-se de cei câțiva cunoscuți cari se plictiseau pe trotuarul cofetarului ca să facă un „tur“ la Șosea pentru 5 lei. Ce vremuri!?... Pentru chefliii cu oarecare dare de mână erau grădinile
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și care acum era plină de poli imperiali. Generația mea studioasă - dacă nu este plină de ingratitudine - ar trebui să-și aducă aminte de această femeie sentimentală căreia îi plăcea cântecul privighetoarei. Era vara: în toate serile, răsturnată într-un muscal, femeia se oprea înaintea cofetăriei Rădulescu din fața grădinii Episcopiei și invita un tânăr cunoscut la Șosea. Acolo era o privighetoare care, între orele 11 și 1 cânta invariabil în verzișul grădinii Kogălniceanu. De câte ori n-am ascultat și eu privighetoarea?!... Dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
atîtea valori românești. Întreprinderile comerciale importante erau conduse cu destulă pricepere de români. Străinii erau, în special, greci și armeni. Rușii erau puțini, cu toate că granița cu ei era numai la 10 kilometri distanță pînă la Prut. Erau mai numeroși, însă, muscalii, acei ruși scapeți, care erau cei mai buni birjari. Trăsurile lor, cu doi cai, erau cele mai frumoase din oraș. Nu se găseau nici la București trăsuri așa de elegante și cu cai atît de frumoși. Iarna, scoteau săniile cu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
la Grădina Publică și înapoi. În zilele de sărbătoare, ca la baluri, în loc de confeti și serpentine, bulgării de zăpadă, aruncați de la o sanie la alta, făceau distracția gălățenilor, bineînțeles, a celor avuți. Trăsurile cu un cal nu erau ținute de muscali. Orașul Galați era întins o parte pe vale, la malul Dunării, unde se aflau toate hambarele, materialele portuare, contoarele marelor firme comerciale, băncile și altă parte, pe deal, cu tot ce se găsește de obicei într-un oraș, magazine de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
amplu, sper să-l pot pune pe hîrtie în curînd. N-am chef de învățat, deloc, e singura veste care nu-ți va place. Încerc să cred că-mi voi reveni. Și că mai este timp pentru redute. "Cronica" acelui muscal, din "Milcovul", este o probă de imbecilitate indiscutabilă! Și noi care credeam că proștii locuiesc doar la alte etaje! "Luceafărul" mi-a trimis 549 lei pentru poemele acelea. Ei nu știu c-au salvat o provincie de la pauperitate! Banii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Prin ziua liniștită și luminoasă peste grâele bogate și nalte printre care trecem și care ne lovesc cu spice grele s-aud coruri de flăcăi din marginea pădurii Cușalăucei. Cântă pe multe voci, armonios și puternic, cântece, amintiri din vremea muscalilor... E așa de frumoasă adierea acestei armonii, încât stau mult în loc ascultând-o. Nu e melodie cântecul rusesc, e numai armonie. Pe drum prietinul Grigore îmi povestește că Rușilor le place foarte mult doina moldovenească... Cântecul acesta e cântecul național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumos nu. Ce întreabă lumea când se informează de cineva? După asta poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce fel de om e? Muscalii: Câte moșii și câți servi? Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea îl firitisește. *1 Bețivul nu face rău că bea, ci că umblă pe drumuri și printre oameni. *1 Pe scenă, amanții discută infinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu toate cetățile tot a Moldovei să fie”, iar conform art. III „țarul nu avea voie să mazilească pe domni”, totuși, aceste clauze erau anulate de alin. 2 al art. I, unde se menționează că „prin cetăți să se așeze muscali oșteni până s-ar întemeia țara”. Art. IV preciza că țarul putea să-l înlăture pe domn, „când s-ar haini”, iar prin art. VIII se acorda Rusiei dreptul de a ține în Moldova o oaste de 10.000 de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din lupte, dar, vorbind pe furiș, cu ei aflam știri din Moldova. Erau bine îmbrăcați și însuflețiți, ne-au vorbit de delegația din Basarabia și cât de bine țăranii de acolo vorbeau moldovenește, cum la început chemau pe soldații noștri muscalii români. Aceștia erau mai ales minunați de frumusețea vitelor de peste Prut. Văzând starea de sclavie a celor de aici, le părea rău, mai ales ofițerilor, că n-au rămas în Moldova. Când pentru prima oară am zărit într-o birjă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a lucrurilor. Florin Mugur aderase din toată inima la schimbarea istorică din decembrie ’89, dar repede îl dezamăgiseră comportările unor oameni publici, egoismul, atunci revelat, al unor confrați, crezuți altfel, „năvala la cașcaval“ în fața căreia ricanează: „La cașcaval, la cașcaval, muscal! La bulivar, birjar!“ Conferința scriitorilor din aprilie ’90 este percepută ca un moment al procesului de spulberare a iluziilor: „Iluziile pe care le edificasem în decembrie (puritatea morală,revenirea prietenilor etc.) s-au spulberat una câte una. S-a spulberat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este urmărită receptarea sau, mai bine zis, trecerea sub tăcere a poemei în perioada anilor socialismului, când regimul comunist a făcut din România un satelit al Moscovei, Doina lui Eminescu fiind trecută în rândul operelor interzise circulației, pentru că acuzațiile contra muscalilor și a veneticilor, în general exprimând, în fond, un adevăr indubitabil deranjau sensibilitatea națională rusă și nu doar. Semnificativ este faptul că două poezii ale scriitorului clasic ucrainean Taras Șevcenko, Caterina și Stă în satul Subotov, în care imaginea muscalilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
muscalilor și a veneticilor, în general exprimând, în fond, un adevăr indubitabil deranjau sensibilitatea națională rusă și nu doar. Semnificativ este faptul că două poezii ale scriitorului clasic ucrainean Taras Șevcenko, Caterina și Stă în satul Subotov, în care imaginea muscalilor este la fel de blamată, nu au fost interzise în volumele de opere ale acestuia, de către regimul sovietic. Explicația acestui drastic exercițiu al cenzurii la noi se dă în sensul că opera lui Eminescu a fost "interpretată" de "unii conducători comuniști evrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
râmături ale unei alte lumi și ale altui secol, supra viețuind Încă din greu până la declanșarea lor iremediabilă, până la dispariția lor fără speranță de Întoarcere, printre gunoaiele și molozul, greu de identificat, ale trecutului. I-am văzut, așadar, pe ultimii „muscali cu cauciuc“ din Piața Teatrului Național, monumentali eunuci În lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și călcate În casa acestor țigănci, frumoasele mahalalei, ajunse, una, Întreținuta grecului, baro san bătrân cu „muscal cu cauciuc“ aștepându-l la poartă, iar Marioara sculând mahalaua pe la ferestre cu automobilul ei de casă, unul din cele douăzeci de automobile ale Bucureștiului din acea vreme. A câștigat parale multe prietenul Geacă cu comerțul lui de plăceri pentru pântec
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]