589 matches
-
părinții lui, despre pelerinajele lui, despre prietenii lui - și spune În legătură cu unul din acești prieteni: „O astfel de ființă putea făptui miracolul de a conserva calități de fată, cum ar fi intuiția și grația, Într-un trup solid, frumos și musculos“. Și-a axat apoi cărțile pe tema logodnicei lui, a soției lui, a Dumnezeului lui, care Dumnezeu se prezintă, ca să mă slujesc de un verb după care lumea modei se dă-n vînt, sub forma a diverse produse: Sfînta Treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voce de care era În stare. Sunt puternic, Îți promit că nu te voi dezamăgi. Kitty Îl privi o clipă. Arăta bine, cu părul lui tuns scurt și statura atletică. Puloverul negru de lână, pe gât, se mula pe pieptul musculos. Era un tip de treabă. Cu toate astea, nu o atrăgea nimic la el. Era ca o casă părăsită, cu ușile deschise și ferestrele sparte, prăfuită și ruginită, scoasă la vânzare de prea mult timp, gata să se prăbușească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plăcea să mă culc cu el. E alb, ceea ce, oricât mi-ar displăcea să recunosc, pentru mine reprezintă un trofeu - Îmi place să-mi Îmbogățesc colecția de scalpuri de-ale albilor -, dar nu e atât de bine făcut și de musculos ca negrii cu care Îmi place mie să mă joc. Stinse țigara și continuă: Când vine vorba de sex, nu mă interesează dulcegăriile, nu mă prea dau În vânt după ele. Dacă un bărbat mă sărută prea mult, prea pasional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de-a apuca să spună că voiau să meargă la Muzeul Societății Asiatice, taxiul porni ca din pușcă. — Kitty! Kitty se Întoarse. Tipul care stătea În spate, lângă Desert Rose, era Întruchiparea cuvântului „infractor“. Pe jumătate chinez, pe jumătate arab, musculos, cu trăsături dure, chel, cu o cicatrice recentă pe țeastă. Ar fi putut fi de la o pisică sau de la o femeie sau dintr-o Încăierare, sau... dintr-o tentativă de crimă. Kitty parcă vedea anunțurile În care se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe o treaptă de marmură, lângă jacuzzi, odihnindu-se și așteptând-o și pe ea să termine. Acum Îl vedea dintr-o parte, profilul nasului său frumos arcuit, fruntea largă, ochii cenușii sclipind ca o lamă de oțel, umerii săi musculoși și bronzați, care urcau și coborau ușor, de parcă ar fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi vrut să-și tragă răsuflarea. Îi veni brusc În minte imaginea vulturului care și-a dus prada sus, În vârful muntelui, iar acum se odihnea, cu aripile strânse. Își Închipui cum se scurg picături de sânge de pe trupul său musculos, pe marmura gri. Minunat. Picăturile de sânge erau, de fapt, picături de apă care i se rostogoleau pe spate, iar aripile strânse se transformaseră În aripi de Înger, un Înger cu ochi de mercur și bucle argintii, grele de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mustață imensă, care credea că acum era Epoca de Aur a pariurilor. În mod absolut surprinzător, după ce Împături ziarul buna dispoziție nu-i dispăru. Se uită În jur; restaurantul era acum aproape gol, un singur bărbat stătea la bar - Înalt, musculos, vopsit blond, Îmbrăcat Într-un tricou gri zdrențuit. Mânca niște clătite, cu ochii țintă la ecranul unui televizor unde se transmiteau știrile locale din Los Angeles: — O felină domestică din Studio City este acum În cușcă pentru că terorizează vecinii. Autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise, În „camera vedetelor“. SÎnt Însoțiți de doi tipi musculoși În costume, care scanează cu privirile camera goală Înainte de a Închide ușa. Doris oftează. — Ah, companiile private de securitate. Ce să faci, sîntem nevoiți. Paznicii noștri de la muzeu nici măcar nu au arme. Sper că nu te deranjează. Wakefield bea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dat seama. Trec săptămîni pînă cînd Wakefield prinde informația pe care o căuta. Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice și restauraționistul intră Într-o bună zi În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întors încet. Vârful unei lănci longobarde se afla la o palmă de inima mea. Un fier vechi, asemănător frunzei de salcie, și nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lung și îngust, fără vâslași și cu o mare velă în formă de triunghi; spațiul pentru marinari și călători era redus la minimul necesar. Comandantul era un bărbat taciturn, cu glas repezit, de care se folosea doar atunci când dădea ordine; musculos și totuși uscat, cu o față ieșită în afară în formă de cioc, ascunsă într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de atâția ani, sau exista doar pentru câteva clipe În visele acelea confuze și atât de repede stinse. Privi nesigură revistele Îngrămădite pe scaun. Pe coperta lucioasă a revistei Men’s Health era fotografia unui spate masculin, gol, lucios și musculos, căruia Antonio Îi semănase cândva și se amăgea cu gândul că Încă Îi mai semăna. Antonio le dădu la o parte pentru a-i face loc. Părea stăpân pe sine. Poate, așa cum Îi propuseseră judecătorul și asistentul social, Începuse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ea se mirase. Sarah locuia În spatele Universității. Împărțea chiria unui apartament cu o altă fată din străinătate, pe care el Însă nu o văzuse. Făcuseră sex În tăcere, căci colocatara urmărea Maurizio Costanzo show În sufragerie. Fata era atletică, musculoasă, spontană. O făcuseră de două ori, și Își amintea cu plăcere. Rămâi să dormi? Îl Întrebase ea după aceea. El răspunsese că nu. Îmbrăcându-se să plece, o auzi pe fată spunându-i cu o sinceritate care Îl cutremură: mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oboseala și durerea - care Îi picurau din pori pe prosop și pe scândurile pardoselei. Ar fi rămas ore În șir acolo Înăuntru, poate până și-ar fi pierdut cunoștința, poate pentru totdeauna. Dar când ușa se deschise și două fâțe musculoase, goale ca niște viermi, veniră să se Întindă pe bănci, sporovăind, se Întrebă cu cine erau rude și cum Își făcuseră rost de permisul de intrare, și ieși grăbit afară. Rămase sub dușul rece până când Începu să tremure. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O pereche de stele lucioase căzute de cine știe unde formau o ghirlandă ciudată pe haina lui. Luase de pe o tavă un pahar ce conținea un lichid roz-aprins, și rotea o umbreluță de hârtie Între buze. Era singurul bărbat din salon - Înalt, musculos și bronzat Între toate acele doamne pline de bijuterii. Doamnele Îl priveau, iar În timp ce dezbăteau problema ce hotel era mai bun, San Pitro din Positano sau Timeo din Taormina, sau Villa Serbelloni de pe lacul Como - iar părerile nu coincideau deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am văzut în schimb că avea unghiile îngrijite și mâinile delicate. Brațele nu-i erau arse de soare ca ale fraților mei, deși nu erau nici bolnăvicioase. Purta doar o bluză subțire și pieptul îi era gol, fără păr și musculos. Și el se uita la mine și m-am cutremurat când m-am gândit la petele de pe șorț. Haina mea chiar și de sărbătoare cum era părea modestă și cenușie în comparație cu veșmântul de pânză subțire și strălucitoare pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta ridicolă unei Înfățișări prea sofisticate pentru gustul localnicilor, precum și felului de a-i face să simtă că nu avea nimic În comun cu ei. Cu atît mai mult cu cît se născuse la Rennes. Cu corpul ei zvelt și musculos, cu dinții strălucitori și gura cărnoasă, la patruzeci de ani Chantal părea să aibă cu zece mai puțin și datora acest lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care-i acapara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ieși în oraș cu Nathaniel. — Da. Arunc o privire de control în oglindă. Am optat pentru o ținută casual. Jeanși, top simplu, sandale. Păr proaspăt aranjat. Fâl. — E un tânăr foarte arătos. Mă scrutează curioasă pe deasupra paharului de cocktail. Foarte musculos. — Ăă... da. Cred că da. — Așa te duci ? Mă măsoară din priviri. Nu e prea epatant, nu crezi ? Hai să-ți împrumut ceva de la mine. Dar nu mă deranjează să nu fie epatant, încep, cu un fior de alarmă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă a fost ceva la Început, e posibil să le fi curățat apa. — Cinci sau șase ore? — Da. Aș spune că a murit pe la miezul nopții, la ora unu. — Altceva? — Nimic deosebit. Era Într-o formă fizică foarte bună, foarte musculos. — Dar despre mâncare? — A mâncat ceva cu puține ore Înainte să moară. Probabil un sandviș. Șuncă și roșii. Dar n-a băut nimic, cel puțin nimic alcoolic. N-am găsit nimic În sânge, iar după cum arată ficatul, aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase, iar gleznele erau subțiri. Fără preget, Îl prinse de mână și se lăsă ajutată să urce la bordul bărcii. De-ndată ce ajunseră În cabină și se așezară, Monetti ieși cu spatele din dana de acostare și Întoarse barca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
unei furtuni venite de pe Marea Nordului, la filmările din timpul verii, În care urmăreau un italian plin de determinare, Într-un costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz, blocând chiar doar și pentru o clipă, imaginea pulpelor bronzate, musculoase și Îmbrăcate În Lederhosen, În timp ce stăteau la pază pe podul Rialto, În fața porților bazilicii San Marco sau lângă o pisică deosebit de fermecătoare. El locuia acolo, fir-ar să fie, așa că ei puteau aștepta cu pozele lor stupide până ce trecea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tresărit. I-a aruncat o privire celui care vorbise. Îi era greu să vadă cum arăta persoana în cauză, fiindcă omul avea capul plasat între ea și soarele care apunea. Totuși, Alice a reușit să distingă niște umeri lați și musculoși, un păr întunecat, destul de lung și de sălbăticit și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui dintr-un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foarte eficiente în reducerea durerii... Nu mai spune! a zis Laura pe un ton evident neîncrezător. Lotti s-a uitat la ceas. — Mai avem cincisprezece minute, a anunțat ea zâmbind din nou larg. Apoi și-a ridicat în sus brațele musculoase. —E rândul vostru. Acesta este momentul în care facem schimb de idei. Hugo a înțepenit. Chestia asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E cel mai grozav simțământ din lume, a adăugat Jake. Da. — Nimic nu se compară cu asta, nu? Vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a început să curețe locul. Alice era absorbită de această treabă când cineva din spatele ei a zis: Hei! cu un mârâit sugestiv, scos pe o voce joasă. Alice a tresărit când Jake i-a înconjurat talia cu brațele lui musculoase, pentru ca apoi să înceapă să urce cu mâinile ca să-i mângâie sânii. Când Jake i-a întors capul către el, Alice a încremenit. —Îmi pare rău, Jake. Nu prea am chef. — Cândva aveai chef tot timpul, i-a amintit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]