348 matches
-
patriarhală, tolstoiană. Devin la modă favoriții, mai scurți sau mai lungi (încadrînd obrazul, ca la Gladstone) și purtați în combinație cu barbă sau fără barbă. Prințul-consort Albert avea favoriți și mustață. Thackeray și lordul Shaftesbury purtau și ei favoriți. Dintre "mustăcioșii" celebri se remarcă Robert Louis Stevenson, Kipling și Thomas Hardy (v. Literatura), Lloyd George și Attlee. Oscar Wilde, Stanley Baldwin și Churchill nu purtau nici barbă, nici favoriți și nici mustăți (clean-shaven), și nu pentru că ar fi fost mai puțini
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cu piatră de Solnhof ca litografii: eu, cu mustață și cochilie de melc în ochi; eu, față-n față cu calcanul; eu, cu cuie de sicriu și pasăre moartă; eu, cu șobolanul din vis, eu cu bască și cobe, eu mustăcios, ascuns după un cactus și, la urmă, eu cu ceapa tăiată în două și cuțit. La Paris, mustățile pe oală erau obișnuite. La Paris am cumpărat un cărucior de ocazie ce le oferea loc unul lângă altul celor doi frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scris, pă hârtie Vitroflex și cu letere Polanco, „T. Mascarenhas, Ultima Oră“. Nainte să să refugieze În gambitu care că nu iera acasă, i-am pus astupuș la gingivită cu bomba că-l fișasem și, chiar de să stravestește În mustăcios, io tot Îi aflu semnalmentile. Zicând și luând În considerație care sofrageria Îmi venea oareșcum strâmtă, am scos mașinuța dă gătit cu lemne tomna În ograda dă lăut rufșoarile, mi-am mutat panamaua În dormitor, mi-am pus derieru-n balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-și dea seama. Se învârti apoi mult timp prin hol, privind cu atenție toate tablourile și oprindu-se iar și iar în dreptul acelui portret. — Vă plac portretele noastre? se auzi brusc interpelată și tresări. Se întoarse și zări un tânăr mustăcios, în costum negru, cu cămașă albastră și cravată bleumarin. Nu îl cunoștea. Ce voia de la ea? Oare de ce erau toți din jurul ei atât de pisălogi în ultima vreme? — Mda, răspunse ea, indecisă. Nu știu dacă e corect spus că-mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ionescu păli brusc și simți că i se așterne o pâclă în fața ochilor. își scoase ochelarii aburiți și începu să-i șteargă gri juliu cu un șervețel pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, ținându-și privirea în jos. Tânărul mustăcios își continua expunerea, impasibil: Prin acest stil și-a clădit domnul Scarlat succesul, de altfel. Sunt reprezentantul domniei sale și mă ocup personal de aceas tă expoziție. Ieri am avut vernisajul. Din păcate, am epuizat la vernisaj toate pliantele de prezentare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
itinerantă... Clara Ionescu dădu din umeri și se îndreptă brusc spre recep ție, uitându-se la ceasul de pe perete. Era de-abia ora 12. își simțea din nou botinele mustind a apă și asta o enerva la culme - întocmai precum mustăciosul flecăreț. Dorea cu orice preț să scape de tânărul ăsta pisălog. Și, mai cu seamă, dorea să fie undeva singură, departe de orice atingere umană. își dădu dintr odată seama că fata de la recepție o privea curioasă, neînțelegând ce dorește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea și coborî în holul hotelului. Era de-abia trecut de amiază. Mai ceru o cafea fierbinte și sorbi cu nesaț din ea, în timp ce contempla de la distanță tablourile cu rame subțiri, aproape invizibile. Acum le putea contempla în voie. Tânărul mustăcios plecase și, după spusele fetei de la recepție, nu mai revenea în acea zi. — Pot însă să vă asigur că va reveni în zilele următoare în fiecare dimineață, adăugă fata, observându-i încordarea de pe chip. Expoziția este deschisă până vinerea viitoare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea să vadă nimic, în afară de ea, care observa tremurul întunecat, prelung și subțire al apei și îi auzea zumzetul surd. Fata de la recepție îi zâmbi și îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-un colț. Acolo ședea tânărul mustăcios care se ocupa de tablouri. Atunci își aminti Clara că era ultima zi în care tablourile mai erau expuse la hotel. Se apropie hotărâtă de mustăcios. — îmi puteți spune, vă rog, îl întrebă ea după ce îl salută surâzătoare, cum pot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi făcu un semn discret înspre o canapea dintr-un colț. Acolo ședea tânărul mustăcios care se ocupa de tablouri. Atunci își aminti Clara că era ultima zi în care tablourile mai erau expuse la hotel. Se apropie hotărâtă de mustăcios. — îmi puteți spune, vă rog, îl întrebă ea după ce îl salută surâzătoare, cum pot să dau de domnul Scarlat? Doresc să îi fac o comandă cu totul specială, trebuie să vorbesc personal cu dânsul. Rămăsese în picioare, privind în jos
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spune, vă rog, îl întrebă ea după ce îl salută surâzătoare, cum pot să dau de domnul Scarlat? Doresc să îi fac o comandă cu totul specială, trebuie să vorbesc personal cu dânsul. Rămăsese în picioare, privind în jos înspre tânărul mustăcios, care îi răspunse ușor intimidat: — Mă tem că nu e atât de simplu. Domnul Scarlat este rare ori disponibil publicului larg. Dacă mi spuneți mie despre ce e vorba... Clara îi zâmbi strălucitor și îl invită la bar, la un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urmare, va avea și o căsnicie agreabilă. Purta unul dintre seturile de bijuterii primite de la Ion - dar nu cel pe care i-l dăruise de dimineață. De acela Clara se desco torosise la hotel. După ce vorbise la bar cu tânărul mustăcios și aflase de la el ceea ce-și dorea, se oprise brusc la recepție și o întrebase pe fată dacă îi place setul ei nou de bijuterii. Fata zâmbise: — E un set minunat, l-am remarcat de când ați venit! E din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un nor care păru să ia de îndată forma unor aripi mari și albe. Intră în galerie golită de gânduri, plină de o nerăbdare pe care nu o mai putea zăgăzui. O nerăbdare care o copleșise de când vorbise cu tânărul mustăcios care catadicsise cu greu, după o curte asiduă, să-i spună unde-l poate găsi pe pictorul Scarlat. O nerăbdare stăvilită temporar de fugara ei reîntâlnire cu marea. Ca și cum popasul ei la mare ar fi fost o mică înălțare în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
diverse atitudini, oameni văzuți mereu foarte de aproape, stilizați, dar cu o expre sie de încrâncenare pe chipuri. în rest, încăperea era goală. Nici un vizitator nu rătăcea prin ea. Nici Bobo nu se zărea, nică ieri. Oare o mințise tânărul mustăcios când îi spusese că acolo își face veacul Robert Scarlat? Clara începu să se plimbe prin galerie, cercetând tablourile mai întâi cu un aer impacientat, îmboldit de nerăbdarea care o adusese până acolo. Apoi se lăsă însă în mreaja lor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
greu de definit, de o încrâncenare lăuntrică aproape insuportabil de sus ținut cu privirea. în tăcerea care se lăsase se auzea doar o muscă bâzâind prin toate cotloanele. Clara se întoarse spre Bobo și continuă, opintit: După cât de ceremonios vorbea mustăciosul ăla despre tine, presupun că ești faimos și că ai avut multe expoziții, ai călătorit prin străinătate... Cred că sunt toți mândri de tine, mai ales fratele tău, care ne scrutează atent din tabloul ăsta... îl scormonea pe Bobo cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se așeză înapoi pe taburet, cu capul plecat, sorbind cu paiul din paharul cu suc. — Un rratat! izbucni el deodată, cu privirea în paharul cu suc gălbui. — Poftim? tresări Clara, neînțelegând. La cine te referi? — Ăla! mârâi fără chef Bobo. Mustăciosul. E un rratat și un idiot! Dintr-un motiv necunoscut Clarei, se înnegurase brusc și devenise posac. — Adevărul e că și pe mine m-a agasat teribil individul! re cunoscu Clara. Dar bănuiesc că e nevoie de unul ca el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frânarea avionului pe anvelopele penibil de netede și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și altele cîte, că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau Îndărăt” Își spuse. Nu Înțelegea, Întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie În mîini, care Îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel Întrebat nu știu să spună. „Centru, se cheamă că de sus” - „Aha!” făcu Lung, tot nedumerit, cînd ieși, rămase cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu observasem, că i-ar fi plăcut mica dugheană a "cișmarului". Uite că îi plăcuse și, ca odinioară copilului Creangă, îi plăcea și ei să-l vadă iar pe acest nou Ciorpec" așezat pe scăunelul lui, chel ca și acela, mustăcios și înconjurat de calapoade și de rafturi de încălțăminte dată la reparat. "Sus! o îndemnai. Hai să ne îmbrăcăm!" Se ridică și legănîndu-se ca o rățușcă mi se lăsă în brațe. Avea și ea pijama! Dulapul ei, cu rochițele, șosetele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cârciumari, doi frați care, îmi spunea ea, ca și când asta ar fi fost negreșit interesant, nu semănau deloc cu cârciumarii de altădată, erau niște domni, dacă i-ai fi întîlnit pe stradă ai fi zis că sânt niște gentlemeni, nici tu mustăcioșii tradiționali și nici burtoșii de pe vremuri, cu mânecile suflecate în spatele tejghelii, ci doi tipi eleganți, politicoși, plini de curtenie, da, domniță, vă putem servi pentru început niște ficăței de pasăre cu ciuperci, sau melci, specialitatea casei, sau pui de baltă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu ajungea pe mâinile nimănui, cu atât mai puțin pe-ale unei femei. Închis ca într-un siciru în sacul de tergal bleumarin al uniformei, mortificat de privirile acre și zâmbetele mustăcioase ale profesoarelor, el rămânea bunul meu cel mai de preț, proprietatea privată și inviolabilă pe care trebuia s-o feresc cu grijă de ochii Partidului și tentațiile vârstei. Fără îndoială, suflam și eu, laolaltă cu golanii de-a opta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în regulă, nu plecasem cu vreun tablou sub pulover. I-am salutat deferent, exagerat, ipocrit. „Instituția prezidențială“ - suna ca un epitaf. Acum chiar mă stăpâneam cu greu. Te-apuca râsul când îi vedeai în uniforma lor bleumarin închis, cu epoleți mustăcioși, cu biluțe, și chipiuri cartonate pe dinăuntru. Mai ales femeile, jurai că le-au turnat într-un costum de ghips, cu revere de ipsos. Abia afară, am pus întrebarea care-mi stătea pe limbă: „Ai reușit să scoți ceva?“ „Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de natură să-i calmeze și pe cei mai nervoși. „Vă explic totul.“, a promis Mihnea, fluturând vreo două hârtii de-o sută. Ironia sorții, Caragiale ajunsese pe ele: portocaliu, hepatic, duios. Marii scriitori întotdeauna sfârșesc pe-o bancnotă. Sobri, mustăcioși, îmbrăcați în hârtie de ziar. Dedesubt, li se imită semnătura, minuscul, în plastic. Scrisul e reprodus caligrafic, cu respect față de detalii. De parcă s-ar uita cineva. L-am lăsat să plătească și-am ieșit din restaurant. Maria nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bolovane!“, striga instructorul auto la mine, pe traseu în Pajura. Nu ploua la fel de tare, dar ne împotmolisem pe-o laterală, spre Dămăroaia. Abia am scos mașina de-acolo, ne-au ajutat niște țigani. Era o figură instructorul Șindrilescu: nervos, îndesat, mustăcios, te așteptai oricând să-ți dea un dos de labă dacă ratai virajul. Când schimbai direcția și nu semnalizai, spumega: „Fu-tu-i mama mă-sii de condus! Las’ că scot eu mâna pe geam și fac cu batista!“ Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
savarinele, cu basca lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau leșinate peste rulade. În orgia asta dulceagă și neprevăzută, nu mai știai dacă ai nimerit azi sau pe vremea lui nea’ Nicu. Vânzătoarele arătau la fel, dospite și mustăcioase, cu brațele vârâte energic în borcane cu dropsuri și biscuiți. Până și prăjiturile fugeau de ele. Degetele aranjau discret cremele răsturnate în tavă, echilibrând îmbrăcămintea victimei: nu era tartă sau „Diplomat“ care să n-aibă un șorț de frișcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a Pif-urilor aduse de poștaș. I-am lăsat pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de literatură și istorie adevărată. Am ocolit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]