1,102 matches
-
femeile pe Sfântul Munte? Unde sunt ceilalți călugări, angajați și pelerini s-o ia de mână și s-o scoată afară?” Mi-a aruncat o privire tristă, apoi s-a întors și a intrat pe poarta mânăstirii, în timp ce eu stăteam mut, repetându-mi în gând aceleași întrebări fără să înțeleg cine mi-a vorbit. Pe treptele bisericii m-a mai privit odată, și-a ridicat gluga pelerinei pe cap și a continuat să urce, auzindu-i foșnetul rochiei și văzând cum
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
nu știa cum să o liniștească... - O voi aduce, o voi aduce..., repetă Nicolae, cu glasul stins de tot... Cu bine! Drumul spre casă se dovedi mai lung și mai apăsător. Cei doi nu au scos nicio vorbă. Mergeau ca muți, cu capul plecat și privirile-n pământ. Doar suspinele Floarei și oftaturile prelungi, la anumite intervale de timp, ale lui Nicolae erau dovada că pe acel drum de țară, circula cineva. În familia Ionescu prăpastia se adâncea cu fiecare zi
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
fie bogați, reprezintă tot o pierdere de timp la nivelul țării. Pierdere de timp pentru cei care pretind sau insinuează recuperarea lor. Ani buni, uneori numărați cu zecile și fonduri pe măsură care depășesc dese ori prejudiciul oricum nerecuperabil. Cu muți an în urmă, pe când palatul telefoanelor de lângă Teatrul Național tocmai răsărise, directorul român al securității cere directorului general american să ia măsuri contra fraudei constatate. „Cât cifrează frauda?” vine întrebarea acestuia „un milion anual” și „Cât ne costă recuperarea?”,”Aproximativ
ŢARA TIMPULUI PIERDUT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348686_a_350015]
-
om ce tace, Sunt doar un prost, ce lacrimile șterge, Dar cine pot fi eu, să nu pot înțelege, Cine ești tu și cine suntem noi? Ascultă-mi privirea ca să mă simți acolo, Nu-ți voi vorbi, pentru că sunt un mut, La fel de disperat că ține, nu stiu ce vrei, ce vreau, Unde să merg și ce rost pot să am...aicea pe pământ. Nu vreau să mor de gândul tău, că ai ucis mai multe șanse, Care au fost al lor, al unor
UN NOU RĂSPUNS de COSTI POP în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349850_a_351179]
-
nu este nici pe departe un sentiment uman. Prin ea omul este făcut să creadă că ar iubi anumite entități sugerate. De exemplu iubirea de patrie insuflată militarilor într-atât încât își pun chiar viața în joc (s-o creadă mutu, execută doar un ordin). Dacă această iubire poate fi acceptată drept îndemn în crâncene lupte de apărare a țării periclitate, altele precum iubirea de țară, a iubitul nostru conducător Stalin, a partidul mult iubit sunt inutile și chiar periculoase. Majoritatea
IUBIREA, O FORŢĂ DE AVANGARDĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349961_a_351290]
-
clar de lună, pe bancă, în parc; bagaboantă, bar, mess, facebook, prezervative, țâțe, bucuțe, fițe, fi-ț-ar mă-ta a dreacu di târfî! ai pus-o cu bulangiul ăla, fă? ti omor! recrut, soldat, răcan, la borcan, țară, ti mut, ti dau la vali pi Prut! noroc că nu ne mai ia în armată, că-mi trăgeam un glonț în scăfârlie, așa o să trag numai coca pe nas. ce-a mai rămas? cafea, țigări la bucată, cola, colea ici, colea
NE-AM DUS SULII, DE ZESTRE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348025_a_349354]
-
fie mai bine la oraș, de ce trebuie să trăim la țară? - Nu am spus că vreau să rămân neapărat la țară, ci că mă voi hotărî destul de greu. Nu pot face ca melcul, îmi iau casa în spate și o mut la oraș. Trebuie să găsesc pe cineva care ori o cumpără, variantă care nu mă încântă deocamdată, ori o închiriază și are grija ei în contul chiriei. Vezi cât teren este și că are tot ce-i trebuie unei familii
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
apropie. - Astea-s vampirice? - întrebă în șoaptă Ciocoiu tremurând. - Sau diavolițe? - rosti Conacu cu inima cât un purice de spaimă. - Sunt fantasmele nopții! Nu le băgați în seamă, că vă pocesc! - le șopti Arnăutu. Vă mutilează, vă strâmbă gura, rămâneți muți, surzi, orbi... Cei șapte călăreți se furișară tiptil printre năluci și se opriră într-o poieniță unde la lumina lunii zăriră un stejar bătrân cu coroana imensă și tulpina scorburoasă. După indicațiile vampirului, acolo trebuia să fie comoara. Dintr-odată
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
care o denumesc amprentă stilistică a individului. Un rol importanmt în desfășurarea experiențelor l-au avut câinii care sunt personificați, precum în fabule: „Într-una din dimineți, cam pe la mijlocul programului perfuzabil, pe la foișorul câinilor am trecut și deodată am rămas mut de surpriză, când am constatat că toată familia câinească s-a evaporat. Caută în stânga caută în dreapta, nici urmă de familia căutată, li ceeace era mai interesant era că nici ceeace în dotarea lor sa aflat, nu mai era de constatat
UN ROMAN CA HERMENEUTICĂ INTERPRETATIVĂ A SEMNELOR VIEŢII PE PĂMÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361776_a_363105]
-
Acasa > Versuri > Farmec > IOAN... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului “Și-i vei pune numele Ioan!” Așa i-a spus îngerul, celui mut în ne-credința Cuvântului... IOAN! IO-AN! Dezleagă-mi, Doamne, limba, să pot grăi cu ea, nu am crezut când Vestea i-a spus deșărtăciunii, un Prunc la bătrânețe din Duh tu vei avea, azi Fiul meu se naște din pântecul
IOAN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361861_a_363190]
-
fie mai bine la oraș, de ce trebuie să trăim la țară? - Nu am spus că vreau să rămân neapărat la țară, ci că mă voi hotărî destul de greu. Nu pot face ca melcul, îmi iau casa în spate și o mut la oraș. Trebuie să găsesc pe cineva care ori o cumpără, variantă care nu mă încântă deocamdată, ori o închiriază și are grija ei în contul chiriei. Vezi cât teren este și că are tot ce-i trebuie unei familii
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E mult prea multă liniște în jur. E noapte-afara---liniștea mă doare. Aș vrea să strig, să sparg, sa-njur, Dar noapte-anghite tot, și tot dispare. E întuneric beznă. ---Beznă universală. Tăcută merg că muții și fără vaz că orbii. Ma-ndrept așa, spre stele, din viața planetară, Însoțitori mi-s cioclii și păsările corbii. E întuneric beznă, dar steaua-mi sus lucește. Mă cheama-n înălțimi, tăcută, eu ma-ndrept . Plecarea mea din lume
EU SI STEAUA MEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366029_a_367358]
-
Județene ASTRA din Sibiu, autor al unei viitoare cărți, sper, cu același nume- Satul dintre amintiri... ori... Satul dintre lacrimi... Scriu despre Sat cu o durere atroce, Sufletul meu nici nu mai are voce Și aerul Doamne, e atât de mut! În veșnicia lui aș vrea să mă mut... Setea mă mistuie și arderea doare, Fântânile au încremenit la hotare, Cumpenele stau răzimate de cer, Vai, satele noastre, Doamne, cum pier! Hristoși părăsiți, răstigniți la răscruci, Nici nu mai știi spre
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
golurile subterane au cu totul alte caracteristici, uimind prin dimensiunile lor hiperbolice. În Baleare, de pildă, pe insula Mallorca, Cueva del Drach adăpostește unul dintre cele mai mari lacuri subterane din lume. Nu există vizitator care să nu fi rămas mut de admirație la vederea misterioasei sale oglinzi lichide. Concertul pe care îl improvizează acolo o mână de muzicieni, plutind fantasmagoric într-o barcă teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul
SPANIA SUBTERANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365460_a_366789]
-
sens de nu e ea, Să țină vreunul ca’min de-ar putea... Când norii de furtuni tot îmi vin, Eu stelelor ei pios mă tot înclin, Odorurile-i nestrămutate ascult, Dorurile-i ce-n lacrimi i-au trecut, Și mut aștept s-o tot îmbrățisez, Neliniștile-i pe-un nor să le așez Să le ducă departe în toată neștirea, C-o sărutare, n-aibe-n ele pomenirea!! Referință Bibliografică: Nimic...la fel / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1608
NIMIC…LA FEL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365528_a_366857]
-
suspine, iar mâna-mi tremură ciudat când gându-mi zboară către tine la viața-n doi cât ne-a fost dat... Nu mi-aș dori tablou cu ploaie și ramuri triste-n tânguire, ce-adânc ferestrei se îndoaie plângându-mi mut a mea iubire... Aș vrea natura-mpodobită cu mantii albe de zăpadă, copii cu fața rumenită pe derdeluș pornind, grămadă. Iar mie mi-aș dori pădurea, cu liniștea-i neîntinată, să mă trezesc, mergând aiurea, în amintiri de altă dată. Într-
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
senin. Toate au un sfârșit. Și sfârșitul pândea din unghere. Să-i dorim o pace înaltă, tot atât de înaltă cât culmea suferinței la care a acces. În ultimul film în care a jucat în 2011, parcă și-a anticipat sfârșitul: rolul mutului Pacoste, care locuia într-o biserică dezafectata. Un rol cutremurător, dramatic, despre inundațiile devastatoare care au avut loc în urmă cu doar câțiva ani, în satele românești. Un film al zilelor noastre, fără menajamente. Realități care strigă. Realități care sugruma
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
care au avut loc în urmă cu doar câțiva ani, în satele românești. Un film al zilelor noastre, fără menajamente. Realități care strigă. Realități care sugruma. Și actorul Șerban Ionescu - victima acestor realități înspăimântătoare. Sugrumat, neputincios, fără replică. Șerban Ionescu - mutul satului, luptând cu himerele râului. Învins dar nu înfrânt. Căruia moartea avea să-i aducă pacea eternă. Și mântuirea prin suferință atroce indurată, vreme de un an, prin spitalele lumii. Doar măicuța lui octogenara știa și suferea alături de fiul, țintuit
IN MEMORIAM: ŞERBAN IONESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364882_a_366211]
-
le curețe. Într-adevăr părea un îngălat. Cere-i una nouă lui Pascal ; doar ești ajutorul lui. Tu, ar trebui să fii un exemplu pentru toți ceilalți în ce privește ținuta ! Voi fi un exemplu, în civilie, să trăiți ! S-o creadă mutu ! Dacă în armată nu poți fi ordonat, civil vei arăta jalnic ! Nici bătrânului Pascal nu avusese scăpare de observațiile subofițerului. Insistase în repetate rânduri să-și înțolească subordonatul cu o uniformă nouă, că doar avea de unde, dar în cele din
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
Partidului Muncitoresc Român. Lucrurile astea erau greu de crezut atunci, dar, peste ani, ele s-au dove¬dit a fi adevărate. La neîncrederea aceasta în spusele lui Mărian Frântu - ,,auz’ colo, Mărian Frântu șî pretin cu Gheorghiu-Dej, s-o crează mutu’!” - contribuise, e drept, și faptul că nu insis¬ta absolut deloc să fie crezut; de altfel, el însuși amintea destul de rar despre acea peri¬oa¬dă din viața lui, nu era omul care să se bată cu pumnul în piept
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
ni' ica-n lumea asta, că unde mi-or fi fost mințâliii cân' te-am luatîîî... mă rog, repertoriul binecunoscut, specific tradițional, cu o uriașă capacitate de adaptare funcție de situație, dar în esență, rămas neschimbat de veacuri. Bidel însă, mut ca muții, ba mai mult, râdea ștrengărește pe sub mustață, chiar și atunci când îi replică soției, calm și înțelept, nu ca de obicei isteric, precum că: dacă n-o lua el o mai lua dracu' dă boarfă ce ierea ș-o-ntinsese tot
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
Eleonorei, plângând, ce a pățit la film. Pe aceasta a bufnit-o râsul, de nu se mai putea abține, auzind că Pavel al lui Cotrocea a băgat mâna sub fustă lui soră-sa. - Ia zi Ano, cum a fost cu mutul lui Cotrocea? Întrebă ea, râzând în hohote. - Cum să fie! Încercă să răspundă Ana, printre sughițuri. Când s-a lăsat întunericul, hop și el mai întâi că mă ia de după umeri, apoi umblă cu o mână pe la pieptul meu și
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
mai întâi că mă ia de după umeri, apoi umblă cu o mână pe la pieptul meu și, dintr-o dată, hop că bagă mâna sub fustă, între picioarele mele. - Și tu ce-ai făcut? Continuă ea interogatoriu, râzând cu plăcere. Ia auzi, mutul dracului! o făcu pe indignata Eleonora. Cine se aștepta de la el? Și mai zici că-i mutălău. Tace și face, al dracului de slăbănog. Așa, și? - M-am ridicat imediat și am fugit afară din sală. - De ce? - Cum de ce? Ce
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
poată exprima printr-un filtru propriu, adăugând memoriei și afecțiune. Până la un punct, se poate considera că volumul de față este un manifest al respectului și al recunoștinței, al iubirii față de poeții incluși: „Vino, Făuritorule de gheață și foc, credinciosule mut! Întru măreția ta, ficțiunile mele se-apleacă! Întru cinstea ta sorb Elogiul umbrei ! Întru numele tău, Poemul darurilor rostesc!” Vocea lirică a creatorului depășește omagiul, ea devine ecoul propriei arte, a Poeziei: „Eu sunt Întrebătorul. Ca un bivol în mlaștinile
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
naturale, la compoziția și diversitatea ei. Frumusețea negrăită a Cascadelor taie respirațiile. Și descrierea lor este pe măsura frumuseții și impetuozității apei, care se azvârle în gol, înspumată, de pe creste. În fața ochilor se deschide o panoramă unică și protagoniștii rămân muți de uimire și încântare. Perfecțiunea naturii invită însă, la pietate și smerenie, pentru că, atunci recunoști puterea, generozitatea și bunătatea AtotCreatorului și-ți vine să te prosterni în genunchi în fața creațiilor desăvârșite, dăruite omului. A.P.Cehov în piesa „Trei surori” - are
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]