327 matches
-
bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo de șandramaua lui Ben, care cântă la muzicuță toată ziua, pentru că ori cum, ceva mai bun nu are de făcut. Are cârje noi, pantofi noi, și șosete noi, ceas de mână nou. Totul e nou la el, cred că și creierul, chiar și cu-vin-tele-s noi, nu mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Alin:Salut,domnilor!Cine bate? Nelu:După amiază?Farul. Costel:Joacă Naționala? Nelu:Cu cine? Când? Costel:Marț!(Se bucură.Alin dispare pe scară) Nelu:Ii face curte.A venit pregătit. (Privesc spre scară) Costel:Puțină muzică.(Cei doi iau muzicuțe și cântă „Love me tender”de Elvis Presley) Alin(apare la balustradă):Vă rog să dați televizorul mai încet!(Cei doi ies) Tabloul 2 Scena 1 Camera în care locuiește Monica.O fereastră mare luminează toaleta cu oglindă;un taburet
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ceilalți din Västerbotten, eu îi spun Râul. Deasupra lui se afla casa. Prin urmare, într-una din valizele care ajunseseră în pivnița de sub casă se aflau darurile primite cu ocazia terminării școlii. Și a plecării mele. Tata îmi dăduse o muzicuță. Ea ar fi trebuit să țină, într-un fel lipsit de pretenții, locul cântatului mamei la pian. Și al pianului automat al bunicului, care, la rândul lui, îi ținea locul soției lui, a bunicii, pe care eu n-o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
trebuit să țină, într-un fel lipsit de pretenții, locul cântatului mamei la pian. Și al pianului automat al bunicului, care, la rândul lui, îi ținea locul soției lui, a bunicii, pe care eu n-o văzusem niciodată. Tata cumpărase muzicuța la Skellefteå. Era cea mai bună și mai scumpă pe care o găsise. Sub învelișul ei solid, de argint veritabil, se aflau mai mult de o sută de limbi mici de metal, care puteau reda aproape orice armonie sau melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai mult de o sută de limbi mici de metal, care puteau reda aproape orice armonie sau melodie. Acum cânt rar. Dar, deși au trecut toți acești ani, notele sunt curate și limpezi - atât cât pot să fie notele unei muzicuțe. în acea valiză se mai afla un Iisus Hristos, pe care îl primisem de la mama. Era o figurină de metal pe care era imprimată imaginea din admirabila gravură a lui Doré, „Iisus în sinagogă“, acea imagine în care el spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
infirmierei - valizele și cu mine. Pe masa de lângă pat l-am așezat pe Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța pe care o primisem de la tata. Se oxidase un pic, dar cu ajutorul batistei și al salivei mele acide, am curățat-o până ce a lucit din nou. Am căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Era vorba doar de o vizită ocazională. Ca să spună așa, o vizită de curtoazie. Eu trebuia să-mi continui educația în locul acesta. Mai am moneda de două coroane, i-am spus. Din când în când obișnuiesc s-o curăț. Și muzicuța. Exersez în fiecare zi. Ar trebui să te bărbierești, mi-a zis tata. Oricum, ești încă tânăr. Mama ne aștepta la ușă. Ea m-a îmbrățișat imediat și m-a sărutat pe frunte, apăsându-mă ușor cu degetul mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Falk. Da, am spus eu. Este aproape de necrezut! în această parohie așa de slab populată! în Casă, care de la acest punct trebuie scrisă cu literă mare, mi-am adunat lucrurile și le-am pus cu grijă în cele două valize. Muzicuța, la care nu mai cântam deloc. Ar fi trebuit să cânt, de dragul tatei. Iisus Hristos cel din tablă, învelit într-o hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
piața din fața autogării. Aici, desigur, nu trebuie făcută nici un fel de descriere amănunțită a vieții noastre comune în anii care au urmat. Trebuie doar să pomenesc amănuntele care au legătură cu subiectul: în drumul spre Stockholm am fost să luăm muzicuța mea de pe muntele Ava. Clădirea școlii din Norsjövallen fusese dărâmată. I-am arătat pietrele care se ridicau dintre crengile uscate, spunând: Aici am silabisit eu. Chiar de a doua zi, la Stockholm, în micul ei apartament de lângă biserica Sfânta Katarina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
poate fi rezumată și dirijată printr-un program de partid. Da, dacă se gândea mai bine, fusese întotdeauna sceptică. Destul de des șovăise în credința într-o îngrijire a oamenilor ca o necesitate dirijată în mod mecanic. Să-ți cânt la muzicuță? am întrebat-o. Nu, mulțumesc, mi-a răspuns. în adâncul ei ar fi preferat altceva în locul programului partidului, numai că nu știa ce. Ție îți este ușor, a zis. Tu ai desenele tale și Biblia ta, pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aflasem locul în viață. Am putut păstra micul apartament de lângă biserica Sfânta Katarina. Lucrarea vieții mele o terminasem încă din prima săptămână de singurătate. Acum stăteam serile și răsfoiam blocurile de desen grele, bine umplute. Uneori îmi risipeam gândurile cu ajutorul muzicuței. Aveam să continui să răsfoiesc prin ele cu încăpățânare până ce avea să-mi fie redată Adevărata. Deputata mea s-a întors, așadar, la locul ei de baștină. Și-a luat cu sine doar cele strict necesare. Noi nu vorbiserăm niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cei bolnavi, să-i trezească pe morți la viață și să le redea vederea celor orbi. Și în special putea să meargă pe apă. Care dintre ei? a spus micul Manfred. Iisus sau acest Doré? Amândoi, am răspuns eu. Dar muzicuța n-a putut s-o vadă decât o clipă și s-o cântărească în palmă. Pe urmă i-a luat-o Eva. Ea a pus-o la gură și a cântat minunata temă din simfonia tragică a lui Schubert. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și Manfred nu voiseră să se atingă niciodată de namila aia. Ar fi putut foarte bine să fie molipsitoare. Și așteptaseră mereu să vină cineva și s-o ia de acolo. Ea a luat lupa lui Manfred și a cercetat muzicuța centimetru cu centimetru. în cele din urmă a găsit ștampila de la fabrică. Q opt, a spus. A căutat în Enciclopedie și a spus: Anul 1942. Era în timpul războiului. Ar putea să fie așa, i-am zis. Tata voia întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în Enciclopedie și a spus: Anul 1942. Era în timpul războiului. Ar putea să fie așa, i-am zis. Tata voia întotdeauna să aibă numai ce era mai scump și mai deosebit. Mai ales când era vorba de mine. Așa că probabil muzicuța stătuse un număr de ani în prăvălia din Skellet. Era pur și simplu prea scumpă și prea valoroasă pentru oamenii de rând. Dar e prea frumoasă și prea prețioasă pentru micul Manfred, a zis ea. Vreau ca el să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu voce tare înainte să vin eu. Noi, cei din Norsjö, avem un fel de varice uriașe înăuntru, în stomac, spun eu. Obișnuiesc să se spargă și din pricina asta murim. A fost ceva mult mai mare decât varicele, zice Manfred. Muzicuța de argint curat stă acum sus, pe sobă, ca micul Manfred să nu poată ajunge la ea. Dar statuia de tablă a avut voie s-o păstreze. El a desfăcut-o și în felul acesta a obținut două bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a macedonskienei „Noapte de mai“ (în care privighetoarea e substituită de pitpalac, cîntecul e un „sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros dulce de parfum prost... se repetă, devine plicticos, plicticos...”) și „Mirela“ - episod erotic „dramatic”, absurd-parodic - în nr. 3. Cel mai extravagant dintre toate este „Minciuni trăite“, un pretins manuscris găsit, cu „început” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Surpriza cea mare o produse Nichi Stelescu însuși, care, în toiul petrecerii de nuntă, își demonstră multiplele-i talente, compunând ad-hoc lied-uri, canțonete și romanțe și interpretându-le tot el, ca un adevărat om-orchestră, la vioară, la clarinet, la muzicuță și la pian, de se cruciră de mirare rudele miresei. Apropae toți studenții din grupă și din an luară parte la această nuntă de pomină, ținută în orășelul natal al tinerilor casătoriți, care se cunoșteau de pe vremea când erau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu la iveală din marsupiile trenciului un exponometru și-o muzicuță, în șira spinării căreia, suflând cu nădejde, se acompania imediat ce găsea o rimă reușită și înainte de a da peste alta și mai dihai. Automobilul aluneca, precum un bric de săpun, pe traseele aparent definitiv uitate ale gârliței Bucureștioara. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru ca să vă supun atenției câteva fotografii de la mare... Când eram la mare ne împroșcam cu nisip, chiuiam, ne umpleam gurile cu apă sărată și ne stropeam peste tot... Serile, ne retrăgeam în doi, după stânci, prăjeam pește și cântam la muzicuță. Zgomotele valurilor nu reușeau să acopere nemuritoarele cuvinte ale baladei: "Ce-ți mai trebuie cuvinte, dacă ești iubirea mea?" Târziu, adormeam... Despre partea cu culcatul îmi permiteți să nu vă mărturisesc mai mult. 327 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te mai iartă. Ce zice? N-a avut. E al dracului! Dar dacă iei sufletu omului, nu te lasă, ori te bagă la sare, ori îti găurește pielea... Nu-l mai asculta Paraschiv. A chemat armonistul. - Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino, că lui Bozoncea îi băteai cu papucii pe masă... Ibovnica s-a ridicat și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de infern muzical colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de infern muzical colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
arătând spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Să cânte dumnealui că e foarte, foarte bun. BĂTRÎNUL CU BASTON (Obosit, așezându-se.): Ei, nu sunt eu chiar foarte bun... BĂRBATUL CU ZIARUL (Adresându-se mereu DOAMNEI CU VOAL.): Și văd că are și muzicuță... (Pauză scurtă. Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) De unde aveți muzicuța? BĂTRÎNUL CU BASTON: E de mult. E veche, e din familie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Din familie... Aveați muzicuță în familie... BĂTRÎNUL CU BASTON: Și ce dacă aveam muzicuță în familie? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e foarte, foarte bun. BĂTRÎNUL CU BASTON (Obosit, așezându-se.): Ei, nu sunt eu chiar foarte bun... BĂRBATUL CU ZIARUL (Adresându-se mereu DOAMNEI CU VOAL.): Și văd că are și muzicuță... (Pauză scurtă. Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) De unde aveți muzicuța? BĂTRÎNUL CU BASTON: E de mult. E veche, e din familie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Din familie... Aveați muzicuță în familie... BĂTRÎNUL CU BASTON: Și ce dacă aveam muzicuță în familie? Parcă spuneai că și tatăl dumitale avea acordeon. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU ZIARUL (Adresându-se mereu DOAMNEI CU VOAL.): Și văd că are și muzicuță... (Pauză scurtă. Către BĂTRÎNUL CU BASTON.) De unde aveți muzicuța? BĂTRÎNUL CU BASTON: E de mult. E veche, e din familie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Din familie... Aveați muzicuță în familie... BĂTRÎNUL CU BASTON: Și ce dacă aveam muzicuță în familie? Parcă spuneai că și tatăl dumitale avea acordeon. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, da’ eu nu umblu cu acordeonul în buzunar... (Își întoarce buzunarele pe dos.) Poftim, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]