681 matches
-
ar fi putut Întâmpla totul Într-o criză de furie, fără nimic planificat, sugeră Rachel, cel care a comis crima fiind apoi nevoit să se debaraseze cumva de cadavru. — Toată vorbăria asta despre cine ce motiv avea, spuse Lou cu năduf. Nu cred că are nici o legătură cu planurile pentru sală. Aș pune pariu că Linda, cu limba aia a ei ascuțită, o fi jignit tare rău pe careva și persoana și-a ieșit din minți. A privit spre noi. — Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște bani cu împrumut. Deci..., cam asta-i, constată Dănuț, cu năduf, în direcția Avocatului, fost procuror obscur, retras la țanc la pensie, pe caz de boală, supranumit și Fratele, care, așezat imediat în dreapta și scutit de povara de a asuda, privea și el cu obidă și cu oleacă de scârbă, în fundul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care-l cunoșteau de-aproape Își dădură seama, după colțurile cam Înțepenite ale gurii lui, că Îi fusese și puțintel frică. Însă tăcură, ca și ceilalți bărbați, și-l lăsară să-și descarce năduful. „Eu n-am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la purtare, atunci Întorc și eu foaia de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezlipi și se scuturară ca doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de pertinentă: Copiii au un diabolic spirit de observație. Nimic nu le scapă...nu uită mai târziu, nici până la adânci bătrâneți, nedreptățile, brutalitățile sau cuvintele de ocară ale profesorilor. Poate fiindcă ei, în inferioritate, nu le puteau răspunde și năduful sapă adânc în ei, creând o animozitate nestinsă. Când educatorul se bucură de aprecierea și stima elevilor, micile neajunsuri care apar în mod inerent în starea disciplinară a oricărui colectiv școlar se pot rezolva ușor, elegant și pedagogic. O vorbă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
respectiv, nu a avut curajul să ia atitudine față de manifestările acelor mici barbari, pentru că ar fi riscat să se expună ieșirilor imprevizibile ale acestora. Trebuie să mărturisesc, nu fără părere de rău, că adeseori plimbările mele s-au încheiat cu năduf, în locul liniștii și relaxării pe care le căutam. Și aceasta datorită faptului că în urbea de pe malul Bahluiului absența educației civice elementare și lipsa conduitei civilizate, pe care le întâlnești la tot pasul, urâțesc orașul și viața locuitorilor. Se pare
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care le-a scris (Bețivul, Păun Burlacul, Pavel Clopotarul, Harță sau Balaban Răzeșu, toate publicate în 1857) dau în vileag, cu năduf, dar și cu ironie, păcate morale și anomalii sociale. Însemnările prilejuite de misiunea diplomatică, Suvenire și impresii de călătorie în România, Bulgaria, Constantinopole (1858), sunt scrise, cu nedezmințita ironie a autorului, într-o manieră ce dezvăluie plăcerea digresiunii. De aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
pentru destinul lui Cioran (în consecință, și pentru scrisul său) e ruptura, metamorfoza, coexistența chiar a ipotezelor care se exclud. Și Cioran e conștient, prea conștient, de toate acestea. Într-o scrisoare din 6 aprilie 1974 i se destăinuia cu năduf lui Noica: „Cum vezi, nu scap de obișnuita mea indecizie, de acea hărțuială a «postulatelor contradictorii», atât de dragi lui Baudelaire și pe care le cunoști la fel de bine ca mine” (6 aprilie 1974, 602). Baudelaire, modernul. În plină modernitate, Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din vacuitate sufletească. Credeau unii romantici în bogăția sufletului barbar; crezuseră niște rafinați în utopia lui „bon sauvage”. Un mare poet al nostru scrisese cândva: “într-adevăr nu ne-ar strica puțină barbarie!” Exclamația aceasta venea dintr-un fel de năduf, nu lipsit desigur de anumită îndreptățire, dar nu trebuie luată à la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Dronca, dovedește că poetul oltean are acces la utopie. În notațiile critice pe marginea unor scrieri literare, el preferă textele de substanță „natural emotivă”. În comentariul, cu ton panegiric, Poezia lui Al. T. Stamatiad (1937), criticul de circumstanță își varsă năduful pe felul de a scrie, „anarhic, arbitrar și absurd”, prin care cohorta de „dadaiști, futuriști, integraliști, ermetiști” nu ar face decât să producă o „bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru autorul unor poeme ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
este Dostoievski, iar ideea ce se repetă este aceea de cunoaștere prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
altă localitate; abia când se întoarce să săvârșească „veselia“, se pomenește că nu are cu cine. Furios, el dă jalbă la Mitropolie, considerându-se dezonorat, furat, batjocorit, „am rămas și scăzut de cinste și isterisit de aceste cheltuieli“, adaugă cu năduf. Întreaga vină cade pe umerii tată lui, deoarece n-a știut să-și edu ce fiica, s-o stăpânească, s-o supună. venit la București, și încolțit din toate părțile, tatăl aruncă vina asupra fetei și a celorlalți copii care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unde un interlocutor încearcă o explicație mai ușuratică în ce-l privește pe Nechifor Lipan cel dispărut: „-Poate-i la iernat cu oile. -De ce nu mi-a trimis răvaș? De ce nu mi-a venit nici un fel de știre? strigă cu năduf munteanca. -Eu de unde pot ști? Eu nu sunt vinovat cu nimica, zise neamțul ridicîndu-și în laturi palmele. Eu cred așa că, dacă nu i s-a întîmplat ceva neplăcut, se întoarce el singur acasă. Vitoria holbă ochii răi”. Munteanca încă se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
El scuipă scurt și țintit>, <din frustrare>, <e nemulțumit că iar "a fost înșelat">, <a căzut pradă "conspirației" (șefului, nevestei, soacrei, masonilor, ungurilor sau tuturor la un loc)>. întrucît <"adevărurile" sale sînt "terfelite">, <nu îi mai rămîne decît afișarea cu năduf a victimizării sale>. De aceea, un asemenea subiect e mereu centrat pe "celălalt" și pe <"lecția" pe care o are de dat "vulgului"> <de la înălțimea staturii sale> simbolice. Cel mai stingher e însă tipul centrat pe sine (12%) <"scuipătorului timid
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Rică nu reuși să se ridice la înălțime; și, cum cei din jur îl priveau străpungător cu muchii glaciare, sub impactul lor nemilos orgoliul lui bărbătesc intră într-o imersiune de Titanic înecat impardonabil la mal. "Blestemele Marietei!" oftă cu năduf baiatul superstițios către blonda pătrunsă doar de cântecul în surdină al Sirenelor. Structura adunării rămăsese aceeași ca la intrarea lui în ea: în jurul nucleului angajat într-un vag partenariat erotic se aținea, la doar câteva zeci de centimetri, un inel
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mari românești. După I război mondial însă, obiceiul s-a răspândit și printre ortodocși. Azi de Crăciun, încărcat cu jucării și daruri, e prezent în fiece casă, deși nu este folclor pur românesc, ci de import. Înainte vreme, zice cu năduf un folclorist într-o carte (P. Miloșescu), se cerea ca, în jurul pomului gătit cu lumânări, să se cânte în limba germană "O, Tannenbaum!" (O, brad frumos!). dar astăzi se cântă poezia bradului, de origine nemțească, în ... românește. O, brad frumos
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de vară În casa lui Jupân Dumitrache: „A scăpat sărmanul... Ce comèdie! Doamne sfinte! Dacă-l prindea Chiriac, Îl omora. Vezi dumneata cine mi-a fost soră-mea Zița!” - exclamă Veta. Protagonist al unei comèdii devine și Dumitrache Titircă; cu năduf Îi vorbește lui Ipingescu despre scena pândei reciproce, desfășurate tensionat și repetitiv: „JUPÂN DUMITRACHE: Ei! haide!... dar unde mă gândeam eu că o să mi se Întâmple un așa ceva. Ne ducem. Ședem la o masă mai la o parte; ședem
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din ochi și giubenul din cap de auzea câinii din Giurgiu”; „... și să-l umflu” etc. Teatrul e pe punctul de a se transforma În circ, Însă coate-goale „a avut noroc! Mare noroc a avut bagabontul; a scăpat!”, exclamă cu năduf jupânul. Se Înțelege că «noapte furtunoasă» e cea În care tânărul Rică, În căutarea amoarei lui, nimerește din greșeală În casa negustorului, dar furtunoase sunt și serile petrecute la Iunion. Cu adevărat furtunoase sunt Însă peripețiile lui Rică Îndrăgostitul În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
pe moșie locuitorii meniți a oferi brațele de muncă necesare obiectivului industrial proiectat, edificarea acestuia s-a tot amânat timp de doi ani, din cauze multiple, care l-au înfuriat teribil pe logofăt și l-au determinat să-și verse năduful, într-o jalbă către domnitorul M. Sturdza, la 28 ianuarie 1846: "Cum dar să mai poată cineva face îmbunătățiri și fabrice în Moldova când împotrivirile și smintelile nu mai contenesc?"2 Erau vizate, în egală măsură, atitudinea obstrucționistă a boierului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din ea trebuie să uite omul ca să se înțeleagă? Ne ferim de păcat, dar de ce? Cumva pentru că ne reamintim treptat și sigur fondul din care provenim, pământul care ne-a lepădat în saci de piele în care ne purtăm decenii năduful ? Suntem între îngeri și demoni și poate de aici ne vine nefericirea: uităm mereu că e mijlocul care ne trage, nu extremitatea, și vrem să ne parcurgem în sensul invers al spiralei logaritmice, părăsind centrul nostru de bunăstare. Ce e
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și prin Periprava, Ostateci între sârmele ghimpate, Să ne-afundăm în mlaștini până-n coate Și până-n fund să dăm pe gât otrava. Foind prin ape putrede, bolnave Tăiem din zori și până-n noapte stuful Si ne vărsăm din suflet tot năduful, Inghesuiți în cala unei nave...”. Despre Dunărea robilor din închisori a scris și poetul Constantin Salcia. Printre cărturarii lagărului cunoscuți de tatăl meu a fost și scriitorul Alexandru Paleologu, “ambasadorul golanilor” de după 1990. „Cel care fusese dus cu birja de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
contemplam neasemuita lui frumusețe, observăm dulceața și uneori asprimea cu care gura lui nespus de frumoasă și de dumnezeiasca rostea cuvintele. Ardeam să știu ce culoare au ochii lui și care sunt proporțiile staturii sale, ca să pot vorbi despre ele..." Năduful și disprețul lui Cioran: "Culoarea ochilor săi! (...) Să duci până în ceruri indiscreția sexului tău, iată un lucru menit să-i consoleze și să-i despăgubească pe toți cei mai bine zis, cele care n-au avut parte de aventură divină
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de acest fel domnia a lansat sa în cadrul unei vizite de lucru la Bălți, unde s-a plâns, între altele, de monitorizarea dură din partea Consiliului Europei. „Ne-am săturat să le tot demonstrăm că nu suntem cămile, a observat cu năduf spicherița și a adăugat: aceste controale trebuie să înceteze.” În spatele insuficienței intelectuale (folosim, evident, un eufemism) pe care o trădează la tot pasul, cu efecte de show involuntar, îndelung savurate de presă, partidul de guvernământ își pune în aplicare, voinicește
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în acest sens. Am ales să prezentăm două fragmente care susțin cu detalii afecțiunea bogătoiului pentru Simina. După ce fata i-a respins cererea de a veni la Curtici ca noră în casa sa, Busuioc cel mândru se gândește adesea cu năduf la curajul cu care ea l-a refuzat și imaginația răzbunătoare construiește scenarii nebunești: Adeseori, dac-ar fi stat Simina înaintea lui și i-ar fi poruncit să taie, să spânzure, să deie foc la casa lui, el s-ar
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]