680 matches
-
îl cântăm, asemenea ca pentru imnul României. Nicolae BĂCIUȚ: Cum se vede țara natală din exil? Cum se raportează el la țară, la valorile ei? La neîmplinirile ei? La așteptările ei?! Elena BUICĂ: Cei mai mulți privesc problemele grele ale țării cu năduf, cu revoltă neputincioasă, cu durere și cu mângâiere pentru cei mulți și oropsiți, dar se întrezăresc și câteva scame de speranțe pentru viitor. Țara se vede ruptă în două: o parte o formează populația ajunsă la limita sărăciei, umilită, dezorientată
ANCHETĂ: DESPRE EXILUL ROMÂNESC CU ELENA BUICĂ (TORONTO, CANADA) de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353453_a_354782]
-
te ia! Într-o noapte ai tras prea tare de ață... FIRICĂ: Iuu, ce nerăbdător eram! COANA MARE: Ai făcut zgomot și l-ai trezit pe Mutulică. FIRICĂ: El a crezut că era capra din țarc și a zis odată cu năduf : Ța, capră, lasă-mă să dorm. COANA MARE: Dar tu ghiavole, nu te-ai astâmpărat și ai tras și mai tare de ață. FIRICĂ: De borangic. COANA MARE: Și l-ai înfuriat pe Mutulicăăăă. FIRICĂ: Nerăbdătoriu cum eram... COANA MARE
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
cai de la o trăsură care se apropia și care chiar opri la câțiva pași de ei. Ușa trăsurii se deschise, din ea coborî deșiratul de Albert, cu urechile și vârful nasului roșii ca para, de bună seamă, de mânie și năduf, care strigă: - Se poate, Alice?!... De ce mergi pe jos?!... Vino în trăsura mea!... Dar Alice cuprinzând și mai strâns brațul lui Karl, ca și cum ar căuta instinctiv apărare în el, îi răspunse lui Albert: - Merci!... Prefer plimbarea pe jos! Albert se
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
cu vârful degetelor, o dată, la fiecare înconjur făcut. Să se tot fi învârtit de vreo sută de ori - după cât numărase el - când simți cum toată țesătura aia din fire ce-l strânsese în crisalidă se deșiră. Respiră ușurat, aruncând tot năduful adunat de nevedere. Oftă prelung și bătrâna. Acum veni dinspre ea o adiere aducând a izmă și a busuioc. El se înfioră tot de mireasma simțită, căci, de când nu mai văzuse, parcă i se tociseră și mirosul, și auzul, și
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
-ntâmplat! se spovedi preotului moș Anghel. Îl așteptase lângă poarta bisericii, descoperit încă, fremătând căciula în mâinile-i noduroase de reumatism și vreme, gata să-și spună povestea. Că era musai. O greutate îi apăsa capul scofâlcit al pieptului, un năduf rău sta opreliște răsuflării și parcă o piatră de moară îi apăsa creștetul, de nici căciula nu-și suporta de când... Picioarele îi erau zviduite. Acum îl purtau în pași voinicești, poate nepotriviți cu anii văzuți pe restul trupului, pe chip
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
de “a bate câmpii cu grație”. Auzi, îndrumare!? Păi dacă românul s-a născut poet, ce să mai facă și aci!? Să piardă timpul!? Time is money... Doar suntem economie de piață... Așa că fiecare după putere și pricepere, își varsă năduful în versuri, rime, catrene. Și dacă pe deasupra este și descurcăreț și găsește un sponsor sărac cu duhul, dar cu punga plină (și se pare că-s destui!), scoate capu-n lume plin de sine, fălos nevoie mare de-așa ispravă
INFLAŢIA DE MACULATURĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354055_a_355384]
-
Procurorul și-a luat lua grăbit geanta de pe patul de alături, ofițerul de poliție le-a salutat pe femei cu o ușoară înclinare a capului și, amândoi, s-au îndreptat cu mare grabă spre ușă. Plânsul și vorbele pline de năduf ale Silviei au izbucnit brusc în tot salonul, făcându-i să se oprească înainte de a apăsa clanța. Au rămas lângă ușă și au privit-o contrariați. Ea se adresa procurorului cu vădită durere în voce și-n ochii plini de
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
semn de întrebare, în încordarea-i nefirească. L-a privit lung, încruntat și nemulțumit, pe șeful Secției de Poliție. A rămas în picioare în mijlocul încăperii și, după câteva secunde apăsătoare, pline de tensiunea născută din senin, i-a vorbit cu năduf: - L-ai reținut pe acest om pentru că este proprietarul mașinii aflată în curtea cu pricina... Ai avut și alte motive? Nu înțeleg ce vreți să insinuați, domnule comisar... El este autorul... - Oprește-te! L-a întrerupt comisarul Olaru, vădit nemulțumit
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
să-l descrie pe făptaș, domnilor... Te-ai grăbit să tragi concluzii, domnule comisar! Fără să cunoști suficiente date pe care să le și verifici, s-a îndreptat el cu privirea plină de reproș spre comisarul Grosu, vorbindu-i cu năduf. - Bine, dar cred că... - Știu ce vrei să spui... E bine că l-ai reținut. E foarte bine! Va trebui să dea niște explicații. Neapărat! Poate că prin el vom găsi o pistă sigură... Începem cu ascultarea acestui om, domnule
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
cum li se zicea acum câțiva ani. Câți au băgat dintre ăia, băi? La câți au confiscat averile să acopere prejudiciul cauzat de „tunurile” date de ei din avuția statului, a noastră, a poporului? Ei, comedia dracului! izbucni șeful cu năduf. Știi ce?... Ufff! Ai dreptate, colega! Sufăr și mă lasă nervii... Facem așa cum ai zis tu. Îmbarcarea! Ceilalți doi bătură pe loc câțiva pași în ritm de alergare privindu-și șeful până îl văzură zâmbind. Nu mai rezistase. A început
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
ședință ori mi se pare? întrebă el mucalit, privindu-i cu multiple înțelesuri. Ca de obicei, după vizita medicală sunt multe de pus la punct, colega, răspunse Eugen bucuros, reușind să se retragă din fața Ofeliei, care își mușca buzele cu năduf. - Tocmai... s-a terminat ședința, interveni Ofelia suspinând intenționat, să fie auzită de amândoi. - Oho! Plânge sufletul tinerei domnițe ori doar mi se pare mie?... Ofelia, ascultă-mă pe mine, fată! Nici nu știi câte lupte s-au pierdut până
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
celorlalți pacienți, spune-le imediat! - Nu sunt, domnule doctor! V-aș fi sunat imediat. - Da, bine, mulțumesc! puse Eugen capăt unui dialog pe care Ofelia ar fi dorit să-l canalizeze în interesul său personal. Ușor iritat, el închise cu năduf telefonul și formă imediat alt număr, cerând scuze colegului Nistorescu, cu promisiunea că va dura doar două minute convorbirea. - Alo! Sărut mâna! Ați plecat deja. Îmi pare rău că nu am putut fi acolo... Cum se simte doamna Luiza? - Bună ziua
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
sufletului colectiv al pămîntenilor umiliți din care se trăgea prin mama sa": "...sufletul acestor rânduri de oameni ai tristeții și ai suferinței pe care îl aveam în mine ca un venin...mama mea mi l-a trecut mie", afirmă cu năduf prozatorul. Putea să însemne "lumina de la răsărit", în conștiința scriitorului, speranța dezrobirii celor pe care-i iubea și "a căror soartă a deplîns-o neîncetat în opera sa". S-a amăgit în această privință; și, odată cu el, jumătate din omenirea planetei
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
i-a întors fratelui spatele, și-a dus mâinile pâlnie la gură și a început să țipe: - Tatăăăă! Tatăăăă! Nenea m-a loviiiit! Departe, la 20-30 de pași, Vasile a lăsat sapa între rândurile de floarea soarelui, a scuipat cu năduf în mâini și s-a întors spre băieți îndreptându-și spatele voinic. S-a uitat lung la ei. Gabriel deja dădea lucru sapei cu spor, înaintând vitejește cu prășitul pe două rânduri odată. Gavrilă se lăsase pe vine și se
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
dobânzile? Pare puțin încurcat, dar nu prea mult. - Când ai mai mult timp, adună toate facturile cu dobândă cu tot, eșalonate, și vezi la ce total ajungi. Și când ne-am văzut iarăși din nou, mi-a spus plin de năduf: - La cinci mii de euro, trebuie să restitui opt mii cinci sute. Asta nu e drept. Cu ăștia trei mii cinci sute de euro, puteam să comand o casă de două ori mai mare, să stau cu mâinile în buzunare
ARME NOI de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358216_a_359545]
-
nostru, ci la ceva distanță, în comuna Costești din judetul vecin, Argeș. Imediat mi-am amintit, că în vara trecută și eu auzisem un ecou al acestei îmtâmplări dăinuind peste două generații. Era un blestem al unei bărâne aruncat cu năduf vecinului de după gard cu care se afla în vrășmășie: „Dea Domnu` să trăiești ca popa din Costești". Astfel au reînviat povestirile auzite în copilărie despre acea terifiantă întâmplare. In 1930 ziarele vuiau anunțând o știre care avea să îngrozească nu
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul Ghilahoiului, o broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse cu năduf și o ținuse dosită până ce se ivi momentul. Într-o seară, fata ce trebuia răsplătită dupa inima ei nesimțitoare ieșise la poartă, ca să schimbe vorbe dulci cu ceilalți doi flăcăi, Ion a' lui Nică Ionașcu și Gheorghe a' lui Crăciun
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
pe care o storsese ca pe o lămîie, reușise să-i scape din gheare, dar, de sub pod, Vax Albina se trezise scuipat ca din senin, pentru că vina lui era reală, ce e aia “Vax albina”, nenoricitule, îi zicea ea cu năduf, Quetzalcoatl de mahala ce ești! Podul fiind o istorie repetabilă, Adelina, cînd a ajuns acasă, s-a așezat pe marginea patului, și-a scos pantofii și și-a privit picioarele umflate de mersul pe jos cu un fel de milă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
mama, imediat ce văzuse în mâna tatei scrisoarea lui Rennhoff. Fiindcă, răspunsese el, e venită pe adresa baroului, iar pe Magda l-au reprimit de curând în barou. Numai eu învârtesc în continuare hârtii într-un fund de magazie, răbufnise cu năduf, în timp ce se așeza la masă. Calm, calm, îl potolise mama ieșind. Știu, mormăise tata în urma ei, medicul!... Și își turnase primul păhărel de afinată. Tata nu dăduse curs invitației lui Rennhoff, nici măcar scrisorii lui nu țin minte să-i fi
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
copilul) sau ea (mama)? Cum s-ar fi putut controla acest fenomen? “Ce e mai trist e tocmai faptul că oamenii nu înțeleg și sporesc, prin ironie sau dispreț, suferința și așa existentă a mamei, a familiei”...îmi spunea, cu năduf , tânăra mămică. Și pe ea mi-o amintesc, cu drag, de pe coridoarele școlii...Era o fată blândă, caldă, cu un zâmbet larg, pe care nu l-a pierdut încă. Și acum văd cum i se lumina privirea când “el”, prietenul
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
ridică mâinile spre cer, vorba vine, ca să-l oprească și să nu-i cadă fetei pe cap. - Doamni, cu ci băiet neispravit vreu eu sî mă mărit!... Stârnim un război, Ioane, și tu ti-ntreci cu șaga! rostește Ruxandra cu năduf. Ba, chiar plânge de-abinelea. - D-apoi, ce-ar fi, Ruxandră, să m-apuc și eu di plâns, ca tine? Ne-am obișnui cu asta și ne-am trezi amândoi bătrâni ... Și ... nevinovați: eu flăcău și tu fecioară ... Dacă tu vrei
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
întâmpinat cu gura mare că de șarpe. - Ia te uita, s-a mirat Tibi cu figură lui de mucalit, a trecut pe aici „marea foamete". În zilele următoare numai ce-i auzeam aruncând câte o vorbă de duh și de năduf: „Foamea îmi dă târcoale la stomac", mă imită cu jale în glas cineva și repede auzeai și urmărea: "Și eu am foarte multe târcoale la stomac", imitînd-o pe Mara care, crezuse că târcoalele ar fi niște senzații provocate de foame
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în curtea vecinului, rămânea capra întinsă ca buturuga. Zicerea proverbială se oprește aici. Dar, dacă ar fi să continuăm acțiunea, ar urma, probabil, prohodul cărnii. Sub scânteierea lamei de cuțit, stăpânul caprei ar fi pregătit, pentru vecini, porția. Adulmecarea
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
cunoscut - și ne-ncetat se vor lupta știind că este-un Absolut, doar El capabil să oprească a răului înverșunare, astfel ca drepții să acceadă la liniște și mântuire. Scena 2 Adam și Eva, foarte speriați de cele auzite. Adam: (cu năduf) Doar tu, femeie preavicleană, pentru bucluc ești vinovată! Mai bine nu te zămisleai decât s-o pat cu-așa netoată... Cum naiba te-ai lăsat momită să iei din pomul interzis, când ni s-a spus cu strășnicie că rodul
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
suma avută. Așa că ridicând privirea, îl întrebă cu o voce străină: ”și restul?”. Șeful, pe care acum îl putea observa cu atenție așa cum stăteau față în față - era de statură medie și avea pomeți tipici tătarilor. Scuipând în jos cu năduf îi răspunse enervat:” adică eu te ajut și-ți dau o parte din bani și tu îi vrei pe toți?!?” și întorcându-i spatele, împreună cu tot grupul se îndreptă spre cealaltă intrare a gării. Rămasă singură, Ștefania parcă se trezise
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]