1,281 matches
-
maicile-s gata de rugă, mieii toți o iau la fugă, calcă îngerii prin rouă prevestind o slavă nouă, stelele cad în fântâni, se strâng mioarele-n stâni, umbrele cad în trecut, pe un timp sărac și mut, apar doar năluci și hore, peste putredele ore, cuiburi de singurătăți trec în timp, în alte dăți, iară drumul cel stingher face graniță spre cer, cade ploaia de inele peste simțurile mele, fată-plantă vorbitoare, te-ai născut printre fecioare, răsucind dantelele și furând
BALADA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384673_a_386002]
-
a prezentat cele mai recente reviste și cărți ale membrilor LSR: „Acidavaˮ, „Ritmuri brașoveneˮ, Viorica Popescu, „Ecou de azurˮ, Ana Munteanu Drăghici, „Nirvanaˮ, Gina Moldovan, „Orizontul iubiriiˮși „Destin sau viațăadevăratăˮ, Mihaela Aionesei, „Anotimpsihastruˮși„Cămașă de sareˮ, IaganAmeih (dr. Mihai Ganea), „Năluca nopțiiˮ, Cristian Harnău, „Armata luminiiˮ, „Lumini în cascadă timpuluiˮ (antologia Fil. Brașov), Doina Drăguț, „Timpul dintre valuri de luminăˮ, Vasile Cocarcea, „Ciumă roșieˮ, V. Crișan (V. Umbreanu), ultimele trei cărți (cu care a ajuns la 100 de titluri!), Elenă Buică
LA CENACLUL LITERAR ARTUR SILVESTRI S-AU SĂRBĂTORIT 10 ANI DE EXISTENȚĂ A LSR [ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382367_a_383696]
-
Toate Articolele Autorului Se-scunde lumina prin desișuri de ceață zăpada scrâșnește sub un zâmbet livid, se strâng primăveri pe sub iriși de gheață și pașii îți sună ca o daltă-ntr-un zid. Te uiți pe sub chipu-mi urmărind o nălucă eu tac și ascult doar tăceri de vinil, pereții scobesc pe sub pielea-ți de nucă strângându-ți la piept alinări de copil. Ce joc prins în oase e amarnica viață! dispari și apari,azi bătrân,mâine prunc, nu-i cale
SCRISOARE PE LESPEZI DE UITĂRI CARE PLÂNG de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382623_a_383952]
-
lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere și singurătate.../ Icoană pierdută în colbul uitarii,/ Zvâcnind
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
în ritualul celor fără frică. O-aștept pe ea, ca ghid, să mă conducă în căutarea pietrei mele Pi, sau, după rituri noi, să îmi aducă a opta piatră, care îmi va fi, în viața ce-a trecut ca o nălucă, speranța într-o infinită zi. Referință Bibliografică: Munay-Ki / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MUNAY-KI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384062_a_385391]
-
mă cert, să am libertatea lor, a oamenilor. Îndur blestemul de a mă lăsa purtată în depărtări, dusă de val. Am rămas foc. De paie, de dor, de ducă, tăinuit, perfid, vesel, plin de mister, negru, roșu și crem, zăludă nălucă, plin de cenușă, ard și ard, nu mă tem, ard pe dinăuntru, pe dinafară copacul bătrân din răscruce, arde în mine gata să lase, mormane mari de cenușă, leșie vineție, așteptând apa din mine să reverse peste maluri, să zburde
TRANSFIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384087_a_385416]
-
a rupt de ea *** Trecute amintiri din Rai Simt buze moi, Simt sânul tău Pe pieptul meu Și între noi Timp nesfârșit, Rai dăruit De buze moi. Ieri m-ai iubit, Ieri ne iubeam, Azi stau la geam Căutând uimit Năluci de dor, Ce trec ușor În asfințit. Iubesc trăind Și mor iubind, Mi-e viața-moarte, Moartea-trai, Simt revenind, De prea departe, Trecute Amintiri din Rai *** te uită pe cale te uită pe cale și doar mi-i vedea cum caut agale cu
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
ai iubi timpul nostru trecut...ar putea fi prezent? dacă-n ochii tăi mari eu voi spune absent? dacă-n visele tale voi putea reveni... Dacă... eu, n-aș mai fi, ar fi noapte și zi? ai fi om sau nălucă căutându-mă-n stele? ai simți când te-ating noaptea palmele mele? căutând pașii mei printre nori argintii, Dacă...tu, n-ai mai fi, eu...pe cine-aș iubi? Aș fi om vitregit de iubire și soare, Aș rămâne olog
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
prietenul său să-l îmbrățișeze, Florin când a văzut ce vrea să facă acel domnișorel îmbrăcat ca un prinț, s-a tras doi pași înapoi, a întins o mână-n fața ca și cum ar fi vrut să se apere de o nălucă. -Piticule, sunt eu, Gilă, prietenul tău cel mai bun! De ce fugi de mine? -Tu ești un domnișor acum, trebuie să mă port cu respectul cuvenit. -Nu fi prost! Vrei să mă dezbrac de toate aceste haine, doar pentru a fi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtună Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urca Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i năluca E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
-n decorul nopții fără margini Stelele cad în șiruri argintii Unde eternitatea printre pagini Se tot rescrie-n felul meu de-a fi. Iar pietrele crescute-n vârf de munte Se sparg în orologii prinse-n vremi Cu toamnele șezând năluci pe frunte Când tu în gândul visului mă chemi. Referință Bibliografică: Bat orologiile / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII, 21 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BAT OROLOGIILE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382976_a_384305]
-
prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul iute a trecut În flori de primăvară Îți amintești cat ne -am iubit Cu patos, preț de-o vară ? Apoi, nu știu ce s -a -ntâmplat De te -ai făcut nălucă ... Acuma știu că -s vinovat De -a ta tiptilă ducă Degeaba m -am trezit din vis Acum, în prag de iarnă În van sunt visele ce -am scris Iernatica mea doamnă. 26 octombrie 2015 , Focsani sursa foto : internet Referință Bibliografică
IERNATICĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383018_a_384347]
-
prefăcut că nu ai vrut Dar a fost prima oară. Și timpul iute a trecut În flori de primăvară Îți amintești cat ne -am iubit Cu patos, preț de-o vară ? Apoi, nu știu ce s -a -ntâmplat De te -ai făcut nălucă ... Acuma știu că -s vinovat De -a ta tiptilă ducă Degeaba m -am trezit din vis Acum, în prag de iarnă În van sunt visele ce -am scris Iernatica mea doamnă. 26 octombrie 2015 , Focsani Referință Bibliografică: IERNATICĂ / Daniel Bertoni
IERNATICĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383033_a_384362]
-
Acasa > Strofe > Atasament > NU POȚI SĂ-MI SPUI, AJUNGE! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu poți să-mi spui, Ajunge! Nu-s nălucă! Sunt doar înfometat de feciorelnic Prinos ce-mi dai din trupul tău edenic Și n-am s-ascult îndemn nebun de ducă! Te-am istovit? Mileniile-s doar clipe Când mă răsfeți cu dulcea contopire. Vom da apoi, pe calea
NU POŢI SĂ-MI SPUI, AJUNGE! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383112_a_384441]
-
subțire și se clatină-ntruna Viscole mari ne pândesc din ocean E timpul să-nceapă în lume furtuna Pirați ne privesc printr-un magic ochean. Și totuși convoiul de suflete urcă Pe podul luminii aprins Țărmu-i departe și parcă-i nălucă E tot mai greu, tot mai greu de atins. Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge Bolta’ norată de fum funeral Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Se desface din strânsoare, se-nalță mai sus... Limba-i, o furcă abilă, agită amenințător imnul peltic. Încerc o cutremurare! Mă tem! Speriat, vreau să fug, să scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n ușa deschisă apare chiar năluca dorită și glasul bunicii cântă: Ești aici? Ce bine-mi pare! Degrabă te du la culcare, căci zorii grăbiți din urmă te-or prinde! Referință Bibliografică: CASETA CU BIJUTERII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
odihnă.Apoi totul doarme. Oile rânduriSe-adună în turmă - moină de gânduri -,Cocorii se rup în stol de ... XVIII. VIS URÂT, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. A venit la curtea mea aseară O nălucă-n lesă cu o fiară. Se făcea că plouă, deși toamna Era jos, în beci, și-aștepta iarna. Prima oară m-am uitat la lună. Fiara-n ochii mei cerca să spună Că-mi dă aur pentr-un pumn de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Nu ai trebuință, ai destul! Văd că-l porți și lesne, și fudul, Dar am pentru tine zece cai Și piciorul șchiop de la un plai. Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei, S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea lor, pesemne,-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Citește mai mult A venit la curtea mea asearăO nălucă-n lesă cu o fiară.Se făcea că plouă, deși toamnaEra jos, în beci, și-aștepta iarna.Prima oară m-am uitat la lună.Fiara-n ochii mei cerca să spunăCă-mi dă aur pentr-un pumn de lemn.I-
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
solemn:„Nu ai trebuință, ai destul!Văd că-l porți și lesne, și fudul,Dar am pentru tine zece caiși piciorul șchiop de la un plai.Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei,S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la vară!Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
incandescentă, contaminantă. x x x x x Întâlnirea mea cu această carte a luat sfârșit. A fost o bucurie rumenă, întreagă, iar acum, la capătul ei simt o picătură dulce-amară de nostalgie...... Durează doar o clipită, apoi dispare, ca o nălucă, ca o părere, căci în căușul palmelor rămân cu un nufăr alb, imaculat al luminii de a fi femeie. Anca Munteanu
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
în care să‑mi încarc tot bagajul, să‑mi iau copilul, să plec acasă, în oraș, lăsând în urma acest loc de care nu mă leaga nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni straini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul ei, era fierbinte, agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină sau chiar pe stradă, nu-ți mai dai seama; în jur, toată lumea făcea dragoste, nu vă băga nimeni în seamă. A fost noaptea de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere. Sunt semenii tăi, îi frecventezi. Cine se aseamănă se adună. Proiectul paremiologic este inutil. MAGISTRATUL. Astrologul a venit la timp. A murit când trebuia. Trimis al sorții, există una. Noaptea - se zice - năluca lui străbate străzile mărginașe. Se spune că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-un oraș cuprins de ciumă. Poate că tărâmul morților nu era diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]