501 matches
-
Dacă zeului sub râset Nu se aplecau în chin. Din suflarea lor de ură, Se sfârșeau copaci, sălașuri. Gloatei ca adunătură Îi țipau prin tunet glasuri De supunere umilă Și de oarbe proorociri. Zeii toți fără de milă Se-ntreceau în năluciri. Și-ncărcau stoguri de nouri Ce potopuri descărcau, Iar la urmă-n curcubeuri, Pronia lor proclamau. Iernile puneau să urle Crivețe și vijelii, Ce făceau să țipe-n turle Clopote peste vecii. Dar furtunile în lume, Ca și omul, ca
FURTUNI TRECUTE PE PĂMÂNT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376208_a_377537]
-
în vânt dansează, Și trilul păsărilor le-acompaniază! Prin aer, adie miresme de mir sfințit, Fluturii, în hora primăverii se prind. Ne curge-n suflete, liniștit și blând... Picuri de taină, din adânc de gând. De-acolo, de deasupra albei năluciri... Curge peste noi, raza sfintelor iubiri. Dă duh de viață primăverii noastre, Ca-n suflete, iubirea să-nmugurească! București, 01.03.2015 Referință Bibliografică: Primăvara mea! / Mariana Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1523, Anul V, 03 martie 2015
PRIMĂVARA MEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376231_a_377560]
-
Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. * Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. * Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. * Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită zee * În adâncuri nedeschise Sufletelor de uscat, Condamnaților la vise Ce nici nu-s, nici n-au
MARINĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374724_a_376053]
-
de sânge... Ce sens puteam să dau eu acestui vis? I l-am povestit și lui Vida Baci dar el era preocupat de moartea lui...” Mie de-aici mi se trage!- repeta el. N-avea timp să-mi descifreze mie nălucirile mele. “Eu tot fug, Vida Baci, te rog să nu mă spui că mă caută și mă împușcă!” El a rămas cu ochii holbați la mine. “Dacă fugi tu, mă împușcă pe mine, Mihaly, fii răbdător că are el grijă
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
mai fi nevoie de vreo minimă prezentare, putem spune doar că gloria visată printre reveriile adolescenței timpurii, asta doar pentru o slabă ‘reputație’ rurală, înduioșătoare de altfel la o așa vârstă prematură, totuși, nu mai sunt de foarte multă vreme năluciri, ci realități mondiale copleșitoare!! Ori, ce-ar fi a ști că Maestro Eugen Doga se află în - Topul 200 Oameni ai Lumii.. !! C-or fi ei celebri sau de dintotdeauna, distinge-ți dvs. Vă foarte mulțumesc, Maestro!! http://jurnalul.ro
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
Cu harul ce mi l-ai dat. Judecătorul: Ateule, în Mine nu ai crezut? Ateul: Doamne, nici Toma nu a crezut, Până rănile nu ți-a văzut. Judecătorul: Necredința lui mărturie pentru cei ca tine a rămas, Dar spre alte năluciri mintea ta a mas, În ale ereticilor căi ai călcat Și de mine ai uitat. Cei din partea stângă: Doamne, iartă al nostru păcat Ce viața ne-a tulburat Și sufletul ne-a mâncat! Judecătorul: Toți cei care ați mințit și
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
fantezia, au preschimbat existența într-un fel de coșmar; pe de altă parte, caracterul de adevăr este contrar naturii lor, ei mint cu bună știință și premeditare chiar unde cunosc foarte bine adevărul. Așa precum spiritul indian este visare și nălucire, stare lipsită de individualizare, tot astfel obiectele se estompează pentru el, devenind imagini ireale, care nu mai păstrează nici o măsură. Această trăsătură este absolut caracteristică; ea singură ar putea rezuma spiritul indian în determinarea sa și din ea s-ar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu mai găsește medic care să-l poată îngriji: pentru cel ce transformă nectarul în venin nu există vindecare" (C. FORMICHI, Gl'Indiani, ed. cit., p. 120). "Știința" implică în primul rînd convingerea că această viață nu-i decît o nălucire, o iluzie (măyă), care nu merită nici o valoare, în contrast cu părerea celorlalți muritori, care, "în această viață se amăgesc că pot găsi fericirea și procedează întocmai cum fac copiii, care, sugîndu-și degetul cel mare de la mînă, își închipuie că beau laptele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și romani în exaltarea valorilor acestei vieți materiale, de timpuriu își face loc o altă viziune întunecată a acestei existențe, potrivit căreia viața de aici de pe pămînt n-ar avea absolut nici o valoare, ci ar fi o simplă iluzie, o nălucire a simțurilor (măyă), care nu merită a fi trăită și de care, prin consecință, omul înțelept caută să se debaraseze, să se "elibereze" cît mai neîntîrziat, pentru a lua, în sfîrșit, contact cu Realitatea ultimă din spatele fenomenelor aparente: fie, ca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mai mult decât oricând și finanțele merg foarte bine, fără nici un nou impozit, fără nici un nou împrumut. I se pare că toată această transformare a situațiunii financiare nu este decât o fantasmagorie care va dispărea într-o zi ca o nălucire etc. "Romînul" ne va permite a spune că din acest pasaj, vrând-nevrând, răsare o dilemă. Sau conservatorii au căzut prin ruină și discredit, iar liberalii n-au putut limpezi situațiunea decât prin împrumuturi și impozite - căci prin ce alta s-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
POLEMICE Între multele neplăceri ale ziaristicei e și aceea de-a polemiza cu organe a căror voință e dictată de mai nainte de cine știe ce interese necunoscute. Stat pro ratione voluntas. Astfel de ex. întîmpinăm în "Neue freie Presse" din Viena nălucirile vrunui obscur corespondent de gazetă care atribuie partidului conservator din România ba sentimente antidinastice, ba tendența de-a înclina spre politica balcanică a Rusiei, ba câte altele. Tot astfel "Bukarester Tagblatt", într-un articol intitulat Lupul în piele de oaie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Ca un memento mari..."). Dar el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui ... Căci lutul în el crește Lutul îl naște, lutul îl primește..." (Fata-n grădina de aur) 1. De la "lutul alcătuirii" la pulbere omul eminescian are de străbătut o aventură
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mai departe exegetul vorbește despre "traducerea" interpretului ca despre un "exercițiu hermeneutic", care trebuie să îndepărteze pericolul alunecării "figurii visătorului" fără discontinuitate în aceea a "vizionarului". În esență, "interpretul" trebuie să reveleze (din semnele cărților sau din vise) "nu lumea nălucirilor și fantasmelor ce exprimă sfâșierile eului fără ca eul să-și poată exercita controlul asupra lor trebuie readusă în conștiință, ci conștiința trebuie să fie extrasă din sine și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
zâmbet cum e numai al tău, Nu te-a mai văzut nimeni cum te văzusem eu..." (Sarmis) Pentru că, spune el într-o notă pe un manuscris, "vederea este pipăire mai subțire decât pipăirea mâinilor, dar mai grea decât aceea a nălucirii". Dar o astfel de "vedere" trece dincolo de chip: ea pare mai "însetată" de cărbunii vederii, de cenușa sufletului. E o putere de laser, nu mai prejos decât privirea care disecă a lui Baudelaire. Iată o astfel de rază vorace în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Macaroni, unii cad În admirarea lor totală, alții Îi iau peste picior, fără să izbutească a-și ascunde aversiunea. Iată o mărturie: „Viața Îi e un vid desăvârșit. Cuvintele lui - vorbe goale, faptele - simple sclipiri, iar gândurile (dacă are vreunul) - năluciri peste năluciri. El mănâncă, doarme, umblă și vorbește cu totul altfel decât restul omenirii. Și totuși, biata creatură nu poate stârni teama. Ar fi un desăvârșit câine de salon, ar face o figură ridicolă pe un șemineu, Între două vaze
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cad În admirarea lor totală, alții Îi iau peste picior, fără să izbutească a-și ascunde aversiunea. Iată o mărturie: „Viața Îi e un vid desăvârșit. Cuvintele lui - vorbe goale, faptele - simple sclipiri, iar gândurile (dacă are vreunul) - năluciri peste năluciri. El mănâncă, doarme, umblă și vorbește cu totul altfel decât restul omenirii. Și totuși, biata creatură nu poate stârni teama. Ar fi un desăvârșit câine de salon, ar face o figură ridicolă pe un șemineu, Între două vaze sau Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a scris următorul vers, prin care Începe o poezie din Liliecii: Je suis le souverain des choses transitoires 3. Adică (oricât de stângace ar fi Încercarea de a rezuma o poezie atât de desăvârșită) Împăratul reflexului nuanțelor și al umbrei nălucirilor. Concluzia acestor succinte cugetări nu este oare aceea că Împărăția lui nu se află numai pe acest pământ și că lucrurile eterne l-au preocupat adeseori tot atât de mult cât și cele trecătoare? De vreme ce anul acesta a fost atât de mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Un fantastic plăsmuit cu o ingenios dozată tehnică a ambiguității, absorbind realul și revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție populară, La hanul lui Mânjoală se construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă o nălucire de supranatural. Dar se poate și ca întâmplarea, cu aburul ei de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Dar voi ca nici să știe de ce așa făcui... O ochii mei, sărmanii luminători ai feței, Se-ntind încet spre dânsul ca mâna făr' de trup Cu care al meu suflet l-apucă de departe; Îl pipăi cu vederea, cu nălucirea minții... Ce trist! BOGDAN (apart) Vorbește singur... De când vorbește singur - Mai multe luni de zile sânt de atunci la mijloc - El nu mi-a spus un singur cuvânt bun... (tare) Tată, tată, Cu ce-am greșit eu oare naintea feții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur noaptea jucând, bătând din palme, Căci otrăvit e gîndu-i și inima[-i] otravă Și astfel Mihnea Sânger domnește în Suceavă. [SCENĂ] [ROMAN] Voi, ce ardeți toată viața în al patimelor rug, Ca să sfarăm nălucirea uneltesc un meșteșug. Nu-mi ard ca tine carnea pe-al patimelor rug Și uneltesc, s-o sfarăm, altfel de meșteșug. De cărnurile albe eu fălcile-ți dizbrac.... Și tu te miri, crăiasă, când tu zâmbești, că tac? Ce ești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trei martori, fără cel clevetit de față. 2 2262 Ce?... Ochii-ți cu-ndoială spre mine se înhoalbă... Tu! tu ai suflet negru, deși ți-e pielea albă. 3 2262 Dorit și umed ochiu-mi idolul și-l privește, Pe tabla nălucirei adânci îl zugrăvește. Și acest chip preadulce din minte nu îl șterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asuprește dormind sau fiind treaz Și vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz... Cum umbra mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toate sânt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea le apucă. - Acești doi, astă pereche de călăi pe noi căzută[-i] Și o ducem [în] spinare! Ce nemernică e țara! Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea, slugilor și strigarea? Toate sânt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne, vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată cu grija, care mărire stă pe pământ neschimbată? Toate sunt mai neputernice decât umbra, toate sunt decât visurile mai înșelătoare; într-o clipeală toate acestea moartea? le apucă. Unde este dezmierdăciunea cea lumească, unde este nălucirea celor trecătoare? Unde este aurul și argintul? Unde este mulțimea slugilor și strigarea? Toate sânt țărână toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să strigăm împăratului celui fără de moarte: "Doamne vecinicelor tale bunătăți învrednicește-l pe acesta ce s-au mutat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericirea mea nimic n-o va întrece, Dar, așa de scump plătită, nu prin tine-o dobândii. Eu credeam că mă apropii chiar de soare, și găsii O ființă ca de gheață, răspândind o strălucire Orbitoare dar lipsită de căldură. Nălucire Ca din munții mei tesalici, când, din zarea cea senină, Iese steaua dimineții vestitoare de lumină: Munții-ncep pare c-a arde și e semn cumcă i-a nins. O, nălucă luminoasă ce-ai pierit când te-am atins, De pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în popor și „mărul- strigoiului”. De aseme- nea, o plantă cu „acțiune narcotico- stupefiantă” (mendruta, la Dioscoride) se numește popular strigoaie sau steregoaie (Veratrum album). Fiartă în vin, planta se folosea împotriva duhurilor rele, „de ceasul rău” sau „de vreo nălucire” (84, p. 178 ; 85, p. 68). „Ca să îmbuneze stafia” sau „ca să scape de cei bănuiți că sunt strigoi (să nu mai iasă din mormânt să-i omoare)”, țăranii români folosesc în cadrul ceremoniilor funerare diverse substanțe sau plante psihotrope : vin (rachiu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]