507 matches
-
32, p. 305. footnote>. Deci aici este vorba de un apofatism trăit, pătimit și nu de unul teoretic în cunoașterea lui Dumnezeu. Vederea luminii necreate e pătimirea realității dumnezeiești, nu inventarea sau bănuirea ei cu ajutorul cugetării, cu închipuirea sau cu nălucirea. Apofaticul acesta e un plus nesfârșit, nu un minus față de cele cunoscute prin simțuri și prin rațiune. Nevăzutul nu e pur și simplu nevăzut. Nevăzutul e văzut; neînțelesul și necunoscutul sunt experiate mai intens decât cele văzute și cunoscute în
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
în neputință, decât să te biciui? Din felul tău, atâta cât parcă mai știu-l A mai rămas ceva ce seamănă tot mai mult cu pustiul. Ai trăit, n-ai trăit, stângaci, printre oameni, printre dealuri, Însoțind ca o umbră năluciri și minciuni, îndurări, idealuri, Cui să le spui pe toate, și câți ar mai fi să le audă Și să înțeleagă joaca aceasta cum nu se poate mai crudă? Parcă ai sta pe-un răzor și-ai aștepta să se
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai cândva, într-o ispită a sângelui
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
un ideal erai pregătit să și mori. Cum să ies, îmi spun, din conturul acestei provincii, Să mă pierd în fiori metafizici, prin coduri ale lumii moderne, În enigmele lui Nostradamus, Edgar Poe ori da Vinci, Cu știința neantului, cu nălucirea vieții eterne? Pe urmele lui Dumnezeu, prin cosmice infinituri, Să mă întreb de ce-l caut, Dumnezeu e în mine Ori nu-i nicăiri, cum în zărania continitului Așteptam norii cu ploaia prin pustietățile senine. De ce n-aș trece sfidător, și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
clipă / ca rodul ei să fie și risipă", dar pe de altă parte - și asta se întîmplă mai des - cititorul se pomenește neajutorat în fața hățișurilor populate din belșug cu tot soiul de abracadabre, precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea / și-n roirea substanței eterne / germina vertebrarea dorinței" etc. Cît n-aș da să aflu și eu cum pot consoanele ameți nălucirea din stea și, mai ales, cum germinează vertebrarea dorinței (mai cu seamă) în roirea substanței eterne
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
hățișurilor populate din belșug cu tot soiul de abracadabre, precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea / și-n roirea substanței eterne / germina vertebrarea dorinței" etc. Cît n-aș da să aflu și eu cum pot consoanele ameți nălucirea din stea și, mai ales, cum germinează vertebrarea dorinței (mai cu seamă) în roirea substanței eterne?! Poate că, descifrat fără grabă, rînd cu rînd, cuvînt cu cuvînt, totul ar ajunge să fie limpede în această poezie, numai că s-ar
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din numele celest ce i-a respins. Cu ei în fără ei în duh adaos în mine ard zidit altar și naos Până
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. Pe ici, pe acolo se ivesc, mai pe aproape, mai pe departe, cîte un copac, cîte o cumpănă de puț, cîte o casă, cîte un turn de biserică, năluciri neastîmpărate cufundate acum în apă, întoarse apoi cu susul în jos și aruncate iar în aer, după cum se schimbă vîntul și după cum se mută ochiul. Din cînd în cînd vîntoasele se dau vîrtej, adună paie și frunze și praf, le
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
văzut un popor care n-a pierdut sămânța credinței. Multe babe - din acelea din lumea noastră orientală, babe eterne, nezdruncinate din pragul bisericilor -, dar și tineri, oameni veniți de la muncă, foarte mulți, ca și cum restul ar fi fost un vis, o nălucire. Am stat de vorbă cu un episcop, cu un profesor de teologie și cu doi responsabili ai „religiei și ateismului” - căci am călătorit sub egida unei organizații catolice - știi, catolici din aceia doritori să afle despre izvoarele Bisericii vechi. Așa că
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
tot, în carte, de cele mai multe ori fără ranchiună, și fără judecăți. Pentru cineva care ajunge soțul unei fete cu ochi albaștri pe care, cândva, a întrezărit-o ca într-un vis și care i-a apărut, de mai multe ori, nălucire salvatoare, în celula de la Uranus, e limpede că lucrurile care trebuie să se întâmple se întâmplă. De asta, poate, titlurile fragmentelor inegale de amintiri curg ca într-o poveste, despre părinți, despre strămoși, despre locuri, despre lume și despre timp
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut de ploi, înstrăinat de sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
România, 2005. Regia, Dan Pița. Cu: Răzvan Vasilescu, Dan Condurache, Cătălina Mustață. Anul cinematografic se încheie cu o premieră românească la Cinematograful Timiș. Lungmetrajul „Femeia visurilor“ prezintă povestea unui regizor celebru, Thomas (Dan Condurache), aflat la apogeul carierei, obsedat de nălucirile femeii dorite, dar și de problemele lui de creație. Deși filmele sale sunt premiate, iar el este iubit de public, de actori și de prieteni, Thomas este chinuit de dorința de a realiza filmul vieții sale. „Eu sunt de părere
Agenda2005-52-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284553_a_285882]
-
avînd toată încrederea în produsele lor culturale, ba chiar trăind cu mîndria harului lor. În realitate, totul e o născocire prin care Dumnezeu se apără de curiozitatea noastră tiranică, păcălindu-ne, momindu-ne și învăluindu-ne într-o rețea de năluciri plăcute. Concluzie: întreaga existență este un mister ireductibil în fața căruia șansele omului de a-l revela sunt nule. Iar religiile, și implicit creștinismul, nu sunt decît visuri colective al căror rost e să ne împînzească ochii cu minciuni mîngîietoare. Stăniloae
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
de ea auzit. I se ghicesc, pe reverul impecabil, elitrele deschise ale unui scarabeu metalic, - într-una din imagini își duce într-acolo mîna, pe piept, - gestul, la ea obișnuit, concordă cu o expresie întrebătoare. Mă fulgeră, pentru o clipă, nălucirea unui intens moment de artă, trăit împreună, tot la Roma, cînd îi împărtășeam revelațiile geniului incomod care a fost Caravaggio. Locul care ne țintuia fericiți era biserica San Luigi dei Francesi, celebra capelă Contarini, cu ciclul frapant închinat apostolului Matei
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
că bravul tîlhar a luptat și a căzut la Plevna. Iar negustorul se face, cu grăbire, stăpîn pe averea lui. Popa "venea, din cînd în cînd, de pe altă lume, să tulbure somnul fratelui său". De două ori apare ca o nălucire, și pînă la urmă se arată în carne și oase, de la drum, să-i spună că ultima scrisoare a fost o glumă. E, într-un scenariu tragic, o moarte de comedie. Și toată acțiunea ar putea fi o poantă bună
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
religie... Că important este exemplul personal. Al celui ce slujește. Ce face el, cum se poartă și cum aduce un folos tuturor celorlalți. Nu ce zice. Pălăvrăgeala fiind de la diavolul. Ce trebuie apreciat, întâi și întâi, este comportamentul omenesc. Nu nălucirile înfierbântate. Parcă ar vorbi un mohamedan. Poate că nici nu le-ar fi stat rău românilor, să fie... turci. în Balcani, s-a văzut des. (Luați-o ca pe o glumire.) Trecând pe lumea cealaltă, Ștefan cel Mare lăsa cu
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune». Mi-am lăsat tocul să alunece în neștire Pe hârtia palidă ca o nălucire, Apoi, cu ochii închiși, am împăturit Bilețelul, acum motolit, Am chemat chelnerul și i-am spus Să-l înapoieze celui de sus, Celui care mi l-a trimis” (p. 316). Necesar în ansamblul său, proiectul devine, prin medierea prefațatorului, un
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
spală de sînge cu sînge Legea eternă Ea știa totul. Ea știa tot ce se poate ști despre cele omenești și despre cele divine Fiindcă știa tot ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un om care încă respiră Nu. N-o iubea. Ei îi plăceau cu sfială cu spaimă cu milă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
pe pădurar rîzînd: - Auleu, boierule!... Ai ucis cîinele lui Gheorghe Roșu din Izvoarele! Și într-adevăr, răsturnat pe prada ursului, zăcea întins fără mișcare un cogeamite cîine ciobănesc, cît un vițel de mare." (Al. Cazaban, întîiul meu urs) Victima propriei năluciri poate stîrni rîsul, dar uneori și compătimirea. Nu tot astfel ageamiul care vrea să facă impresie, recurgînd la diverse tertipuri naive. într-o spirituală clasificare a breslei, Dimitrie Ralet nu-l scăpa din vedere pe "vînătorul cumpărător, der mit silbernen
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta de clasă, complotul gorbaciovist și cîte altele. Pe de altă parte, pentru cei care studiază cîmpul intelectual din acei
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
am văzut înălțându-se turla unei biserici cum sunt cele din nordul țării, după aceea niște mori de vânt... Unde mă aflam? Scurtă incursiune într-un ținut imaginar. Imposibilitatea de a recunoaște în mod real ceva... și, în fața misterului acestor năluciri, mi-am spus că în noapte, în noaptea adevărată, noaptea începuturilor, nu vezi nimic, ghicești doar. Ai de-a face cu o prezență și cu o absență, distingi un fragment izolat, care îți îngăduie să recunoști un peisaj, o lume
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
trimișilor din adîncuri, flori ale/ copacilor scuturați de furtună astă noapte,/ într-o grădină. Grădină/ a bunicului tău, găsit mort acum trei ani în coliba/ lui de popas, jumătate îngropată/ în pămînt, care te sperie și azi: calci înfiorată, ai năluciri,/ cei ce vin pe urmele tale vin bubuind/ și se succed pe urmele lor asemenea valurilor Mării Negre./ Cine sunt? Sunt/ trimiși ai substanțelor interzise, din adîncuri, în luna/ mai. Nu-s substanțe minerale? «Sunt trimiși/ ai substanțelor interzise»... Eziți, ce
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
de restriște odată, și de tulburare bucuroasă lansându-vă Arlechinul cu fesul pe dos. Toată stima și recunoștința pentru cei care v-au întins mâna de ajutor la apariție și lansare! Atât de multă lumină - neînvățată de ochiul prea prins nălucirilor", când naiv și anarhic în manifestări, înșelat și păcălit trageți ponoasele acum. Spuneți mai departe "când voi înțelege destinul unui cuvânt?/ cel pe care nu-l mai poți lepăda.../ inflația gesturilor copleșind cerul imediat - celălalt cer/ așteptând, întruchipând răbdarea/ deci
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
trăim sub radical" (Hrube și unghere). Avînd atari propensiuni fruste, bardul se dovedește consecvent și prin "idilele" sale zgrunțuroase precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea atrage sensuri tipografice, asocieri culturale: "o țîță de muiere înfiptă-n ușa / bibliotecii centrale universitare / și o pereche de pantaloni raiați de barșon gri-cafeniu / mulați pe trupul tăiat cu dalta
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
inimi nu l-am găsit,/ Prietene bun, cu ochi de căprioară." O relație a cărei actualitate n-o mai cunoaștem (este prietenul? a fost vreodată?), chemată pentru întrebări fără răspuns. O Toamnă decolorată, punînd în locul nuanțelor lumii albul gol al nălucirilor, e un galop de ceasuri rele prin orașul care se destramă și obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă era risipită,/ Un om arunca imagina timpului pierdut
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]