286 matches
-
dat jumătate din împărăția mea, îi răspunse Dardailă. -Cui ? a întrebat iute Stup. -Atât mi-a pretins Zâna singurătății. -Eu am s-o iau fără să mă coste nimic. Ai auzit, năpârco?. -Câine, nu auzi bine? De ce-mi spui năpârcă ? Rangul meu nu permite să fie jignit. -Nu-mi pasă. Dacă nu-mi spui unde este Fata pustiului îți promit că-ți desprind de corp cele două capete. -Cum te cheamă, mititelule? -Stup mă cheamă și să nu mă mai faci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
strigat: -Dacă mă dovedești, voi fi pe viață sclava ta. -Nu sclavă, femeia mea, a zis Zedon, din nou râzând. -Decât femeia ta mai bine mor, a zis Verona. -Câtă frumusețe varsă ochii tăi verzi, când te văd așa. -Primește, năpârcă, din partea urieșilor, zise Verona după ce s-a întors și s-a aruncat peste Zedon căzându-i în spate, aplicându-i două tăieturi una după alta în umărul drept. De această dată barbarului i-a dispărut zâmbetul, și fiind tăiat la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va fi deconstruită în manieră absurdistă printr-un procedeu alegoric; mixajul ironic de registre, timpuri și spații, aluziile culturale grotești, cu denudări stridente ale convenției literare („Astfel a fost ucis bătrînul Hamlet de soția care i-a distilat esența de năpîrcă în tubul acustic”, „Atît de intensă și de strindbergiană e reciproca noastră aversiune”, „pamfletarul Arghezi surîdea cîinește”), calambururile („Pe iubita mea o cheamă Aliluia. Pe tatăl ei l-a chemat Ali, deși era turc, iar pe mama ei, Luia. (...) Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o ia întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își scoate limba ascuțită, foarte lungă, ce pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Vedeți că sfânt și bine sunt numai pentru proști? De când sunteți în lume, a existat dreptate Și pentru voi? Dar greul voi numai îl purtarăți, Voi v-ați hrănit dușmanii, i-ați apărat cu sânge, În loc de-a sparge capul năpârcei sub picior, Voi ați crescut-o mare și astăzi vă zugrumă. Spun popii de-o vecie unde oricare vină Găsește-a ei osândă și binele răsplata - Și mii timizi de frică și de-o speranță vană Trec înșelați pe lângă isvoarăle
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un om de poveste. Locuia singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune, mă, sămânță de mocirlă ce ești, cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. 16. Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. 17. Nu-și va mai plimba privirile peste pîraiele și rîurile de miere și de lapte, 18. va da înapoi ce a cîștigat, și nu va mai trage folos din cîștig; va da înapoi tot ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sociale, materiale ori spirituale, Calistrat Costin, însă cu o evidentă notă ludicironică, într-o încercare de reconstituire a unui text considerat pierdut și regăsit după multe mii de ani, cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur: drumul Golgotei lui Iisus Hristos. Azi, însăși așezarea creștină a lumii se clatină. S-a atrofiat și a secătuit tot ce se afla sublim în sufletul creștinului de altădată. Pungașii, năpârci otrăvitoare, își fac în liniște meseria. Vezi consolidarea cu imunitate veșnică a parlamentarilor precum foștii securiști. La fel, mita și șperțul au înlocuit morala și prețuirea omului. Toate virtuțile sunt zadarnice. Impostura stinge orice avânt. Sunt tulburat! Pe noi, legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și în zilele noastre, continuatorul legitim al lui Titel Petrescu, inginerul Cunescu, prin râvne oculte și ticăloase, a fost înlocuit de la conducere, iar partidul a fost capturat de comuniști, în frunte cu marele prosovietic, comunist și agent kaghebist, Ilici Iliescu, năpârcă îmbătrânită în rele (vezi numai mineriadele) care ascunde multe păcate, multe rele și necinste. Pline de carieriști, toate partidele se conduc după legea junglei și a naturii: nimic nu se pierde, totul se transformă; plaga murdară a societății de ieri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
început să iasă la el; 6. și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33. Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău: căci pomul se cunoaște după rodul lui. 34. Pui de năpîrci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, cînd voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura. 35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sîngelui proorocilor." 31. Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți fiii celor ce au omorît pe prooroci. 32. Voi dar, umpleți măsura părinților voștri! 33. Șerpi, pui de năpîrci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei? 34. De aceea, iată, vă trimit prooroci, înțelepți și cărturari. Pe unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe alții îi veți bate în sinagogile voastre și îi veți prigoni din cetate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram și noi, poporul din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
coșcoviți, ca un cavou părăsit, nu exista nicio sursă de lumină. Și, totuși, întunericul era de un fel anume, inegal, încât pe pereți jucau forme și mai întunecate, camera părea populată de trupuri-fâșii, de flăcări negre, unduindu- se ca niște năpârci. Iar în mijloc, întins pe podea, dar perfect conturat în întuneric, de parcă lumina îi venea dinăuntru, zăcea pustnicul. Întâi m-au surprins ochii lui. Goi, căscați, îngroziți și limpezi, în același timp, privind spre ceva care părea suspendat. Se rezema
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțeleg lumea prin ceea ce lasă ea în urmă, și nu prin ceea ce îi cer eu. Mi-a lăsat iluminările lui, dar, împreună cu ele, și demonii. Noaptea, ei se scurg pe burlane și se țin după mine, țopăind. La fel nălucile, năpârcile, sâsâind din cotloane, șarpele casei, salamandra și vasiliscul. E un cortegiu care purifică aerul nopții de îngrijorările lui, care face ca somnul să fie liniștit și visele la îndemână. Cu cât nălucile sunt mai fioroase, mai unduitoare și mai solzoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al locuitorilor din nordul Dunării, odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală ("monstru"), ghionoaie, moș (Ajun, Crăciun, Gerilă), moși, moașe, năpârcă, gogă ("strigoi", moroi, vampir), noian (de ape), doină (daină, doini, dăini), iele (traco-dac), dolf, dulf, duf ("duh de mare"), vatră, zgripțor (animal fantastic, înaripat), zgripțuroaică (vrăjitoare, harpie) sunt o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal, mazăre, măgură, mărar, mânz, murg, măgar, mugur, năpârcă, pupăză, rânză, rață, sâmbure, strugure, strepede, șopârlă, țap, vatră, viezure.58 Baza latină a limbii române-toate limbile romanice provin din latină, iar structura lor continuă structura acesteia. Acad. Al. Rosetti, în Istoria limbii române, a dat definiția genealogică a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu sunt mulți adolescenți care/ Pot însoți un șarpe" (A. Păunescu). 17 "Șarpele cu ochii de diamant/ Ridicat pe iedera de foc". 18 "Și s-a urât cu cântecul din fluier,/ Cu jalea din câmpii, alăuta/ Vor șerpi cu clopoței, năpârci cu șuier,/ Și nu mai vor nici hora, nici lăuta." 19 "Ca o șoaptă din țărână/ Împrejurul roții olarului/ Venim de departe lovindu-ne./ Nu ne chema, nu ne opri, nu ne opri, nu ne întoarce/ Căci noi suntem de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pavelescu, Oreste). După corbul sol al iernii își face loc corbul simbol al îndoielilor: „Despotică stăpînă e ’Ndoiala/ Pe o țară de dureri și grozăvii/ în care-al pustiirii vînt se plimbă/ Prin creieri, ca prin scorbure pustii.// Lugubri corbi, năpîrci, prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un tricou german?/ "Lieber schizophren/ als ganz allein!"/ da, da: mai bine schizofren/ decât singur cuc // deci eu/ cel întârziat/ campionul amânărilor/ un soi de anguis fragilis/ o grămăjoară de fum/ și-un pumn de-mpotrivire". Asocierea cu înșelător fragila năpârcă (anguis fragilis), posesoarea unui venin ucigător, nu este deloc întâmplătoare. Vulnerabilitatea acestui poet ce pare a-și juca, abil, propria marginalitate, se întoarce, mai ales când e vorba să sancționeze impostura celor postați "la centru" (nu numai social, ci și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
descântă" cu ajutorul elementelor cosmice care îmblânzesc forțele malefice ale universului: "Lună, doamnă bună, bun cal ai, și frâu n-ai; să te duci la ursita mea, să te duci și să mi-l aduci..."201; "Stea, steluța mea, fă-te năpârcă viforâtă, din cer coborâtă, cu 44 aripi de fier, cu 44 ciocuri de oțel, cu coada făloasă, și să te duci la ursitorul meu, de Dumnezeu dat, cu coada să-l lovești, la mine să-l pornești..."202. În poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]