1,621 matches
-
într-o lume croită după cerebelul lor. Spunea în ultima carte de convorbiri cu Filip-Lucian Iorga, ŤBreviar pentru păstrarea clipelorť: ŤE bine să fii tolerant și uman, dar nu excesiv de agreabil cu persoane de tipul acesta, pentru că riști să te năpădească. Dacă pe proști îi consideri frați, te sufocă, și riști, pînă la urmă, să te năpădească. Pentru că prostia e, categoric, o maladie foarte molipsitoareť". Prostia e arbitrar-delimitativă, "mărginită" prin definiție. O victimă a ei s-a arătat a fi însuși
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
ŤBreviar pentru păstrarea clipelorť: ŤE bine să fii tolerant și uman, dar nu excesiv de agreabil cu persoane de tipul acesta, pentru că riști să te năpădească. Dacă pe proști îi consideri frați, te sufocă, și riști, pînă la urmă, să te năpădească. Pentru că prostia e, categoric, o maladie foarte molipsitoareť". Prostia e arbitrar-delimitativă, "mărginită" prin definiție. O victimă a ei s-a arătat a fi însuși adversarul său nedomolit, Al.Paleologu, despre care, într-o știre ce-i anunța sumar decesul, înainte de
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
petrecerea. Dans irlandez. După puține minute, mulțimea se mută spre alt colț. Se cântă în șubă. Nu-mi dau seama ce anume, căci lumea de îmbulzește tot mai în față și nici înălțimea nu mă ajută să văd instrumentele. Mă năpădește un sentiment de Ev Mediu, probabil de la muzică, dar și reacțiile oamenilor ajută. Momentul nici nu se termină și carele deja s-au aliniat de plecare. Mulțimea se împăștie, vădit mai multă comparativ cu ultima jumătate de oră. Ultimul venit
Cum au sărbătorit românii Ziua Națională a Irlandei - FOTO by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64749_a_66074]
-
sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos. Superstiții în ziua Schimbării la Față Cei care nu țin această sărbătoare vor fi uscați și gălbejiți ca florile care de acum încep să se veștejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșnițe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește iarba. Oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, vor muri până la sfârșitul anului. În
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
vecină a bunicii mele avea obiceiul să croiască din foarfecă niște perdeluțe de hârtie pe care le așeza apoi pe marginea etajerelor unde păstra farfuriile și paharele. Era o metodă ingenioasă de a „înfrumuseța" urâțenia unei bucătării de vară veșnic năpădită de muște. Faptul că atâția „subtili" consumatori de artă se extaziază în fața acestor mostre de kitsch (sigur, nici kitschul nu mai e ce-a fost!) arată în ce măsură decăderea gustului e astăzi sora geamănă a ideii de creație. Sper că, în
Triumful neroziei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6385_a_7710]
-
rar. Ascultă-mă bine, Carasiniu. Ar trebui să numim viață redobândită fiecare clipă în care alții, lângă noi, renunță la ea. Câți morți în jurul nostru, tot atâtea reluări ale ciclului nostru vital. Cred că exact de gândul ăsta am fost năpădit când i-am auzit pe sanitari decretând decesul arestatului. Când l-au luat, dispăruse și câinele. Nu fusese decât un caz de forță majoră - mi s-a spus mai târziu -, în care singurul elicopter disponibil pentru a fi și eu
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
numai într-o sursă de neliniști, ci și de meditație: „A murit încă o statuie în oraș/umilă cu leopardul în brațe/concavă și posacă/după ce fiii statuilor/au fost copleșiți de glorie/după ce fiicele lor mânioase/au trecut strada/năpădită de ierburi/în oraș se auzea numai orga/cu limbă de junglă/mireasa cu ochi verzi/temătoare și umedă/cu leopardul în brațe/ iar statuia care nu știa că e statuie/a traversat strada//călăul”. Diversă și în continuă metamofoză
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
mistică, cu „A” planul vieții prezente, cu „B”... „viețile trecute”, cu „C” imaginile-mituri, ar urma platforma acestor linii orientale care duc spre cunoaștere de sine. Iar volumul recent apărut e întors cu totul, chiar prea mult, spre lăuntrul explorat melancolic, năpădit de teme recurente. Din fericire, pe Constantin Abăluță amintirile, reflecțiile, visele, reminiscențele livrești nu îl îndepărtează de observație. Iată, între aceste teme recurente, apariția în viața de fiecare zi a unei broaște țestoase. Ea trece printre trebăluirile muritorilor ca simbol
„Omul cu broaște țestoase“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4976_a_6301]
-
e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i se supună: îi va ucide pe ceilalți doi fără să stea pe gânduri și
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
Reproducem aici un pasaj din acest text care ar merita să fie citat în întregime: „Între București și orașul X, sute de kilometri prin câmpie. Satele și orașele care în iarnă pieriseră sub nămeți se întind ață, cum le știm: năpădite de o copăcime întâmplătoare, corcoduși, salcâmi, de un verde strălucitor. În sate, case, mai toate îngrijite. Unele chiar cu termopane, inox, grădini cu borduri de cărămidă date cu var. Numai la porți și pe șanțuri, bălării, pir și rochița rândunicii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
politici, în loc să încurajeze structura europeană a instituțiilor și comportamentul corect față de ele. Nevoia de a fi flatat, ca și ura, disprețul, vanitatea, intriga și gelozia sunt creatoare de emoții, nu de instituții. Ele sunt limbajul indecent al „privatului“ care a năpădit „publicul“. Acum nouăzeci și trei de ani, Marea Unire s-a făcut cu viziune, nu cu vanitate. Ea s-a înfăptuit cu strategii și instituții, nu cu umori, lașitate și gelozie personală. Învățătura lăsată de Ferdinand și Maria, de oamenii
Articol scris de Principele Radu: 93 de ani de la 1 Decembrie 1918 () [Corola-journal/Journalistic/46758_a_48083]
-
a bunului guvern, cum spun picturile lui Simone Martini de pe ziduri de Trecento, din cetatea sa natală. Asta ne situează pe un plan de exigență față de noi înșine, care să ne vină din istoria cea mai înaltă. Pentru că, altfel, rămînem năpădiți de irațional, împiedicați în iluzoriul bulei de speculație irațională ce poate cuprinde și zăpăci o epocă. Nu uitați, de pildă, coincidențe care nu-s lipsite de semnificație - falimentul lui John Law, aventura care s-a petrecut în timpul Regenței lui Philippe
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa apartamentului său. Șovăia. O năpădi nevoia meschină de-a se lipi de un trup care s-o protejeze. Se urî pentru asta. Ea singură luase hotărârea de a pleca, dar acum se vedea incapabilă să și-o asume. Dacă s-a pripit? [...] Își luă cheile
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
Era «botezul focului». Dar trebuia să continui, orice s-ar fi întîmplat. Îmi asumam oboseala, șocurile emoționale resimțite la fiecare revelare a adevărurilor, revenirea obstinată asupra documentelor ce soseau uneori și după ani de așteptare, starea de melancolie ce mă năpădea după orele de lectură în arhivă, cînd, în drum spre casă, toate mișcările corpului meu, de la mers pînă la mișcarea brațelor, erau încetinite parcă de un calm depresiv de care nu mă mai puteam desprinde ore întregi.” (p. 8) Calmul
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva presimțirilor și temerilor ei vechi care o năpădeau, cășună pe fete și se răsti la ele să se apuce de treabă. Ce, n-au mai văzut salcâm tăiat?” Revenind, reține atenția îndârjita împotrivire a copacului, ce trebuia doborât/ coborât din înălțimea lui, de unde domină satul, precum însuși Moromete
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
din acest moment vizibil degradat, bicisnic: „Grădina, caii, Moromete însuși arătau bicisnici ” (s.n.). Mai mult însă, condiția omului și a satului este serios pusă în pericol de forțe care, așa cum sunt transcrise, constituie o înfiorătoare amenințare: „Cerul deschis și câmpia năpădeau împrejurimile.” Din momentul în care salcâmul este tăiat și dublul vegetal al personajului dispare, însăși consistența prezenței lui Ilie Moromete se pune sub semnul întrebării. Este prima dată, se pare, când lui Moromete i se anulează numele, porecla (nelipsită în
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
un cub mare de piatră galbenă pe care basoreliefurile au fost roase de vreme. Înțeleg, în sfârșit. Deci acolo l-au pus, acolo l-au lăsat, l-au părăsit. Ating cu degetele barele fierbinți ale gardului. O imensă tristețe mă năpădește. Ce a rămas din Poe se află de cealaltă parte a gardului. Poți să spui că acolo doarme? Greu e somnul morților. Ce dispreț le opune acum omul căruia „fiecare șarpe i-a strâmbat gura în afară de râs” acestui vacarm și
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
și suflet cuprins de nebunie; într-adevăr, n-ai zburat, ci mințile ți-au zburat; nici n-ai fost în capcană, ci sufletul ți-a fost prins; căci poate oare omul să zboare și pasărea să vorbească? Ți-o fi năpădit fierea trupul, ți-o fi secat creierul; ar trebui să urmezi alt regim, să bei ceai de ierburi vindecătoare, să faci băi nu prea calde, frecându-te cu uleiuri liniștitoare, alegând mâncăruri potrivite, alungând nesomnul și orice exces, să mai
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
stăpânit de o dorință fierbinte de a fi de folos. Încă nu e în stare să o facă.“ A făcut o pauză, apoi a adăugat: „Gândește-te ce absurd e totul. Până nu demult nici nu exista, iar acum e năpădit de griji pe care nici măcar nu le înțelege. Poate că de aceea nu-l covârșesc, e mereu vesel, și maică-sa îl iubește foarte mult. Dar nu e mai puțin nedrept, pe lângă faptul că e absurd“. A rămas pe gânduri
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
încă doi ani de arhitectură șiau pus pregnant amprenta pe tinerețea sa. Regăsim lucrări care amintesc de paradisul pierdut, luând forma unor grădini, schematizate labirintic la început, aproape fără efort, pentru ca mai apoi elemente concrete, precum o coloană, un zid năpădit de glicină sau înconjurat de viță de vie sălbatică să reașeze melancolia unde îi este locul, ca într-o sărbătoare a reamintirii. L-am suspectat pe Horia Bernea de lipsă de ironie, dar, cu riscul de a mă repeta, ce
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
cu un alt bărbat, după Besfort. Un sentiment tulbure de teamă nu-i dădea voie să se concentreze. Gândul că evadarea aceasta în amintiri nu era un semn bun nu-i dădea pace. Se spune că înainte de o despărțire te năpădesc amintirile. Știa, dar nu avea ce face. Teama, ca tot ceea ce aduce nesiguranță, era insuportabilă. Mai cumplită decât atunci când Lulu o prevenise pentru prima dată să se păzească de el. Ascultă-mă, suflețelul meu, și scoate-ți din cap că
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
aveau să mă cuprindă mai târziu, când m-am întos în Albania. Mă însoțise la aeroport, după care își continuase călătoria spre Bruxelles, unde avea să rămână două săptămâni. Multă vreme nu și-a mai făcut simțită prezența. M-au năpădit toate gândurile negre care o bântuie pe orice femeie după ce s-a dăruit pentru prima oară și ar vrea să-i placă bărbatului cât mai mult cu putință. Oare îi plăcuse cu mine, cum se spune, sau simțise o vagă
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
tușește pleavă. Soarele pulsează inimă într-un corp adolescent. Carnea putrezește frunze căzute se întorc în arbori și ca cerceii de diament atârnă de-un capăt de versuri pătrate petrificate ce nu vor fi sculptate niciodată. Buruieni - uscate - ne-au năpădit de pe-acum scrierile. Katerina Karizoni Katerina Karizoni s-a născut la Salonic. Este doctor în Științe Economice. A publicat zece volume de poezie, precum și povestiri romane și literatură pentru copii. Distinsă cu diverse premii și mențiuni literare. Recviem Toată
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
zece volume de poezie, precum și povestiri romane și literatură pentru copii. Distinsă cu diverse premii și mențiuni literare. Recviem Toată dimineața un cal rodea cerul Printr-o bortă am zărit-o pe bunica, moartă Purta o rochie de casă, veche, năpădită de iarbă Și spăla niște cazane uriașe Și-acolo robotea biata bunică-mea Pe lângă ea plângea o Sfântă tinerică Lacrimile i se prefăceau în peștișori de aur Bunica pusese pe foc o tigaie Uleiul sfârâia Ea apuca peștișorii, îi da
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
aproape că e deșert. Să vedem ce se va întîmpla. Va veni ploaia și vom vedea ce fel de vegetație apare după-aceea. Dar nu din cauza acestor preocupări politice ai scris romanul Zehuze. Nu, romanul l-am scris pentru că m-a năpădit dintr-o dată imaginea a două femei, mama și bunica mea. Mama s-a născut în 1922 în Palestina, pentru ea lumea aceea era fantastică: soare, măslini, portocali, lămîi, pește, aromele. Iar la 25 de ani a plecat de acolo, împreună cu
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]