827 matches
-
cu tot. Sau poate că - Diavolul se oprește, căzînd pe gînduri și mușcîndu-și copita - tipul ăsta, Wakefield, e mai deștept decît cred eu. Să fi făcut un tîrg cu unul dintre confederații mei? Un diavol vorbăreț și indiscret? Paranoia. Prost nărav. Dar nu e neobișnuit ca un diavol să-l lucreze pe la spate pe un altul. Nu poți ști niciodată. — Ce tot vorbești acolo? insistă băgăreața, de data asta mai exasperată. Așa, fato, dă-i Înainte, o Îndeamnă Diavolul. — O să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei se accelerează, amenințînd să rupă filmul. Îi cuprinde șoldurile cu mîinile, ca s-o Încetinească. A surprins oameni În plăceri furișe și a tras cu urechea la convorbiri stînjenitoare și, pe la șaisprezece ani, a Început să se rușineze de năravul său. Nimeni nu-i spusese că ceea ce face el este de rușine (asta pentru că nimeni nu știa ce face), dar așa simțea el. Oricum, Îi era greu să se oprească și se lupta din răsputeri cu năravul. Aproape că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se rușineze de năravul său. Nimeni nu-i spusese că ceea ce face el este de rușine (asta pentru că nimeni nu știa ce face), dar așa simțea el. Oricum, Îi era greu să se oprească și se lupta din răsputeri cu năravul. Aproape că fusese prins Într-un magazin de rochii, În spatele unui raft cu solduri de vară. O femeie Își trecea visătoare degetele peste mînca unei rochii și Wakefield, ascuns Într-o nișă, i-a răspuns trăgînd de cealaltă mînecă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dormi și a umbla fără să facă zgomot, aveau asupra lor efectul unui farmec, aproape narcotic. Dar În cursul unei călătorii ceva mai lungi, hotărîrea lui Wakefield de a nu se mai ascunde s-a năruit și a revenit la năravul lui din copilărie. A Început să-și petreacă nopțile ascuns În mari magazine sau În muzee, savurînd fiorul profund al momentului În care se Închideau ușile și toți angajații plecau acasă. Învățase mișcările paznicilor de noapte și se tîra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ați stat acolo? —Ba da, probabil. Dar ne cunosc acolo. Și e la îndemână. La îndemână pentru ce? Pentru a te alege cu o toxiinfecție? — Toxiinfecția nu e ceva cu care te „alegi“. —Bine, bine, cum spui tu. Lupul și năravul. După câteva zile, m-am trezit și m-am simțit... altfel. Nu știam de ce. Stăteam sub plapumă și mă întrebam ce să fie. Lumina de afară se schimbase: un gălbui pal, de primăvară, după cenușiul sumbru al iernii. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spele din nou... Tonul vocii îi devenise aproape implorator. —Crezi? a întrebat-o Hugo cu o nuanță de avertizare. Alice, poate că pe tine te-ai convins, dar să știi că pe mine nu reușești. Lupul își schimbă părul, da’ năravul ba. Alice știa că scepticismul lui era de înțeles. Dar, spre surpriza ei, Jake chiar îmbrățișase ideea de consiliere cu un enorm entuziasm. Încet, dar vizibil, devenise mai calm și întreaga lui atitudine se îmbunătățise de când începuse ședințele de terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mi-a spus-o deja. Era adevărat. Chiar În dimineața aceea Îi spusesem ceva asemănător. Mă certase pentru că dormeam prea mult. Îmi spusese „Oase moi și putrede“. Și că eram la fel ca mama, că, dacă nu mă vindecam de năravurile astea, urma să pățesc asemenea ei. Nu mă trezisem de tot și În dorința mea de a mai dormi puțin, mi-am acoperit urechile cu mâinile și, crezând că strig În vis, i-am zis: „Oprește-te, vacă mugitoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o nepilduită vitejie personală și de un nepilduit patriotism. Căci iată, cuvintele iscălite, ba rostite poate de el: Se întîmplă de stătură mitropoliți și domnitori țării oameni străini nouă, nu cu legea sfântă, ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele, adică greci; cari, după ce nu se îndurară nici se leneviră a pune jos obiceiurile cele bune, bătrâne ale țării, pentru care stricăciune a obiceiurilor curând le fu a aduce și țara la risipire desăvârșită și la pustiire... De
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de frunze de stejar și de laur {EminescuOpXII 266} lucrate foarte fin în argint; în partea de jos a acestei ghirlande vin în săpătură anii 1821 și 1881, iar în mijlocul ei inițialele poetului. [27 - 28 iulie 1881] [""ROMANUL" A CONTRACTAT NĂRAVUL... "] "Romînul" a contractat năravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am reprodus din alte ziare, și de-a polemiza apoi cu "Timpul" combătând, ca ale noastre, idei pe cari le împărtășim poate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și de laur {EminescuOpXII 266} lucrate foarte fin în argint; în partea de jos a acestei ghirlande vin în săpătură anii 1821 și 1881, iar în mijlocul ei inițialele poetului. [27 - 28 iulie 1881] [""ROMANUL" A CONTRACTAT NĂRAVUL... "] "Romînul" a contractat năravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am reprodus din alte ziare, și de-a polemiza apoi cu "Timpul" combătând, ca ale noastre, idei pe cari le împărtășim poate numai în parte sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îndrăzniră a vinde și a cârciumări Sfintele Tale și a goni pe moșneni și în avutul lor a băga pe străini, fum de rușine vecinilor noștri,... oameni străini nouă, nu cu legea (religia), ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele. Iată o deosebire clară între lege și rasă; între confesiune și naționalitate! Apoi urmează zicînd: Întorcându - se Dumnezeu cu milă la această săracă de țară, adusu-și-au aminte de noi, Matei Basarab, și ne-au adus din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
citează ziarul francez pe Mihai Vodă sau pe Ștefan, cari n-au a împărți nimic în cestiunea aceasta, ci pe acel Matei Basarab care spune clar, limpede: stătură stăpânitori țării oameni străini nouă, nu cu legea, ci cu neamul și năravurile cele rele, adică greci, cari nu se îndurară a pune jos obiceiurile cele bune, bătrâne al țării, pentru care curând le fu a aduce țara, la risipire desăvârșită și la pustiire. {EminescuOpXII 277} Acestea le spune la 1639 Matei Vodă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
măcar. E drept că d. Dim. Sturdza în ingeniozitatea d-sale [a] inventat, în lipsa putinței de a prezenta bugetele la vreme, un nou calendar finanțiar, al căr[u]i an începe la [ 1] aprilie; dar se vede că leac pentru năravuri rele și pentru incapacitate nu se găsește așa ușor; căci iată aprilie sosește și iarăși progresiștii noștri își vor încuviința bugetele pe lună ori le vor vota la ultimul moment, cu duiumul și fără discuție. Aceea ce e grav este
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
băgat de seamă că oamenii noștri de stat - poate că eu sânt înșelat și îmi cer iertare dacă nu am înțeles bine părerea dd-lor - atribuie de multe ori unor vițiuri ale instituțiilor și lipsei de legi relele ce trebuie atribuite năravurilor. Am băgat de seamă că de câte ori se face un abuz ne atingem de lipsa de legi. Părerea mea este că chiar cu legile noastre greșite de astăzi am fi de o sută de ori mai bine dacă năravurile ar fi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trebuie atribuite năravurilor. Am băgat de seamă că de câte ori se face un abuz ne atingem de lipsa de legi. Părerea mea este că chiar cu legile noastre greșite de astăzi am fi de o sută de ori mai bine dacă năravurile ar fi mai bune. În una din ședințele trecute d. Cogălniceanu zicea că legea din Moldova care pedepsește pe funcționarii publici cari comit abuzuri este de neajuns, căci prevede pentru funcționarii prevaricatori pedepse prea mici. Spre dovadă ne-a spus
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atunci când erau numiți băieții buni și populari. Am acceptat pentru că aveam și eu entuziasmul acela de început. Mă gândeam că, gata, toată lumea va ieși în stradă cu aparatul de filmat și va consemna momentul. Dar am fost foarte dezamăgit, pentru că năravurile vechi s-au păstrat. S-a creat imediat o secție de protocol, care să-l filmeze pe Iliescu, lucrurile se petreceau în oglindă: alte fețe, aceleași năravuri. M-am cam pilctisit și a trebuit să renunț: funcția aceea nu era
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
aparatul de filmat și va consemna momentul. Dar am fost foarte dezamăgit, pentru că năravurile vechi s-au păstrat. S-a creat imediat o secție de protocol, care să-l filmeze pe Iliescu, lucrurile se petreceau în oglindă: alte fețe, aceleași năravuri. M-am cam pilctisit și a trebuit să renunț: funcția aceea nu era pentru mine. Mi-am dat de câteva ori demisia și până la urmă mi-a fost acceptată, apoi mi-am văzut de treabă. La început, în 1990, toată lumea
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
politice. Și aceasta cu atât mai mult cu cât atât eu cât și Ea care m-a și avertizat, chiar din prima zi eram convinși că se putea să ne fi instalat microfoane de ascultare la birouri; fiindcă acest draconic nărav, care sugruma ultima posibilitate de a te pronunța spontan, în libertate, într-o chestiune sau alta, devenise strict controlat și, la nevoie, sancționat. Trebuie să vă spun îmi mărturisi Ea într-o zi: venirea mea la Institut n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru a ne apropia civilizatoriu de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta ar fi, bănuim, eterna noastră problemă, "blestemul" românesc care ne macină energiile, risipite de o necurmată și păguboasă gâlceavă... "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2010 Adrian JICU Theodor Codreanu și "a doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-i erau lăudate, toate lui i se trecea. Era de toți lingușit Și neîncetat curtenit Și onori și căutare Avuție, 'mbelșugar Toate le - avea cu prisos. Dar ce folos? Că, măgaru - i tot măgar Ajungă orice măcar. De multele deci năravuri nemaifiind suferit, Fu ezilat Și condemnat. Să, trăiască. iar la țară după, teapa sa cea veche Și să, fie soț de muncă unui bou fără păreche. Scăzut acum, domnul nostru, din măririle trecute, Cătră, bou, voind să-și facă, din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să nu-l alung pe Suru’ și m-a apărat de urs cu viața lui. Cocoșul: Deci Suru’ n-a mințit că l-ai crescut cu biberonul ? Raluca: Da, dar... aveți grijă, Lupu-și schimbă părul... Cocoșul: Dar nu și năravul, ca și coana Vulpe. Să nu uitați asta niciodată. Copii, dar să cântăm pentru sosirea lui Raluca melodia « Pădurea cântă » pe care am compus-o special. Raluca: Pădurea cântă ?! Cocoșul: Compusă special de mine pentru sosirea ta, o melodie rock
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
repede. M-am uitat țintă la ea, cu scepticism. — N-o să facă Linda explozie dacă te găsește fumind În biroul ei? Lou Își bătu ușor nasul cu un deget și spuse: — Să zicem doar că d-șoara Gestapo are și ea năravurile ei. Pe ăsta Îl Împărtășim. N-o pârăsc, dacă nu mă pârăște nici ea. Trase binișor ușa În urma ei, pentru ca fumul să nu se strecoare afară. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc larg imaginându-mi-o pe Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scria pe ea sau ceva de genul. Ticălosul ăla, săracul de el, a suferit o comoție, dar asta nu i-a oprit pe polițai să-l umfle și pe el. Porcii fasciști, adăugă el din reflex. Se părea că unele năravuri căpătate În anii de socialism militant erau mai greu de corectat decât altele. M-am uitat la Tom, a cărui gură era ușor căscată. Istoria asta era mai suculentă decât ne-am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Aveam pe atunci aproape 24 de ani. Priveam locurile pe care le părăseam, în timp ce Lung, părând numai o prezență fizică, ținea de hățuri calul care-și făcea și așa datoria fără să mai fie strunit de stăpânul cu ale cărui năravuri se obișnuise de mult. În mersul sprinten al șaretei, Lung gândea la judecătorul de-alături, că abia cu un an și ceva în urmă îl așteptase la gară, curios de noul venit, a cărui profesie îi sunase totdeauna ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nemaiîntâlnită grijă de cloșcă iubitoare, Încerca să protejeze mușuroiul de elevi cu brațele, ca nu cumva să cadă, și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș pe care Îl strângea, făcând pe niznaiul. Însă nici aceste manifestări ale năravului nu erau cele mai vechi, ne asigură una dintre sursele noastre de Încredere și căreia ținem, cu discreție, să-i păstrăm anonimatul. Reproducem, În cele ce urmează, mărturia vorbită a demnului om: «Domnule, de când a venit aicea la noi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]