1,183 matches
-
planeta, îi răspunsese ea. Ce toamnă mohorâtă, ce rece și ploioasa! Dacă te uitai pe fereastră îți intra până în oase tristețea...Așa mai bine stătea și asculta muzică și încerca să se construiască pe sine ca un castel de nisip năruit de ultimul val al mării albastre. Prietenii mei, nu vă faceți probleme pentru mine că mai evadez din cotidian și îmi rememorez trecutul, e un exercitiu mnezic tare plăcut, voi nu realizați ce minunat e! -Care e cea mai veche
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
scrie nimic, e ultima hotărâre... își amintește o scenă de la țară când erau la masă , vara, sub un umbrar și venise o rudă , un bețivan fără serviciu care stă la milă vecinilor de vreo douăzeci de ani, căruia i se năruie casă pe el, și aceea e moștenire de la mama și bunicul lui, iar acest om i-a zis că e o ființă insignifianta, ca habar nu are de matematică, materia pe care ea o preda e versatila că o curva
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
sufletelor muritoare. Iubirea se joacă de-a v-ați-ascunselea în inimi umane Dansând dintr-una-n altă țesând iluzii ...milioane. Nu există congruenta între dragostea romantică și fericire Nefericirea se leaga intrinsec de cuvintele pasiune și iubire... Proiectăm asupra celuilalt așteptări pretențioase, nerealiste Năruind castelul veții în mii de cioburi tăioase, triste! Am ramas pe marginea clepsindrei cu mâna întinsă Ai rămas de cealaltă parte cu privirea tristă și aprinsă. Între noi bătrânul timp caierul norilor îl toarce Învârtind neobosit roată anilor ce în
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
să te văd, aștept să-mi comunici și tu... nimic...nimic !!”. E stupid. Din orgoliu, bună creștere nu ar face așa niciodată. Și clipele trec, încet în pas de melc, iar chinul său crește în intensitate și speranțele i se năruie, una câte una, ca un castel de nisip albit de spuma mării. În sfârșit se aude clicul sms-ului în telefonul său mobil. El simte asta mai întâi în palma cu care strânge aparatul și apoi fluxul îi înțeapă inima. “Ori
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
a noastră, numai și numai a noastră; deschid poarta unui vis ca pe o carte, acolo locuiesc sunete, vocale, consoane, vocea ta, poezia ta, chipul tău, viața noastră, acolo unde turlele catedralei s-au prăbușit, acolo unde ni s-au năruit visele, acolo unde drumurile noastre s-au făcut cruce, acolo unde ni s-a-ntunecat zarea, acolo unde din lacrimi am făcut un fluviu în care ni s-au înecat speranțele, acolo am scis un poem din care au rămas
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
șoptește : Să nu vă prind la ușa mea, nu ai ce căuta cu ea acasă!...și pleacă ucigându-i și ultima rază de speranță. Magdalena închide fereastra odată cu speranța care-i mai ămăsese în însângeratul ei suflet, cerul s-a năruit înca o dată peste ea, ploaia nu contenește să rupă norii peste gândurile ei. Privește pierdută cum picăturile reci lovesc în geam cu violență, vântul rupe crengile plopului din curtea maternității și le înșiră pe aleea plină de frunze moarte. O
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
a anunțat că pleacă în Haiti. Ăsta a fost momentul de cădere al lui. Din acel moment totul s-a prăbușit în jur, până și pofta de viață i-a dispărut, nu voia altceva decât să moară. . Când totul se năruise, iar el rupsese orice legătură cu lumea asta, la căpătâiul lui a apărut o zeiță cu adevărat plină de iubire. Ea l-a îngrijit, zi de zi, noapte de noapte, cu devotament și dragoste adevărată. Ea, prin atașamentul ei, l-
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Pentru a sublinia și mai intens rolul creatorului desăvârșit și dezinteresat de “laudele” care l-ar putea “mâhni peste măsură”, Panait Istrati, în eseul-manifest Ceva mai bun, mai omenesc are o concepție statornică și viguroasă conform căreia “când religiile se năruie și când toate doctrinele sociale se dovedesc neputincioase, singur artistul, preot al frumosului etern, mai poate reclama dreptul la direcția morală a umanității”. Și, cum o direcție morală adevărată se poate trasa doar cu ajutorul artei adevărate, lui Panait Istrati nu
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
din Parlamentul Românii, șefilor din principalele partide din România - PSD, PNL, PDL, jurnaliștilor, tuturor televiziunilor din România, multor oameni de cultură din România cu funcții de conducere care se puteau implică prin funcția lor că Bibliotecă noastră Națională care se năruie interior până la dispariția scontata de către Cei-CARE ne vor deznaționalizați, nu au avut nici un ecou, nu a făcut ca măcar unul singur, numai unul să constate că România nu are cu adevărat o Bibliotecă Națională !? Nici o țară din lume nu are
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
cei ce cârmuiesc această țară. Inițiativa unui cod silvic, ce se anunța ca o alternativă legislativă cu rol de reglementare a tăierilor și eliminare a unor practici păguboase prin umplerea unor lacune legislative, după o amplă dezbatere publică, s-a năruit, din păcate, împreună cu proiectul politic USL. Totuși, în lipsa unui partid politic solid, cu forța construirii unei platforme politice ecologiste puternice, și în lipsa unei preocupări din partea celorlalte partide ce domină viața politică din România, îndreptate spre problemele ce țin de mediu
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
Ludmila îl chemă. Atunci, când au botezat copilul a realizat că s-a îndrăgostit de Ștefan. I-a transmis emoția, iar ea a deslușit mesajul. Și a început iubirea lor plină de păcat. Ludmila își trăda soțul, copilul. S-a năruit totul. Ea a preferat să fugă din viața amândurora și a plecat în Italia la o specializare unde a și rămas cu serviciul. Astfel s-a născut o imensă suferință! Virgil se resemnă și divorță. A aflat despre trădarea fratelui
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
poate achita casă. Și ce ar urma? Să preia Bancă casa lor dragă. Își iubea soția, casa, căsnicia! A fost fericit în această locuința, si apoi, a plătit o sumă serioasă în acești ani, cum să lase totul să se năruie? Delia nu știa de ratele neachitate, nu a vrut să o împovăreze cu toate astea, Doamne ferește, poate pierde sarcina! Așa că hotărî să se descurce cum poate. Un coleg i-a recomandat această persoană care dădea împrumut, suma de care avea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
pe cine fură, pe cine se dovedește sperjur sau se ridică împotriva Cetății! Unul care - în primul rând - pe mine și pe Romancier ne-ar da drept pildă! Pentru că aceia care au subminat o tiranie, doborând-o, sunt capabili să năruie încă una. Nici Actorul nu ar fi mai ferit. Vom fi mereu pe lista neagră. A Magistratului, a Regelui, a Președintelui, când se va proclama Republica. A invadatorului, când vom face parte din Imperiu. Ne creăm dușmani pe măsură. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Încetișor și Începu să se prăvălească, trăgând după sine grinzile tavanelor. Urletele de groază ale oamenilor care cădeau În abisul ce li se deschisese sub picioare acoperiră, pentru câteva momente, huruitul prăbușirii, iar apoi Întreaga parte superioară a edificiului se nărui peste zidul de centură, deschizând o breșă În apropierea porții. Un nor imens de praf se ridică, acoperind dărâmăturile, În vreme ce un al doilea proiectil cobora, cu șuieratul său infernal, dispărând sub stratul cenușiu. De această dată, nici o bubuitură nu Însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante ridică degetul arătător, din instinct. Nu rosti vorba nego, Însă tot trupul Îi era aplecat spre Înainte, ca și când ar fi fost angajat Într-un duel. — Dar, dacă am admite că efectul cerurilor asupra naturii noastre e necesar, s-ar nărui Întreg eșafodajul etic pe care se sprijină toate legile noastre, obiceiurile și Însuși simțul nostru moral, replică el cu seninătate. Așadar, chiar și moartea meșterului Antonio ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică stea cu cinci colțuri. Iar Bruno, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sută de galere de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie de ani. Pentru a Întemeia un nou imperiu... sau pentru a-l nărui. Făcu o pauză, ca pentru a se asigura că celălalt Îi Înțelesese cuvintele. — Pentru a-l chemai din nou pe pământ pe Hristos. Pentru a aprinde flacăra unei noi religii. Pentru a urca la cer și a scoate din țâțâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost căsătorit cu Maria Magdalena și că urmași ai lor ar fi Întemeiat dinastia merovingienilor care a condus, timp de mai bine de două secole, Franța? Să admitem că ar fi fost așa, ce se poate Întâmpla? Creștinismul se va nărui? Poate că da, poate că nu. Dar cu sau fără creștinism, omenirea merge Înainte. Ea n-a Început cu Hristos și nu se va sfârși odată cu eventuala risipire a credinței În El. Va arăta altfel, dar nu va Înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea de a intra În posesia Statutului era la fel de licită ca a lor, nu? Sau la fel de ilicită. Și atunci? În timp ce mă Încurajam voinicește cu diverse considerații de felul acestora, am realizat Înciudat că totul e pe punctul de a se nărui din cauza unui detaliu ridicol: n-aveam o lanternă și fără ea n-aș fi putut să mă descurc cu nici un chip. Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridică în capul oaselor, dar, brusc, îi zărește a doua față. Sau a treia. Da, chiar și o zână își iese din fire după o lovitură ca asta. Iar atunci eroului principal i se tulbură mintea. Scara valorică i se năruiește și iese din oglindă conștient că va trebui neapărat să-și clădească una nouă. Și de acum încolo va pune totul sub semnul întrebării - nu-i așa, dragă, că mai ai încă vreo trei fețe? -, iar această metodă îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
schimba o închisoare cu alta. Eram tristă și îmi lipsea deodată acea bună dispoziție pentru a prepara de mâncare. Mă plimbam în sufragerie de la masa de scris până la fereastră și înapoi, fără să găsesc vreun sens vieții mele. Totul se năruise brusc de la faptul banal că Sucki refuza să intre în noua lui colivie. Era mândru ca un om, avea o voință proprie, nu mai mânca și nu mai bea, prefera să moară de sete și de foame decât să locuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ți spun eu acum. Am trecut apa din adân curi, trei galerii se deschideau în fața noastră spre măruntaiele mun telui. Tata s-a îndreptat spre cea din dreapta și am pătruns înăuntru. Nu departe de intrare, galeria era blocată. Tavanul se năruise și nu se putea trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la mare, cînd toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe litoral. În Împotrivirea asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întîlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l-a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, cînd a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de care s-a folosit pentru a amîna Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tînăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr-odată, ca pălit de adierea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În anul 1859. În succinta sa biografie Joly venea cu o mărturisire privind geneza Dialogului: „Opt ani m-am gîndit la o carte În care aș putea Înfățișa teribilul dezastru provocat de legislația imperială În toate domeniile administrației, care va nărui libertatea politică de sus pînă jos. Mi-am zis că o astfel de carte concepută Într-o formă rigidă n-ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat o modalitate de a retopi materialul pentru a-i da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]