458 matches
-
ore. Înțelegi? Ceea ce cat eu i-un loc unde să le las după-masa. M-am gândit că am putea să ne-ntâlnim pe la unu, să le pun în cutia pentru chifle a căruciorului și să le iau înainte de trei. — Ce născocire! Ignatius râgâi. Chiar te aștepți să te cred? Duci provizii pentru școală după ce școlile se-nchid? — Îți dau în fiecare zi câte doi dolari. — Serios? întrebă cu interes Ignatius. Foarte bine, dar va trebui să-mi plătești în avans chiria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
conștient că-i mărturisise ceea ce refuzase să admită până astăzi, că vremea lui de bărbat a ajuns la capăt, că, zilele astea, femeia numită Isaura Estudiosa nu fusese decât o fantezie a minții lui, o minciună voluntar acceptată, o ultimă născocire a spiritului lui pentru consolarea cărnii triste, un efect abuziv al palidei lumini crepusculare, un suflu efemer care a trecut și n-a lăsat urme, picătura minusculă de ploaie care a venit și curând s-a uscat. Câinele Găsit își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zi, le-am povestit iarăși ceva despre întâlnirile mele cu Bătrânul. M-au ascultat cu atenție. Și când am crezut că venise clipa potrivită, am izbucnit în râs mărturisindu-le că totul, dar absolut totul fusese pur și simplu o născocire de-a mea. Nu discutasem, de fapt, cu nimeni, nu exista nimeni în sala cu oglinzi și, sincer vorbind, eram convins că Bătrânul murise demult! Speram că prietenii mei mai în vârstă, „pentru că vă socotesc prietenii mei” le-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi ducea Încă de mici, În timpul somnului, până În vârful fortăreței, le biciuia nervii cu desfătări, vin, femei, flori, banchete deșănțate, le lua mințile cu hașiș - de unde și numele sectei. Iar când nu mai puteau renunța la deliciile perverse ale acelei născociri de Paradis, Îi smulgea din somnul lor și-i punea În fața următoarei alternative: du-te și ucide; dacă reușești, acest Rai pe care-l lași va fi din nou al tău pentru totdeauna, dacă eșuezi, cazi din nou În gheena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de ajutor. Alergase la el. Garamond ascultase afabil povestea lui, Întrerupându-l cu exclamații politicoase, ca „nu mai spuneți“, „ia te uită ce mi-e dat să aud“, „dar pare de-a dreptul un roman, mai mult, aș zice o născocire“. Apoi Își Împreunase mâinile, Îl privise drept În ochi pe Belbo cu infinită simpatie și-i spusese: „Băiete dragă, permite-mi să-ți zic așa, pentru că ți-aș putea fi tată, - o, doamne, poate nu tată, pentru că sunt Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese. Deșartă născocire e vorba ce se țese. Dar pe liman ce bine-i să stăm în necuvînt - și, fără de-amintire și ca de subt pământ, s-auzi, în ce tăcere cu zumzete de roi, frumusețea și cu moartea lucrează peste noi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în genunchi prețuirea semenilor. În fine, când seminarul se sfârșise, Giulia se năpustise spre ușă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să prindă conturul lacrimilor lui, îngrozindu-mă de strigătele-mi mute și totuși nevoind cu niciun chip să îl ajut. Vroiam să sufere. Vroiam să moară. Vroiam să simtă ce am trăit și eu atunci, doar pentru a da crezare născocirilor mele virulente. Într-un târziu, m-am apropiat alergând, râzând în hohote și ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Danemarca, totdeauna Anglia urzise ceva contra vecinilor. Din poveștile lui Andersen se hrănea, de ceva vreme, mai toată țara, copiii știindu-le de mici: ar fi trebuit, la maturitate, să ajungă niște sfinți. Nu era așa; dar creșteau marcați de născocirile acestuia; Într-un subconștient colectiv, lumea era ca În basmele lui, plină de soldăței de plumb și de fetițe cu chibrituri. Danemarca ar fi fost În stare să pornească un război Împotriva țării care ar fi dorit să-i răpească
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un dans de caracter; rock-ul și vărul lui twist-ul erau pentru nebuni, schimbaseră fața lumii smintiții, nimic nu mai era ca odinioară: s-ar fi putut zice că Eclesiastul ajunsese literă moartă, nimic nou sub soare devenise istorie. Născociri peste născociri: se scria o altă Biblie: doar faptul că Thomas avea copii trecuți prin eprubetă și prin azot lichid era destul pentru un capitol. Numai că Antonia Îi cerea tot mai des lui Dumnezeu să ardă Cartea cea Nouă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de caracter; rock-ul și vărul lui twist-ul erau pentru nebuni, schimbaseră fața lumii smintiții, nimic nu mai era ca odinioară: s-ar fi putut zice că Eclesiastul ajunsese literă moartă, nimic nou sub soare devenise istorie. Născociri peste născociri: se scria o altă Biblie: doar faptul că Thomas avea copii trecuți prin eprubetă și prin azot lichid era destul pentru un capitol. Numai că Antonia Îi cerea tot mai des lui Dumnezeu să ardă Cartea cea Nouă Încă de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dumnezeu). Viciul e mai aproape de absolut decât un instinct nefalsificat, deoarece participarea la divin este posibilă în măsura în care nu mai sîntem natură. Un om lucid își măsoară "căldurile" la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, veșnic pe urmele lui, abandonîndu-se echivoc născocirilor tristeții sale. În luciditate, cunoașterea este un omagiu fiziologiei. Cu cât știm mai mult despre noi, cu atât îndeplinim cerințele unei igiene, care consistă în realizarea transparenței organice. De atâta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel să asiști la tine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nestăpânită, a ceasurilor tulburi, de a-ți vărsa plânsuri tainice pe sânii femeilor pierdute, în hoteluri vechi? Nu atât din instinct, cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Și se prea poate ca ea să nu fie decât o născocire a acelei groaze. Din frica de singurătate a lui Adam a plămădit Dumnezeu pe Eva, și de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte o "coastă", pentru ca, născută din noi, să ne sorbim în femeie propria singurătate. Castitatea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate formele de viață și de cultură. Prin ce mijloace se dezvoltă viața istorică propriu-zisă? Care este instrumentul ei? Unii au găsit arta, și au conceput o justificare estetică a istoriei, alții știința, și s-au limitat la orizontul pozitivismului. Născociri ale filozofilor și ale altor iluzioniști, astfel de concepții n-au nici o bază reală. Gânditorii își închipuie că mersul lucrurilor are vreo legătură cu avânturile gândirii sau că s-ar putea ridica realitatea la nivelul spiritualității. Când citești câte un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
față de cei care și-au pierdut uzul rațiunii și au încălcat legea; iar dacă uneori îi sancționează, nu-și pune și întrebări teoretice în privința lor. Caracterul asocial, anomaliile lor nu amenință ordinea stabilită. Sînt considerați inofensivi sau pur și simplu născociri ale sistemului. Dar dacă societatea se cutremură de la temelii, dacă e atacată din afară, atunci pericolul ce apasă asupra securității ei interne și externe sporește amenințarea pe care-o aduc astfel de mișcări. Și încep să le judece drept anormale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
personalități. Ca să-i realizăm înțelesul, trebuie să ne întoarcem cu gândul la conceptul fundamental al filosofiei aristotelice: devenirea”1, nota D.M. Pippidi în „Introducerea” sa la Poetica, adăugând, câteva rânduri mai jos, că mimesis-ul rămâne totuși condiția prealabilă a oricărei născociri. Chiar dacă apelul la conceptul de devenire este încă departe de a clarifica definiția aristotelică a mimesis-ului, avertizează totuși asupra anvergurii și complexității subiectului în discuție. Acestea devin mai evidente dacă analizăm cu atenție conexiunile dintre mimesis și posibil (ôÜ äõíáôÜ2
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu spiritul dominant al poeziei românești de până la el, un spirit mai degrabă ceremonios, avid de decorativism și de gesturi sacerdotale, speculativ-metafizic și emfatic, nesățios cu metaforele și simbolurile și prea puțin dispus să se detașeze ironic de propriile-i născociri. În acest context, poezia lui Mircea Ivănescu surprinde tocmai prin naturalețe și (aparentă) simplitate. Încă din volumul de debut (Versuri, 1968) se poate observa contrastul izbitor cu poetica standard a generației ’60, căreia prin vârstă și an al debutului scriitorul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
urmă muri, în fața coșciugului Giandomenico se întrebă de ce Maica Domnului împlinise dorința unei biete femei care în schimb îi făgăduise viața lui: nu-și amintea nici măcar dacă ce-i povestise acesteia nu fusese una din obișnuitele lui ștrengării sau o născocire a Catarinellei pentru a-l convinge să meargă la mânăstire. Era vară, ziua se mărise. Băiatul urca pe Monte Consolino până la ruinele Castelului. Aici venea cu caprele lui don Terentio și cu câinele, se așeza în firida unui zid la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și pe cei nepăsători și sceptici, care acum erau impresionați de acea reînviere a unei realități "de neimaginat și de necrezut", după cum se pronunțase grăsanul omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot ar fi fost crezut. Dincolo de hotarele Calabriei m-am descurcat cu greu: priveliștea era pârjolită și cenușie, încremenită. Soarele ardea scorojind costișele și văioagele, în timp ce pământul scrâșnea din dinți. Am străbătut kilometri după kilometri fără să găsesc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să se perpelească pulpe de porc, începură să vorbească, să bea, să povestească aventuri adesea născocite de dragul de a se ului unul pe altul. Tommaso nu se lăsa mai prejos, participa și el la o astfel de întrecere, exagera, amesteca născocirile lui cu istorii împrumutate din Apuleius 26, se jura că sunt adevărate și că i se întâmplaseră chiar lui. Uneori uita că se găsește în prezența unui grup de prieteni și se lăsa dus totuna cu rolurile în care juca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a lua în discuție comportamentul tău și ne-am convins că ești vinovat, dar și fiindcă, cu siguranță, cunoștințele tale sunt un meșteșug al duhurilor maligne și al lumii întunericului. Dar cum e cu putință să credeți în astfel de născociri? Voi ar trebui să reprezentați înțelegerea și bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu. Aflați cel puțin că me plus olii quam ipsi vini consumpsisse 27. Nu-și dădea seama de ceea ce se petrecea: era vorba de un adevărat proces ce i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mușcăturile tarantulelor provocaseră stări de rău aproape întregii populații, iar acele suferințe puteau să-și găsească leacul doar în dansul lui San Vito, executat în ritmul unei muzici sincopate și fără oprire. Da, știa asta, erau vorbe de târg, superstiții, născociri ale oamenilor din popor care, atunci când își dădeau drumul, nu se mai puteau opri cu una cu două. Cu toate astea, în spatele vorbelor care circulau, se aflau mereu adevăruri de care trebuia să se țină seama. A fost anchetat multe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
transformându-se în vârcolac și stând de vorbă cu stelele, că lua pe el o tunică roșie și se ridică în aer, și chiar cum ieșea pe furiș din cimitir cu câteva cadavre la spinare. Judecătorii Împăratului credeau și în născociri, ba chiar păreau să-l încurajeze pe cel ce ar fi avut ceva de adăugat la lungile, nesfârșitele acuzații împotriva acelui monah blestemat, care conspira cu fantasmele și cu oamenii, cu animalele și cu plantele. Napoli era în fierbere, venea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]