302 matches
-
bună! Aș vrea să-mi retrag mâna, în semn de protest, de sub palma mamei, dar palma mamei mă apasă, la fel de catifelat, însă neașteptat de ferm. De abia atunci devin atentă și mă uit la ei, pe rând, cu un zâmbet nătâng. Au privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când o ținuse în brațe. De-abia atunci își aminti cum o ținuse în brațe pe Clara, cum o sărutase și făcuse dragoste cu ea. Uitase acest mic amănunt al scurtei lor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
logodnică în mod public și cât se poate de jignitor și, împotrivindu-se slugilor care îl dădeau afară, reușise să spargă o splendidă vază chinezească. La toate acestea se mai adăuga, sub forma unui detaliu caracteristic pentru moravurile contemporane, că nătângul tânăr o iubea cu adevărat pe logodnica lui, fiica generalului, dar renunțase la ea numai din nihilism și de dragul scandalului care avea să urmeze, ca să nu-și refuze plăcerea de a se căsători în ochii întregii societăți cu femeia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Gleichende. Și, așa cum o spune un romantic german de elită, că „orice amintire e o formă a profeției”, sarcina noastră de „profeți diletanți” este, deci, tocmai aceea de a „ne aminti bine”, așa cum facem cu visele, Încercând, ca niște copii nătângi, să dăm la nesfârșit la o parte perdelele colorate ale atâtor „fapte, istorii și personaje” care ne locuiesc creierul o noapte sau două sau ani la rând, râzându-și de legile de fier ale timpului, spațiului și Logicii, Înviind și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Numai ceea ce o întreține e adevărat. Mi se va spune că mă complac în abstracțiuni. Și că frigul de pildă, deși subminează speranța, nu e fals deloc! E tăios, substanțial, de nesuportat. Așa e. Dar speranța nu e o virtute nătângă, o măsluire roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni imediat mânios supărat moș bunic muiere femeie, nevastă mutăr piuliță N nădragi pantaloni, cioareci năpădai arțăgos nătântoc nătâng, prostănac, sărăntoc năzdrumen sfătos nechimuluit neasemuit nemțească ceva mai puțin decît un car de fîn nojițe curele din păr de capră, cu care se leagă obielele O obiele cărpe din cânepă sau din lână cu care se înfășoară picioarele pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială a plânsului are concretețea realului tragic al pierderii iubirii adolescentine: Ce fuse juneția? o umbră ce-și plânge/ Trecutele-i doruri pustii și nătânge 287. Poetul ajunge de foarte tânăr la concluzia unei fatalități conform căreia omul trebuie să-și primească soarta și să o poarte ca atare: Dar așa ne e destinul,/ Vitreg prea adeseori,/ Unui' lumea i-acordează,/ Iar pe altul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vezi că-i supărat? Toți suntem supărați și tu-i dai Întruna cu ocna aia greaua. Păi la câteva luni câte zice părințelu’, să știi că nici În pulă nu m-ar durea. Laur Își bălăcește râsul lui de curviștină nătângă În ciorba pe care o toarnă În el de-a valma cu bere, da, Andrei are banii, cu ăsta se duce, trebuie la o adică să vegheze să-i tihnească. — Să mănânce, vere, mâncați și să vă tihnească, nu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzut și de tras, mai are până să i se aplece. Văd că n-ai stare. Du-te, vere, dacă nu-ți mai convine. Nu te ține nimenea. Din partea mea ești liber. Mustăcește la mine cu surâsul lui de curvă nătângă. — Bine, vere. Dă-mi-o pe mută să mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă noaptea cu ea În cealaltă cameră, aș mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el la fel de siderat ca Andrei și socoteam că tot e bine că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-aș fi bănuit pe Laur până Într-atât de dobitoc, și oricum a Înzestrat-o și cu pantalonii lui, dacă mutei i-or fi plăcut și i-a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi și-n pumni și zbierând la ea să-i dea banii. Am Întrebat-o dacă a dat În ea și se tot mira cu dreapta prin aer că-n cine să dea? - În timp ce cu stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și câteva de cincizeci și mi se pare că și una de o sută. - Merge treaba? Îl Întreb. - De-acum Încolo Începe să meargă. A-nceput să vie lumea. - De unde ești, prietene? - Io? Mă privește câteva clipe lungi cu surâsul nătâng și candid de prin partea locului. Noi suntem din Tuzla. Ei sunt, da. Oricum nu mi-aș fi Închipuit că a rămas singur pe lume să se descurce cu tava asta de clătite, pe care o poate ține de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
picioare, Cu ceața-n spinare, Pe cea cale lungă, Lungă, fără umbră. Și noi te rugăm, Cu rugare mare Cu strigare tare: Seama tu să-ți iei Seama drumului. Și să nu-mi apuci Către mâna stângă, Că-i cale nătângă, Cu bivoli arată, Cu spini semănată, Și tot mese strânse, Și cu făclii stânse. Dar tu să-mi apuci Către mâna dreaptă, Că-i calea curată, Cu boi albi arată, Cu grâu semănată, Și-s tot mese-ntinse, Cu făclii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
copaci, nocturni și seminocturni, sunt blânzi și pașnici, ca și rudele lor koala, și se Îmblânzesc ușor, dar pot să se apere dacă sunt urmăriți. Privirea lor blândă și urechile lor lungi le dau aerul atât de naiv și puțin nătâng al măgarilor 56. Koala (Phascolarctus cinereus), măsoară jumătate de metru Înălțime și depășește rar zece kilograme. Nu este un urs și nici bursuc, ci un marsupial arborical vegetarian, cu ochi ca doi năsturei, privire blândă, parcă adormită, blană castanie, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din plin triumful asupra bărbatului care-și recunoaște umilit Înfrângerea, ci a unei femei care și-a regăsit liniștea. Aceasta - liniștea - reprezintă etalonul ei existențial. Mița Își disprețuiește concubinul / amantul oficial (el e Mangafaua, adică e „om mărginit”, „bleg”, „prost”, „nătâng”, și Crăcănel știe: „Mangafaua... eu... eu sunt!”), Tipătescu vorbește despre venerabilul și o asigură pe Zoe despre trăinicia iubirii lui: „te adoră, ca totdeauna...”; Tipătescu e polul sentimental al acestei relații amoroase, el e adorantul, obiectul venerației lui e Zoe
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
probabil că am să gândesc: „Da, a fost o perioadă foarte frumoasă, foarte frumoasă“. Dar eu doresc să-mi câștig singur existența și să-mi duc propria viață și aș vrea să mă realizez în teatru. Nu sunt un copilandru nătâng, furat de mirajul teatrului, nu-mi imaginez că am să ajung o vedetă, nici nu știu măcar dacă o să fiu în stare să joc, dar vreau să lucrez cu oamenii de teatru, cred că asta-i ambianța care mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu se prea împiedică de principii... e. propozițional (atributiva circumstanțială): „Rușine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase județe ale României pradă în ghearele unui vampir!” (I.L.Caragiale, Teatru, 143) f. multiplu: „Și frate-meu cel mare, nătâng și neastâmpărat, cum îl știi, fuga la ușă să deschidă.” (I. Creangă, 39), „Dar impostorii, oricine ar fi fost să fie, oricât de suspuși, orice rol ar fi avut, mai ales în cultură, ei, da, au simțit distanța de netrecut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este o relație de dependență slăbită 44; • își are originea în doi termeni regenți: un nume (pronume) și un verb. Caracterul slăbit al relației se concretizează în planul expresiei, în izolarea atributului circumstanțial de regentul său nominal prin pauză: „Mogorogea, nătâng și zgârcit, cum era, începe a striga la mine.” (I. Creangă, 70) Dintre cele două relații de dependență concentrate în dependența atributiv-circumstanțială, manifestări concrete în planul expresiei are mai ales dependența față de nume. Când atributul circumstanțial are dezvoltare infrapropozițională, dependența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eram mult mai prost pe-atunci...”. Acesta, plecat în pădure, găsește un melc și vrea să se joace cu el, descântându-l pentru a-l scoate din găoace: „Melc, melc Cotobelc Ghem vărgat Și ferecat Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace” Descântecul are un efect neașteptat, de proporții, cosmice, într-o viziune fabuloasă, a unei furtuni dezlanțuite din senin (figura 5). Prin actul magic al descântecului s-au dezvăluit forțe obscure ale naturii, ale întunericului: căpcăuni, joimărițe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
spus: Bine te-au botezat desfrânații (Torpila), ai fi în stare să-L seduci și pe Dumnezeu. Mizând pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a celor îndrăgostite, prostituatele sunt ființe prin definiție schimbătoare care trec de la neîncrederea cea mai nătângă la o încredere totală. Fără măsură în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
niște întrebări rămase celebre în istoria, încă nescrisă, a chestionarelor vitale: „Cum se face că, în clasele de jos, femeia îi e în asemenea măsură superioară bărbatului? Și de ce, indiferent de proveniența socială, femeile se-ndrăgostesc de animalele cele mai nătânge?“. Am început cu desfrâul și am terminat cu femeile, ca și cum ar fi vreo legătură între toate astea. Adevărat e doar că Stendhal, citind P.S.-ul epistolei pe care i-a trimis-o prietenul și discipolul său Mérimée, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Jertfa îi este anulată de o alta, a văduvei care-i salvează astfel viața. Manolios însă va sfârși tot jertfelnic, într-o stranie imitatio Cristi. Părintelui Fotis, Dumnezeu îi prezervă altă cale. Și pe el îl extrage dintr-o iubire nătângă, pătimașă, răscolitoare. E nătângă fiindcă nu-l împiedică de la rău. Crima îl desparte de iubita lui care nu îndură despărțirea și-și pune capăt zilelor. Este un prim contact cu zidul. O primă izbire cu capul în prag. O primă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de o alta, a văduvei care-i salvează astfel viața. Manolios însă va sfârși tot jertfelnic, într-o stranie imitatio Cristi. Părintelui Fotis, Dumnezeu îi prezervă altă cale. Și pe el îl extrage dintr-o iubire nătângă, pătimașă, răscolitoare. E nătângă fiindcă nu-l împiedică de la rău. Crima îl desparte de iubita lui care nu îndură despărțirea și-și pune capăt zilelor. Este un prim contact cu zidul. O primă izbire cu capul în prag. O primă venire în sine. Urmează
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]