308 matches
-
obișnuită a lui Sampath! Pinky asculta uluită ceea ce auzea. — Oh, făcu încântată Ammaji răsucind o foaie de betel, s-a născut cu o înclinație spre spiritual. Toți ziceau că se poate să fie un pic nebun, poate e un pic nătâng, dar, de fapt, nu e deloc interesat de lumea materială. Odată i-am dat cinci rupii să-l plătească pe lăptar și imediat l-am auzit pe lăptar zbierând: — Vai, vai. Uite, vai, uite ce-a făcut nepotu-tău. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
treacăt fie spus, Mitică Ion uită la un moment dat de asigurarea pe care ne-o dă, că nu se lasă „tentat cu-o minijupă“ și, în alt poem, Sunt cam poet, declară cu totul altceva: „M au admirat femeile nătânge / Și doar de ele m am lăsat corupt.“ Nu ne rămâne decât să credem că aceste femei nu purtau minijupă...) Străduindu-se mereu să aibă o voce tunătoare, de tribun, autorul scrie uneori în stilul lui Adrian Păunescu (fără să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unduind. — „Acum spre Lună În mișcare unduitoare de morrice“. Sunt peștii, cu miliardele, cred, și apele Însele, care fac dansul. — Vai, splendid. Trebuie că trăiești bine, să-ți amintești lucruri așa de drăguțe. Mintea nu-ți este devorată de lucruri nătângi. Ești un tip bătrân și bun, unchiule Artur. Nu-mi plac bătrânii. Nu respect mulți indivizi - câțiva fizicieni. Dar dumneata - dumneata ești foarte auster Într-un fel, dar ai un simț al umorului ca lumea. Singurele glume pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ales În privința chestiunilor religioase. Ea era o țicnită care se ruga, dar și el, la urma urmei, era dedat la rugăciuni, adeseori se adresa lui Dumnezeu. Chiar acum cerea să Înțeleagă de ce o iubea atât de tare pe această femeie nătângă cu pielea ei densă, cremoasă, inutil de senzuală, cu gura vopsită și turbanul acela din prosop. — Shula, știu că ai făcut asta pentru mine... — Ești mai Însemnat decât omul ăla, tată. Aveai nevoie de el. — Dar de-acum Înainte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
beau din cupa neagră a unui sfânt Ce mi-a vegheat durerile-n serate. Orașul parcă a adormit în CER, La un pian o mână execută Cu degetele întrezărite-n ger Când dorurile-n beznă se-mprumută, De-acele simfonii nătângi, Ce viața le-a ucis cândva, Un Ochi îmi doarme, când îl atingi Prin Haitele de nori și-n AȘCHIA DE STEA, Mai plâng prin lacrimile de AMOR, Pe un APUS DE VARĂ tristă Când Eu, priveam la acei Sori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aer și chipul înstelat Și lasă-mă să beau otrăvurile stelare Să pot să mor în sufletu-ți uitat. Iubitule, de vei putea să plângi, Căci te-am iubit ca pe un înger muritor Și-n trupul lăcrimat de zorile nătângi Eu închinam poemele în lacrima de dor. Iubitule, când aripa de vis plăpândă Te va răpi, din ochii mei de dor, Fii dragostea de ape pe-o secundă Îngenunchiată-n vremuri de fior. Iubitule, la căpătâi să-mi pui Mireasma de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
intui era că zidul se crăpa spre a lăsa să treacă contururile unor lumini, lumini ce aduceau cu ele promisiunea visului care putea fi împărtășit, departe de pionieri, de careurile de adunări, de orele de educație politică și de disciplina nătângă a lecturilor obligatorii. Facultatea de a visa nu putea fi castrată, iar culorile nu puteau fi exilate la nesfârșit. Culorile Pentru mine, ca și pentru o întreagă generație căreia îi aparțin, poarta din zid, deschizând drumul către un teritoriu al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într‑o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pământene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream să văd cum iar învie Somnoros, din colivie... Și de-a lungul, pe pământ, M-așezai cu-acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Surd la cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fato, Te sărut că nu‐ i păcat! Din Poezii, vol. II, Mari scriitori români, pag . 135 . DUȘMANCELE ( fragment ) Las‐ ochii mamă, las‐ să plângă Tu‐n leagăn, tot cu mâna stângă 108 Mi‐ai dat să sug, de‐aceea sunt nătângă! Dar n‐am pus doară, jurământ Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că‐ mi e de Lună teamă; De ciudă plâng eu mama, MAMĂ. Cuvântul ei, nu‐l iau în seamă Dar mi‐ e rușine și mi‐e greu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tot mai nebună, Fulgeră, urlă și tună; Aproape, dar puțin mai jos, Pe un sol arid, nisipos, În vânt neavând ce să-și frângă, Trăia cea mai jalnică....ciungă! Nu știți ce este o ciungă? Cea mai hâdă, cea mai nătângă, Dintre multele neamuri, De copaci! Fără frunze și...ramuri, Scurtă și...groasă, Bolnavă și roasă, Până mai ieri cioturoasă, Noduroasă, Azi total găunoasă, De-a dreptul...hidoasă! Distrusă încet de-o omidă periculoasă, Veninoasă și...păroasă. Ciunga umilă ceruse odat
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în timpul sau cu câțiva ani înainte de holera cea mare"478. La rândul său, doctorul D. Tatușescu constata cu surprindere, în 1910, că "holera, musafir, din fericire, rar al țării noastre, e mai cunoscută și mai temută de populațiunea cea mai nătângă decât scarlatina, febra tifoidă și tuberculoza, care, fiecare în parte... face desigur mult mai multe victime decât holera". Prilej pentru vrednicul medic să-și exprime regretul că "ciuma și holera mobilizează mari disponibilități administrative", în timp ce "societatea nu se sinchisește" de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în urmă năpârlite dureri, șpanuri de vis, neînțelegeri, vinovății încrustate în arabesc de tandrețe, așa-zis moloz în care simțirea se-ncurcă. vechi limpezimi înghețate conservă sub stratul lor transparent urmele noastre tivite cu sânge curat, cu cristale de lacrimi nătânge e un loc atâta de cast, neatins de rugină, că-n el privim prin ochii de acum ca și cum, desprins de noi, sufletul ca polenul ni-l risipim, așteptând ca altcineva să ni-l strângă. Cuprins alb ucigaș 7 îndoiala 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fi gândit la porticurile și încăperile din casa lui - râse. Dacă un mic obiect din bronz, ca ăsta, ar fi fost mutat din locul lui, nimeni n-ar fi putut să i-o ascundă. Râse și Gajus, cu o docilitate nătângă - și, râzând, știa că se juca cu moartea. Moartea îi dădea târcoale, vicleană, atentă și nevăzută, așa cum crocodilii din Nilus spionau, cu ochii abia ieșiți la suprafața apei, gazelele lipsite de griji care veneau să se adape. Privi ochii bibliotecarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie observat și se arătă bucuros să demonstreze că-și merita banii: aducea vești incomplete, însă alarmante, despre un complot, un plan ucigaș. Spuse: — Nu sunt simple zvonuri, Augustus, sunt două documente scrise, dovezi. Ne-a căzut în mână corespondența nătângă și imprudentă dintre un tribunus aflat pe Rhenus, la Mogontiacum, și câțiva oameni de la Roma. Am văzut un curier plecând de la Mogontiacum în mare grabă și într-un fel ciudat. L-am urmărit de la distanță: a căzut de pe cal într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec gângurit lăsat-am ca pe un rug înflorit să se-audă în tremurul frunzei salut în lift salut! salut. două siluete nătânge, liftul e prea obosit să coboare sau să urce o nouă zi către casă, către slujbă. o poșetă eventual cu un tampon și un ruj, la dumnealui o servietă cu facturi. gata! datu-mi-s-a o revelație. o șuetă, o poșetă și-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eu În semne... TÎnăra femeie se răsucise pe călcîie. Parțial trezită din beție, se duse să-și recupereze propria cheie de la tablou și o șterse, ajungînd de bine, de rău la ascensor. Lucas, fără să fie deloc conștient de zîmbetul nătîng pe care-l arbora, o urmări cu privirea pînă ce ușa ascensorului se Închise Îndărătul ei. Liniștit, Își mai servi un ultim pahar, apoi Își reprimă rîsul cînd o auzi Împleticindu-se pe coridor. Loïc, destul de beat la rîndul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
orice îi era la îndemână: oglindă, geam, o vitrină, un ochi de apă, o pereche de ochelari... orice era capabil să-i rețină chipul și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice ar fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară puneau stăpânire pe el, angoasa-i dispărea și se simțea dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am recunoscut imediat, deși arăta destul de diferit de pozele de pe afișele împrăștiate prin tot orașul. L-am recunoscut pentru că în fața mea stătea un tânăr deosebit de frumos, cu trăsături delicate, dar mai ales interesante, dacă făceai abstracție de căutătura lui ușor nătângă, spre tâmpă chiar. I-am oferit de băut și l-am întrebat dacă pot să-i fiu parteneră de joc. Nu m-a refuzat. Nici nu mi-a vorbit. A acceptat tot ce i-am propus, dând pe rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]