307 matches
-
Pe ea s-o pui la treabă în gospodărie, ca să nu mai aibă timp de... Iar tu... Tu ai grijă să nu-i lipsească... ― Adică ce să nu-i lipsească, vere? ― Măi Todiriță, nu știu cum să-ți spun eu, da’ mare nătărău poți să fii!!! Adică cum? Tu nu știi ce-i trebuie unei muieri tinere și pe deasupra arzoaie? Ce să-ți spun eu? Te-ai prostit de nu mai știi pe ce lume ești. ― Degeaba îmi spui toate astea, fiindcă capra
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acasă. Dintr-odată, m-am trezit pe marginea prăpastiei. —CE ai făcut? Abia puteam să vorbesc, așa de teamă îmi era. Oare ce-i spuseseră tatei despre mine? — Am vorbit cu cei de la serviciu, a repetat tata pe același ton. —Nătărăule! Am înghițit în sec. Cu cine ai vorbit? Cu un tip Eric, a zis tata. Mi-a spus că e șeful tău. —Dumnezeule! OK, la urma urmei, eram o femeie de douăzeci și șapte de ani, deci n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
face eforturi să se stăpânească. Fereastra camerei era larg deschisă în așa fel, încât de bună seamă că toate urletele acelea înfiorătoare din casă se auziră și afară, în stradă. - Realist și radical cu tine însuți, zici? Ah, inconștientule, mare nătărău mai ești! Și naiv! N-ai mai multă minte decât un preșcolar limitat! Efectiv, ai o gândire de două parale! Și văd că mult ai mai trăit tu în viața asta, multe mai înțelegi tu din ea! Oricum, să știi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un preșcolar limitat! Efectiv, ai o gândire de două parale! Și văd că mult ai mai trăit tu în viața asta, multe mai înțelegi tu din ea! Oricum, să știi că pricep perfect despre ce vorbești, însă te socotesc un nătărău, căci n-ai fost în stare să-ți dai singur seama, drogându-te, cam cât greșești și, deci, să încetezi numaidecât a o mai face. Zic că știu despre ce vorbești, pentru că (și, în privința aceasta, tu n-ar mai trebui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ce ziceai? Ce spuneai, mai adineaori? Ceva despre rezultatele la care am ajuns după atâtea eforturi și că ce zi cu-adevărat fericită e asta, când vedem armata clanului Oda umplând provincia Kai? Cam așa ceva spuneai, nu? — Este... este adevărat. — Nătărăule! Când ai făcut tu eforturi? Ce fel de fapte meritorii ai realizat în invazia din Kai? Am... — Ce? — Deși eram beat, n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte arogante. — Chiar așa. Nu ai nici un motiv să fii arogant. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trupele lui Hideyoshi cu atât mai ușor, fiind obosite după lunga călătorie. Din acest motiv, își declarase hotărârea de a rămâne pe Muntele Oiwa și nu părea dispus să se răzgândească sub nici o formă. Ochii lui Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească asemenea speranțe optimiste? — S-ar putea. Cum poate să judece mintea unui nătărău cocoloșit, la urma urmei? — Fii sigur că, aceleași zvonuri se aud și în Osaka, iar neînțelegerile nu vor face decât să sporească. Ceea ce e foarte ciudat, negreșit, oftă Shonyu. În calitate de generali ai lui Hideyoshi, atât Shonyu, cât și Gamo erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tufelor dimprejur, printre tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul la piept în timp ce trecea prin vânt? Gemenii gazelei! Râsese prostește toată banda de nătărăi așezată pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane negre. Dragoș privise în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândise că aveau înaintea lor o viață întreagă ca să afle ce avea să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fel de fată e Eileen? Soră de caritate? — O femeie care face carieră. Ea a plătit totul. Îi sunt dator. Ridică din umeri și făcu un gest moale din mână. Trebuie să scap din rahatul ăsta. Iar tu ești un nătărău dat naibii, care contează pe noroc. Ce treabă ai tu? Ține-ți fleanca și dă-mi afurisiții ăia de bani. Exact asta am vrut. Era exact ce îmi trebuia să văd și să aud și să simt, salutul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ale câinilor acelora de Donati, dușmanii lui. Avea să găsească el, În curând, o modalitate de a se răzbuna. Profitând de adăpostul provizoriu oferit de tejgheaua unui schimbător de valută, se ridică pe vârfurile picioarelor, uitându-se după polițai. Dar nătărăii se vede treaba că dispăruseră. Tresări. Cineva Îl apucase de o mână. Căută să se elibereze din strânsoare smucindu-se, dar cel ce i-o strângea rezistă cu o forță nebănuită. Un bănuț! Ce naiba vrei de la mine, babo? Îi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
izbească cu bocancii în tot ce-i ieșea în cale. Aș fi dat oricît să-l văd scandalizîndu se, suindu-se pe mormanul ăla de adunături, scoțîndu-și pufoaica, aruncînd-o cît colo, rupîndu-și nasturii de la cămașă, dezvelindu-și pieptul, strigînd trageți nătărăilor dacă aveți ordin, lua-v-ar mama dracului pe toți. Și eu atunci, dom’ Roja, am sărit de la locul meu, i-am făcut semn și lui Tîrnăcop care și-a făcut o cruce scurtă în sîn, și haț, l-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
glume răutăcioase. Padre mi-a făcut rost de o copie după dosarul complet de arestări deosebit de periculoase făcute de Blanchard, dar n-am avut nici o revelație. Kay, mulțumită de monogamia noastră, mi-a spus că sunt mai rău decât un nătărău când fac ceea ce fac - și am înțeles că-i speriată. Scoaterea la lumină a legăturii Issler / Stinson / Vogel mă convinsese de un singur lucru - că sunt un detectiv bun. Să gândesc ca un detectiv în ceea ce-l privea pe Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
femeie căutând înfrigurată ceva. „Ce vrei? Ce cauți aici?” mi se adresă ea pe un ton înfricoșat și răstit. Am înțeles imediat ce căuta: un obiect cu care să se apere. Asta m-a azvârlit brusc în realitate. Nimerisem ca un nătărău într-o situație penibilă luându-mă după poveștile lui Aristide. Furios, am trântit o înjurătură. Apoi am bâlbâit ceva care putea să semene cu o scuză, că am greșit casa, și am ieșit. Și, ca să fiu sincer, nici astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a determinat-o pe Marta să iasă după mine. Bănuiesc că surpriza. Se pregătea să se apere împotriva unui străin care intrase în casa ei ca într-un bordel, pentru ca să-l audă împleticindu-se în scuze și făcându-se singur nătărău. Merita, își va fi zis, să vadă cum arăta la mutră individul. S-a oprit în lumina violentă, privindu-mă curioasă, fără să spună nimic. Nu mai era tânără, dar nici în vârstă. Avea mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Râsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere. Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur și simplu nu pricepeam cum se poate îndrăgosti cineva subit, ca lovit cu măciuca, și să mai fie și atât de nătărău încât să se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit. Pe Iahuben nu-l încînta însă niciodată numai prada. Drumuri plăcute au fost cele pe marea lungă și albastră căreia i se zicea de către unii Marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o iei cu tine pe corabie! - Mi-am ales, stăpâne, răspunse Auta cam tăios. Una din Atlantida mi-am ales. Dar nu e sclavă și nu e neagră. Iată de ce nu pot alege clipa cea mai fericită... - Atunci ești un nătărău! Sau iarăși uiți că ești rob? Alege-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat: - Drepturile, stăpâne, se măsoară altfel. Dragostea nu le e măsură bună. Tefnaht începu să râdă cu poftă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-ți fericirile la care ai dreptul. Ochii lui Auta tremurară, ușor înroșiți. Zise cu glas sugrumat: - Drepturile, stăpâne, se măsoară altfel. Dragostea nu le e măsură bună. Tefnaht începu să râdă cu poftă: - Ești prea tânăr, sau ești cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici nu căzuse din cer ca alte pietre. Poate că stătea aici de când lumea și cine știe cărui nebun i s-a năzărit pe vreme de furtună că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aminte, apoi păru că se dumirește: - Ori n-au fost nici un fel de zei și țăranilor li s-a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt? Căpetenia înghiți un nod. Sclavul urmă: - Și aflați că este și casa, sunt și zeii. Sunt cinci. Au venit din cer
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea senzația că făcea mult mai puține lucruri impardonabile decât alții și, când, debarcat în măruntaiele unor București interbelici, se înscrie, dintr-un foc, atât la cursurile Facultății de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mine și să-mi întorci fleacul ăla de 400 de lei... Azi dimineață. La ora zece. Cum am vorbit. - Doamne, Rolly, am uitat! (Ceea ce era adevărat. Uitase. La chef totuși, se dusese tocmai în speranța de a ciopârți, de la nătărăi, niște bani. Câștigase, până la urmă, cu bahicul concurs "Căpitanul Buf", un munte de parale, dar s-a înduioșat. Când i-a văzut leșinați sau, în comele lor alcoolice, risipiți pe sub masă, s-a înduioșat, s-a lăsat în genunchi și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
evităm rușinea. Așa credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine făcut. Imprecizia mișcărilor și a mușchilor faciali arăta că ceva nu era în regulă. Un nătărău, spuse cu răutate Irina. Creierul lui e ca al unui copil de patru ani. Te mai miri că-i port pică soțului meu pentru prostia lui? Mi-a făcut un fiu idiot. — Ma-ma! rostea fericit Alexei și își sugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care mă interesau motivele. Accept tovărășia atunci când mi se oferă. Ajutor, da. 29 septembrie, ziua lui Saturn Plec din K. Este un oraș adus în pragul nebuniei de o mașinărie. Soldați, polițiști, actori, vânători, curve, bețivani, pierde-vară, filozofi, îngrijitori, nătărăi, artizani, fermieri, vânzători de pantofi, artiști, toți uniți prin neputința lor comună de a face față lumii în care și-au impus să trăiască. Mai ales că vuietul se intensifică, zic ei. Eu nu pot să-l aud. Pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară părerile de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai rămas din dulcea figură mergi de vezi: {EminescuOpIV 392} Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]