717 matches
-
n-o să fie nebun de gelozie pe Tom? Oare ajunsese într-adevăr în situația în care renunțase definitiv la orice speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja din asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până în hol, urmat de Hattie și, pe urmă, după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voleu, fără preluare: Hai sictir, în p...da mă-tii, de vagabond! Lasă-ne-n pace! La o parte! Dă-te...! N-am mălai! N-am bolivari! Vrei de pomană? Ce vrei? Ce-aștepți? Ce dorești? Nu-nțelegi românește? Ești năuc? Ești beat? Ești drogat?! Crénom...! Pe Almadelul lui Solomon! răzbate un alt glas străin, din umbră. Din același întrând, de la poalele zidului restaurantului, avansează unduindu-se, în lumina becurilor chioare, un viezure gras, dublu vărgat cu alb pe spate, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator antebrațul băbătiei, în sus, dezvăluind privirilor năuce ale celorlalți, bucata de sfoară care încercuise gleznele răposatului și care se balansa acum liberă, între ghearele vulturești ale hoanghinei. Aii...! Credeam că-i vreo bocitoare, și când colo...! Nu-ți este rușine, femeie bătrână? Mizerabilo! Codoașo! Hoașco! o împroașcă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
primul etaj, Întunecate de multă vreme, sperând să o mai vadă o dată - cum mergea să-i dea un ultim sărut lui Kevin sau plimbându-se neliniștită prin casă, incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În stradă, singur și năuc la această oră târzie din noapte. Dar nimic. Obloanele nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al băii, cel pătrat al dormitorului și cel dreptunghiular al bucătăriei În fața căruia se deschidea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iasă nasol. Reiese că am trecut prin vreo spărtură a gardului, fără ca vreuna din santinele să mă fi văzut, și am pătruns pînă În mijlocul unității. Dar cum dracu’ s-a putut Întîmpla una ca asta? pare să spună figura lui năucă. Unitate despre care Înțeleg că e tot o cazarmă precum cea din Bărăgan, cu aviație, transmisiuni și tot restul. Șoferul m-a pescuit de pe aleea dintre popota ofițerilor și comandamentul unității de artilerie. Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de inox, Înainte să fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și să se reverse. Plecase de acasă năuc, dar Încruntat și hotărât. El nu știa prea bine dacă o iubea sau nu pe fata grecului. Ba da, dar așa cum o iubeau toți băieții și bărbații satului, adică de departe și ca pe o icoană. Nu era adevărat nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un bănuț pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se rătăcise pe Înserate În preajma satului. În loc să-și ia zborul În sus și să-și vadă de ale lui, el tot dădea rotocoale neliniștite, de parcă ar fi uitat unde era cerul și Încotro pământul. Se Încurcase În firele de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră. Nu-l văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau cu toții Încredințați că lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E prea frumoasă fata ta...”. Când auzea vorbele astea, băiatul, nu știa de ce, se simțea mai ușurat. Undeva, bine ascuns, ținea gândul că Într-o zi el urma să aibă cutezanța de a Înălța ochii către ea. Până atunci, Însă, năuc, lipea obrazul de coaja dudului. Erau nopți când razele de lumină albastră a cerului cădeau În pulberea drumului și pufneau ușor, ca și cum picături reci de ploaie s-ar fi scufundat În praful acela fierbinte. Frunzele copacilor și ale buruienilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a bisericii, precum și crucea din vârf, au fost avariate de căderea unui obiect necunoscut, care nu a fost găsit și despre care mulți șopocăiesc pe sub palmele duse la gură c-ar fi fost, de fapt, un Înger zănatic, rătăcit și năuc ce a Încurcat, În zborul său, susul cu josul - așa cum se pare că s-a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
perechea la odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu izbuti cu nici un chip, În schimb slăbi și pielea lui brună se făcu cenușie. Într-o noapte, Însă, Îl lovi fericirea: visă că el era Fiul din poveștile fostului său coleg de bancă din liceu și că, Îndrăgostit și năuc, alerga prin codri ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe măsura dorinței noastre. Sperăm că, și din această nereușită, tinerii jurnaliști vor avea ceva de învățat. Capitolul 1. CONTEXTUL DEMERSULUI JURNALISTIC 1.1. Un adevărat ziarist nu are viață personală Când intri prima dată în redacția unui ziar, rămâi năuc. E o lume care te sperie și te atrage în același timp. Privești în jur, fără să pricepi mare lucru - totul este agitație, în primul rând. Un ziar este ca un furnicar. Oameni într-o mișcare continuă și dezordonată. Uși
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
bântuie nepermis de lejer mentalul nostru colectiv: „Presa, câinele de pază al societății”. Clauza de conștiință Aflat în Franța, am fost uimit să citesc pe zidul anumitor clădiri că afișajul era interzis „conform legii afișajului din 1888”. Într-adevăr, rămâi năuc văzând nu numai că legi de acum o sută de ani sunt valabile și astăzi, dar ele sunt și respectate. Din acest punct de vedere, la noi e o nenorocire: legile apar ca niște tornade devastatoare, trec, se schimbă imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lună. I se alătură Ladima, care află de la sergentul de stradă că acesta e un gest frecvent al automobilistului aparent rătăcit pe șoselele Bucureștiului. Acești "frați de suferință" ne apar în fragment în ipostaza romantică a strigoiului îndrăgostit: "Umblu așa năuc...uneori noaptea...cutreier mahalalele, ca o stafie, când toți dorm...Stau tocmai pe Rahovei...Dumneata?"281. Există aici o evidentă atmosferă eminesciană, augmentată de omniprezența lunii: "Lumina lunii pline făcea ca formele să aibă oarecare limpezime, dar totul era scăldat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aparte: este un moment de reviriment al întregii naturi, ca o promisiune anticipatoare de bucurie, viață și plenitudine. Sevele din natură pătrund și în oamenii entuziasmați de dorul și nevoia expansiunii, a evadării, căci: „De-atât fior li-i inima năucă/ Atuncea prind hagii dor de ducă,/ Iar pălmierii află-ndemn să cate/ Altare pe meleaguri depărtate”249. Călătoria devine o formă de eliberare, de cunoaștere, de reflecție și de sfințire, cu toate că lumea lui Geoffrey Chaucer nu este străbătută de un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în toate și pretutindeni: "Cât infern e în fiecare cuvânt / Îmi crapă zmalțul de pe dinți de fierbințeala lor, / Cât miraj / Cenușa Domnului e ghemuită / lângă fiecare" (Cât infern). Până și "în inima Ardealului", "îngeri negri plutesc lepădați", mișună "fluturi negri"; năuc, un câine negru aleargă pe "cumpăna dealului", pe "deasupra pământului", după "urma lui necunoscută"; "pământul e cu râie-n rădăcină", dealul "un pustiu de piatră". Nici urmă de mioritism! Neașteptată la vitalistul de mai înainte e implantarea în mâhnire; dezorientat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
miraculos dintr-un munte de nisip.// Și-atunci, deodată se făcu ziuă și-n față/ se arătase o luncă și-n mijlocul ei un arțar/ și-n mijlocul arțarului, o bufniță albă,/ iar în vârful ei, cerul albastru./[...] O priveam năuc, așteptând să latre, să grohăie/ sau cel puțin să vorbească./ [...] Or ea stătea nemișcată în vârful cerului albastru,/ nici vie, nici moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
cancelaria și am stat de planton până a sunat deșteptarea. Eram echipat și cu ochii ațintiți asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost în stare să spună. L-am poftit în cancelarie, a văzut arma cu baineta pusă, s-a repezit s-o ia și a zis către mine: „Na, mă nebunule, mă gândeam
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lungul râului, pe pământul care vibra, trezit de ruperea gheții, de zgomotul prăpădului. Un vârtej vesel amesteca lumina soarelui, izbiturile scrâșnitoare ale ghețurilor, prospețimea sălbatică a apelor eliberate. Oamenii pe care Anna îi întâlnea aveau o privire uimită, un surâs năuc, de parcă ar fi fost surprinși beți în plină zi. Când se apropie, la ieșirea din sat, de vechiul pod de lemn, i se păru preț de o clipă că era ea însăși beată: podul nu mai trecea peste râu, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ani, voluntar, mințind, ca atâția alții, că e mai în vârstă. Era din Leningrad și de la blocadă nu primise nici măcar o singură scrisoare, nici atunci când asediul fusese ridicat... La schimbarea gărzii, soldatul rămase un moment nemișcat, în starea de nehotărâre năucă a celui care e cuprins brusc de valul de somn înăbușit până atunci. Îndepărtându-se, Pavel se întoarse și-l văzu astfel: o siluetă singuratică pe întinsul câmpurilor învăluite în noapte, sub cerul care se impregna deja de cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scape, în glasul ei o coardă obosită se frânse: „Dați-mi drumul!“ Bărbatul cu lanterna îi puse mâna pe piept, respingând parcă un atac: „ Fii drăguță cu noi, nu-ți cerem altceva... Altfel, miliția o să te ia la ochi.“ Femeia, năucă, cu ochii pe jumătate închiși ca să nu vadă ce i se întâmpla, nu mai izbutea să respingă acele patru mâini care o trăgeau de rochie, o strângeau de mijloc, o împingeau spre ușa larg deschisă a magaziei. Pavel făcu un
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]