541 matches
-
ș.a. Mai rămân doar în cântecele bătrânești și în metaforele scriitorilor. Acum, alte cuvinte au „năvălit” în limba română, precum „internet”, „computer”, cu armata lor de termeni tehnici, adevărate cuvinte barbare, teroriste, cu care se fudulesc „pricepuții” noștri, ca să-i năucească pe nepricepuți și să agreseze limba română. Toate aceste barbarisme bat la poarta cetății Limbii Române cu gândul s-o cucerească și să o transforme într-un „pașalâc” lexical. Vor să devină neologisme-contese pe domeniile altor neologisme-baronese din franceză, ori
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
fi în permanență altfel, încercând să păstrezi demnitatea și esența mesajului artistic. Cu o cariera impresionantă, inegalabilul Tudor Gheorghe demonstrează, înmărmurind și salcâmii, că arta poate fi într-atât de limpede, de clară și complexă, încât însăși profunzimea ei uimește, năucește, într-un mod excepțional. În spectacol, alături de maestrul Tudor Gheorghe, va evolua pe scenă, într-un melanj melodios, orchestra ,,NOVA MUSIC“ dirijată cu măiestrie de compozitorul și orchestratorul Marius Hristescu. Provenind dintr-o familie de muzicieni, emeritul dirijor Marius Hristescu
TUDOR GHEORGHE IN CONCERT LA SALA RADIO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372343_a_373672]
-
Manole cu o tăietură în plamă. Tăietura i-a fost provocată de ham. Cureaua groasă și tăioasă i-a făcut o rană adâncă în timp ce el se străduia să oprească caii din galop. După ce s-au liniștit caii, bărbatul supărat și năucit de durere a luat-o la fugă după copii. Aceștia s-au adăpostit inițial în cimitir. Revoltat de îndrăzneala acestora Manole a luat câteva pietre și a început să le azvârle spre ei. Inspirate fetele s-au adăpostit în spatele crucilor
RATACIRI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372465_a_373794]
-
se auzi o voce strigând în apropiere: - Ștefi, vino, e timpul să plecăm! La auzul chemării, fetița înălță capul și începu să strângă păpușile. Își apropie buzele moi și dulci de ochișorul lui Miku-Miku, într-un rămas bun care îl năuci. Mult mai târziu, întors pe Make-Make, în timp ce înregistra informațiile expediției în jurnalul său stelar, Miku-Miku își dădu seama că era pentru prima dată când avea să repete un traseu. Nu se întorsese niciodată pe o planetă deja cercetată, dar acum
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
lui s-ar fi prelins pe niște trepte inegale. Realiză că spectacolul cromaticii mișcătoare îi e aprig dușman și închise ochii. Pe dată se simți alt om! Inima i se domoli, putând acum să-și audă propriile gânduri, mai toate năucind în jurul aceleiași întrebări: unde se afla?! Unde să te afli decât în lumea mea?! i se vârî în urechi o voce zglobie de fetiță. Deschise ochii. În față îl țintuia îndrăzneață o făptură. Era o mogâldeață îmbrăcată ba în roșu
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
stând să explodeze. Văzând colțul firav al ierbii, tot sufletul îi fremăta de bucuria trezirii la viață a întregii firi. Ar fi vrut să le strige tuturor că, uite, a venit primăvara e timpul să se schimbe ceva. O buburuză năucită de atâta lumină, abia trezită la viață i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
balcoane: bătrâni, Studenți, elevi, mame cu copiii de mână dar... Beneficiari au fost cei de dinainte: torționarii, Milițienii, securiștii, instructorii, primii-secretari. Au confiscat televiziunea, radioul; au preluat comanda la armată, Dădeau comunicate, apeluri către țară și către instituții, C-au năucit poporul și l-au prostit fără de rușinare; I-au învrăjbit pe oameni, încât s-au omorât călcându-se-n picioare, Iar cei mai mulți au fost striviți de taburi sau mitralierați, Dând vina pe așa-zișii teroriști de „clică” inventați. Au secătuit
O LOVITURĂ DE STAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347480_a_348809]
-
între ei adversarii politici, cu imaginea unei țări care parcă troznea din temelii luptându-se să-și găsească făgașul spre o viață mai bine rostuită. Parcă îmi răsuna în urechi clocotul oamenilor aflați la limita răbdării, dar în același timp năuciți de atâtea încercări nereușite, bâjbâind încă în căutarea drumului democrației, nici acesta perfect, dar aducător de viață ceva mai așezată. Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud acest vuiet dureros și pe unde am umblat, am lăsat doar ochii
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
de pe marginea potecii și adulmecă (asemeni unei jivine) miresme cunoscute: de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de iarbă, fuioare de pâclă ieșind prin crăpături. Picăturile cernute pe chip: pe obraji, pe gene, pe buze, îl acoperă ca o mască subțire, umedă și lipicioasă. Stropii fini se adună firișoare-firicele și
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
final, într-un local. În semiîntunericul salonului petrecuse ceasuri multe la o masă departe de obiectivul camerei de filmat sau de ochii viitorilor spectatori. Îi plăcuse, în mod clar! Suportase reluările dublelor, zbieretele regizorale, punctările ascuțite ale scenaristului. Nu-l năuciseră încrucișările vocilor. Nimic din toate-astea! Așa va fi și acum! Scena e un studio alăturat cabinetului în care lucrează de obicei Herr Zeit. Și ce? Prezent ori plecat, Herr Doktor n-avea legătură cu el! Programul excludea pe-oricine
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
de grâu. Și i-am învelit cu ștergarul galben al amintirilor...să rămână mereu strălucitori...pentru că atunci nu știam că trăisem cele mai frumoase clipe din viața mea. Am alergat mereu, ca bezmeticul, după fericire. În mare viteză. Așa trecem năuci pe lângă fericire, iar ea...rămâne mereu în urmă, mirată și neputincioasă: uite, am fost lângă voi! De ce nu mă vedeți? De ce mai alergați? -va urma- Referință Bibliografică: HĂLĂIȘA!-partea întâi / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
dat drumul vorbelor pline de mânie: - Cum ai putut, fata mea, să faci tu... - Mamă, te rog frumos, să ma lași să-ți explic, a întrerupt-o Alina cu hotărâre, intuind ce gândea mama sa. - Nicio mamă, Alina, m-ai năucit si mi-ai distrus toată... - Mamă, nu este ce crezi! Am fost la Inter... - Cuuuum?! Fata mamii, tu?! Doamne, Dumnezeule, ce mi-ai făcut, Alina? Știa ce s-a întâmplat în Piața Universității. Tot spitalul vuia și mulți salariați de
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
de mine, dai în mine, ai? Și se repezi turbat către Mărțișor, cu capul înainte. Acesta se feri cu iuțeală, astfel că năprasnica lovitură a căpitanului lovi din plin peretele care vibră sub colosala forță. Căpitanul căzu lat, leșinat și năucit de lovitură. Mărțișor se fâstâci. Nu știu ce să facă. Începu să-l bată pe spate, ușor. - Domn’ căpitan! Treziți-vă dom’ căpitan! N-am vrut! Căpcăunul nu mai râse; rămase mut ca și soldații căpitanului. După un timp, căpitanul se ridică
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
menține, nici măcar în parametrii ultimului deceniu. De asta o convinsese scrisorica, găsită într-o bună zi pe un colț de masă, prin care o anunța că pleacă, sătul de constrângerile vieții cu ea. Da, da! Chiar așa se exprimase. Fusese năucită de faptul că nu-și cunoscuse destul bărbatul... Nu-și imaginase că putea fi atât de laș, atât de lipsit de considerație pentru ea, doar îi fusese parteneră de viață! Nici formal n-o tratase așa... Nu o respectase nici
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
râdă băieții la cârciumă când o să le fac cinste, gândi Tache. Hai, că iar l-am fraierit! Și-i strânse mâna, pupându-i-o de mai multe ori, sub râsetele dezlănțuite ale oamenilor. Numai inginerul Casapu nu râdea. Îl privea năucit pe Tache, scârbit de prostia lui și cătrănit că nemernicul de amărăștean câștigase simpatia sătenilor. Se simțea umilit, strivit, ofensat în demnitatea lui de stăpân atotputernic al acestei comune. De aceea, roșu de furie, urlă la Mărășteanu: -va urma- Referință
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
tv care se mai înduplecă să menajeze neobrăzații, dar de Răzvan Dumitrescu nu se lipește manipularea infiltrată, agresivitatea, deruta. Cine face încercarea cu pielea lui Răzvan Dumitrescu, și-o scarmănă pe a sa, nimeni nu-l întoarce, nici nu-l năucește pe Răzvan Dumitrescu, el ripostează pe potriva inflexibității unor lichele deconspirate, înădușite în propriile plase de șantaje și nerușinări! E multă lume prin studiouri tv, dar puțini oameni! Celui ce nu știe să respecte, să dezarmeze în fața argumentelor, să se dezbare
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
pe câte un scăunel. El citea un tabloid, ea făcea un joc pe mobil. Nici nu-l văzură, nici nu-l auziră pe cutezător. Odată ajuns în dreptul celor doi niznai, tinerelul se poticni și dădu cu fruntea de geamul ușii. Năucit de izbitură, pică bolborosind ceva de ne-nțeles cuiva pe moment, seniorii fiind prea încântați de strategia cu lița de nylon care unise picioarele scăunelelor și-l stăvilise pe recidivist. Toți ca unul nu interveniră cu nimic. Doar expresia fețelor
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
stupidă și sacrificată. Tristețea e în noi ca niciodată fiindcă speranța stă îngenuncheată de când răbdăm umili bătăi de joc. Tristețea e în noi ca niciodată, că stăm striviți sub munți de nenoroc. AM OBOSIT Am obosit de-atâta suferință. Umblăm năuci prin tristele ei ploi mâhniți că n-avem nicio biruință. Am obosit de-atâta suferință ce a ajuns de-o vreme-obișnuință și vine peste noi ca un puhoi. Am obosit de-atâta suferință, care nicicând n-a fost mai multă
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
totuși m-am născut a formulat ilizibil cererea de mai târziu a propriei mele conștiințe de a fi rănită a determinat multe ființe care s-au perindat prin viață să mă-mi frângă avântul iubitor, să rănească profund acest suflet năucit de toate câte se derulau, poate. El îmi spune să continui călătoria cu nuca. O privesc și atunci simt cum ceva din interior se zbate să se formeze, să trăiască, să bucure cerul cu vibrația sa plină de bucurii necunoscute
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
nimeni nu știe. Bătrânii caiși și-au clătinat cu-nfricoșare pletele albe, și-au sfâșiat pleoapele melcii de pereții fântânii. Argintul din lacrima lor a sporit curcubeul pe care, orbi și bezmetici, nu apucaseră măcar să-l zărească. Pentru că erau muți și năuciți de dangătul stelelor, cineva, poate chiar Dumnezeu, i-a transformat în lebede. Astfel s-a întrupat Cântărețul. ON THE SEVENTH DAY... Who hâd stirred up that storm nobody knows. The old apricot trees were tossing their white plaits with horrid
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
a deranjat atât de mult apariția acestui volum? Șt. D.:Bineînțeles că bolovanii și nemernicii de critici literari și cancerigena presă românească, cea care a dus un război informațional și psihologic teribil, groaznic împotriva poporului român, pe care l-a năucit și l-a îmbolnăvit, nu au scos un cuvânt despre acest mare experiment literar, care a fost scrierea romanului Delirul, vol. II. O să spun mai în josul interviului povestea scrierii acestui roman, dragă Emilia, în detaliu, din care cititorii or să
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay. Fosta fabuloasă gară, acum fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și ireproșabilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partidul... cu regimul... cu conducătorul... Mă, vreau să-mi răspunzi ca lumea... înțelegi? La maximum... iubire, devotament, laude... etc. Înțelegi? Am nevoie pentru... lasă că nu-i nevoie să știi tu pentru ce... Costache: (înțelege și tocmai de asta e năucit) Cum, da și dumneavoastră...?! Securistul: Mă, tu n-o fă pe deșteptul, auzi! Tu înțelege ce vrei, nu-mi spune mie ce înțelegi... și uită! E clar! Hai înapoi la masă. (deschide casetofonul) Tovarășe profesor, acum, după perioada în care
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o rețea „un al treilea tărâm, Între insulă și continent, Între Hyde Park și le Boulevard des Italiens, Între Chelsea și Passy”1, pe care l-am numi, mai În joacă, mai În serios, „țara Dandy”, populată de bărbați excentrici, năucind aristocrație și burghezie deopotrivă cu stilul lor ciudat, sfidător, plin de farmec pervers. Să Îi luăm Însă pe rând. Predandysmultc "Predandysmul" Macaroni et aliitc "Macaroni et alii" Din câte se poate reconstitui, primii care intră pe scena marelui spectacol predandystic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi transmite puțin din a sa „mana”; el participă la trândăvia ei și gloria la care tinde să ajungă este un reflex al imoralității pe care o conferă unei familii regale ereditatea titlului. Când clasa nobilă se prăbușește, scriitorul este năucit de căderea protectorilor săi; trebuie să-și caute noi justificări. Legăturile pe care le Întreținea cu casta sacră a preoților și a nobililor Îl declasau În mod real, adică era smuls din clasa burgheză din care provenea, eliberat de originea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]