334 matches
-
spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a dat de moale, strigând: aici! și bălăcindu-se pe întunericul în care abia mai răzbătea lampa noastră de miner, a scotocit și a cobâlțăit în negre cotloane, până l-a extras pe Pamfil, aburcându-l șiroind de apă, moale și năucit, sus, pe geamblacul de unde căzuse, pe când se temenea, închinându-se la înjghebarea lui de Religie și la nesăbuita lui scornire, la care voia să ne năimească și pe noi, ceilalți Și-mi vine să adaug, la cele spuse de filozoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-mi răspundă nimeni. După două-trei apeluri închideam... Într-o seară, în loc de mârâitul unui câine am auzit o voce rea, brutală și poruncitoare: "Să nu încerci să smulgi firele telefonului. Vom veni noaptea să ți-l punem la loc". Am rămas năucită... Alunecam parcă într-o apă adâncă și n-aveam putere nici să mă agăț de ceva, nici să dau din mâini, să înot. Nu mai puteam decât să aștept îngrozită valul care mă va lovi. Ultimul rest de energie l-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul smulsese o fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe peron. Când m-am lămurit, am rămas năucit, neștiind ce să cred. Amândouă limbile ceasului mergeau acum normal. Se întîmplase, cum să vă spun, ca în film când, după un stop cadru, eroii își reiau mișcările și totul reintră în normal. Priveam ceasul, fascinat, așteptând. În clipa următoare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mai tare. Și își mai amintea de boala lui, când pieptul lui devenise din ce în ce mai congestionat din cauza bolii care omorâse atât de mulți mineri, și cum îl ținuse de mână pe patul de moarte și cum, după aceea, ieșise afară năucită, vrând să se jeluiască, așa cum ar fi fost normal, dar rămăsese tăcută în durerea ei; și cum văzuse un turac uitându-se la ea de pe craca unui copac, și cum fâlfâise acesta din aripi și zburase cu o cracă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Operație se terminase. Iar eu mi-am ridicat din nou privirea: înăuntru plutea culoarea sfidării, a disprețului. Un tânăr practicant, într-un halat prea mare pentru el, care se afla lângă cel de-al doilea asistent al meu, mă privea năucit. Nu-mi dădusem seama că era de față, se apropiase doar acum. Avea privirea celui care exercitase o voință prea dură asupra lui însuși. Poate încercase doar să rămână în picioare. Poate că îi era frică de sânge. Tâmpitul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-au ascuns capul sub aripă. Zorelele s-au strâns, regina-nopții s-a deschis, floarea-soarelui se rotea, năucită. Găinile și-au adunat puii și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de vecini, toți erau în casă, dându-se cu capul de pământ la icoane sau privind cu ochii dilatați la televizor. Când treptele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt ele, ați vorbit de un detaliu, nu de mai multe, Ce păpuși comandați dintre cele șase, asta mai trebuie să aflu, Toate, răspunse șeful departamentului de achiziții, Toate, repetă stupefiat Cipriano Algor, celălalt însă nu-l mai auzi, închisese. Năucit, olarul își privi fiica, apoi ginerele, N-am sperat niciodată, am auzit și nu-mi vine să cred, a spus că va comanda două sute din fiecare, Din toate șase, întrebă Marta, Cred că da, asta a spus, toate. Marta alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a șederii mele, mi-am pus această Întrebare, și, În cursul unei ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței, am fost privit, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
niște crăpături. ― Nu sunt toate la fel, spuse Kane care nu observase nimic. Nici o cicatrice, nici o spărtură pe niciuna din ele. Dintr-o simplă întâmplare, întoarse fascicolul lămpii spre protuberanța pe care o atinsese cu un minut mai devreme și, năucit, văzu metamorfoza. Suprafața ovoidă, până atunci opacă și dură, era acum translucidă. Paralizat de uimire, se holba la neastâmpăratul organic. Pielea acestui lucru era acum transparentă ca sticala. Cu lumina fixată deasupra, se uita intens la... forma încolăcită în interiorul containerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca pe un fapt de senzațional, pe care hămesiții după orori, și maniacii maleficului, Îl privesc cu răsuflarea tăiată.. Antoniu a ajuns cu greu, a mers mult și pe jos, și, i s-au umflat de căldură picioarele. Este deshidratat, năucit și bumac de căldură. Intră În cimitir și, dezorientat privește În toate părțile, pentru a putea să localizeze cumva mormântul În care Kwabata va fi coborât. În imediata apropiere a porții, Într-un fel de cabină ce pare cabina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pământul afară. Săpa îndârjit cu capul în jos, Se transformase în fiară, Săpa măsurând tacticos, Ca lupul, mult mai mare ca el, Să nu poată De fel, Ieși afara din groapă ! Când dintr odată, Scapă cazma, lopată și sapă, Constatând năucit, Că nicicând n-o să poată, Ieși afară din groapă, În absolut nici-un fel, Săpătorul de gropi ! El, Bursucul pizmaș și mișel ! Groapa era prea adâncă, Mai mare ca lupul și încă Doi metri în adâncime, În fine : Cu glas sfârșit
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
fericit. : - ( înseamnă nefericit. ; - ) înseamnă că faci cu ochiul, dar asta se mai face și cu <w>, <g> înseamnă surâs, <s> înseamnă zâmbet și ROFL înseamnă că te tăvălești pe jos de râs. — Mersi, tastează Geraldine. ; - ) ― Doamne, e uimitor. Sunt complet năucită. ― E un cu totul alt limbaj. Pot să încerc și eu? Geraldine îmi dă mouse-ul, iar eu îmi mișc mâinile rapid peste tastatură. — Și ți-ai găsit deja tipa visurilor tale din California? — Dap, vorbesc cu ea chiar acum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nervoasă, chiar știa totul despre mine? Și dacă așa era, de unde aflase? ― Da, exact. Cel mai superb exemplar masculin pe care l-am văzut vreodată. La naiba, felicitări! ― Nu pricep de unde știi tu toate astea. Tot mă simțeam un pic năucită. ― A, stai liniștită, spuse Lauren degajată. Nu e nimic ciudat în asta. Eu merg la B-Fit, am fost acolo în fiecare zi de când am venit aici, și la un moment dat, ajungi să cunoști lumea. Nu că l-aș cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pereche de pantaloni la comun! Iar în următoarele zece minute, ne prăpădeam iarăși de râs, iar hohotele ne zguduiau tot trupul, în timp ce lacrimile ni se rostogoleau pe fețele roșii și aprinse. Totul sub privirile tipilor din Mayo care ne urmăreau năuciți. Sau eu spuneam: — Nu poți să intri în gașca lor decât dacă ai picioarele la fel de lungi și aceeași măsură în talie! Și ne puneam iarăși pe râs. De fapt, a fost o seară super! Toți înțepații la modă au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând poarta dinspre grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa de când
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută. După zece pași dai de o potecă. De acolo ai să mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel moment a văzut mai bine poteca pe care făcuse doar câțiva pași. Privind în lungul ei să înțeleagă încotro să se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini de la Fontainebleau și mai multe străzi ale Parisului. Prima mea senzație a fost că le putea perfect de bine picta și un birjar beat. Eram de-a dreptul năucit. Culorile mi se păreau extraordinar de crude. Mi-a trecut prin minte că toată povestea e o farsă uluitoare și de neînțeles. Acum când privesc în urmă mă impresionează mai mult ca oricând perspicacitatea lui Stroeve. El a văzut de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în limba capitalei." În această clipă, gândurile se întrerupseră. Tresări văzând numele înscris pe foaie, scutură din cap și puse cartea la loc pe etajeră. Alte cinci volume alesepurtau același nume. Numele lui Eldred Crang. Gosseyn porni încet spre dormitor, năucit, dar nu abătut. Când intră, sesiză prezența unor oameni în camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Hideyoshi în hăurile disperării. La urma urmei, era pe un câmp de luptă, unde, în fiecare zi, cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar întinderea suferinței lui era atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când, în sfârșit, își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i, ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am fost crescut ca samurai; am moștenit sângele mai multor generații de războinici. Crezi c-am de gând să-mi sfârșesc zilele ascultând ordinele lui? Nu poți vedea că Nobunaga e un om rău, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și piardă calmul cu acel bătrân, când avea în față presiunile treburilor din ziua în curs și probabilitatea de a nu se putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine însuși, Katsuie simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu în grija unui vasal, apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]