2,578 matches
-
buchet enorm de trandafiri albi, superbi, pe care mai stăruiau picături de apă proaspătă întocmai unor perle. Olga făcu mai multe drumuri, vădit surescitată, de la saloane la oficiu, de la oficiu la camera copiilor... Voia probabil să-și liniștească nervii care năvăleau neînfrânați, asemenea unei hoarde de tătari pe caii sălbăticiți din stepele asiatice. Purta încă în întreaga ființă sacrilegiul pe care îl înfăptuise. Acum parcă îi părea chiar rău, avea remușcări, dar era prea târziu, nimeni și nimic nu mai putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
care avea să-i încununeze viața cu o bucurie fără asemănare. Alex și Ina își imaginară cum în camera alăturată se derula un eveniment. Nu dură mult timp că Mihăiță, cu vioara într-o mână și cu arcușul în alta, năvăli în sufragerie unde își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât de emoție pentru darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de cuviință! Față de Dumnezeu ți-ai mărturisit păcatul, dar dacă... Și nu termină. Nu-i spusese nici da nici nu. Olga rămase mai departe cu gândurile ei. n fond, Își spuse ea, nu sunt chiar atât de vinovată. Atunci când au năvălit țiganii în maternitate, eu mă aflam cu băiatul Inei în brațe. Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cine să-mi vină. Lasă, lasă...Ziua a început, apoi, ca mai oricare alta. Ion pe afară, pe la păsări și pe la vite. Ilinca, prin casă, cu dereticatul, cu copilașii, cu făcutul mâncării pentru peste zi. La un timp, Casap a năvălit în casă, ca un apucat: în mâini - cu o bărdiță. În cameră mai era fata cea mare. și, de îndată, a început să loveacă gâtul nevestii, cu tăișul bărdiței. De multe ori. Cu rapiditate. Până când femeia a căzut din picioare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc că în birou' meu am închis ieri cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt că-mi luam o săptămână medical!", amenință ea. Milena se mulțumi să zâmbească subțire. Săvuleasca ridică din sprâncene, receptând abia acum spusele subalternei. Își compuse o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Păi nu, că acuma ești o persoană influentă deja. Ce vă face să credeți? Dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc...Așa că ai pășit cu bine și în Anul Nou. Replica aceasta sunase ca un deșteptător pentru o trezire din somn. Îmi năvăliră automat, în minte, întâmplările prin care trecusem în noaptea de revelion, la cumpăna dintre 1976 și 1977, cea cu depanarea statuetelor făcute cioburi. Ceva mă împingea să-i povestesc, spre rușinea mea, despre cele întâmplate în acea noapte și despre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care nu-mi aminteam să fi călcat decât demult, în copilărie. Oricum, nici prin cap nu mi-ar fi trecut să merg la înmormântarea Iozefinei, cu toate că vestea mă marcase profund. Din acel moment, parcă ceva se rupsese în mine. Îmi năvăliră în minte momente și momente din întrevederile noastre. Și bune și rele. Începeam să cred încet, că moartea ei, care întorsese pe dos orășelul de pe Râul cu spini, era un fapt împlinit care mi se adresa parcă, numai și numai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
greu să faci față acestui torent puternic și la un moment dat obosești și te îmbolnăvești, apare acel stres oxidativ care îți distruge celulele una după alta într-un ritm demențial. Tot ce ne controlează este mintea cu gândurile care năvălesc neîntrerupt și ne răpesc plăcerea de a simți prezentul, de a simți viața care se trăiește în momentul Acum. Pentru viață nu există ieri sau mâine, ci doar acum. Cel mai mare succes al meu a fost momentul când am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
special până aici, dar vine partea ciudată, te așezi confortabil în pat, dai drumul la televizor, că așa te-ai obișnuit și vezi știrile de noapte, alea războinice și negative. Acum, că startul a venit de la știri, gândurile încep să năvălească în capul tău și face o retrospectivă negativă, detaliată a zilei ce-a trecut și bineînțeles începe anticiparea zilei care va urma, dar tot pe negativ, că ai făcut imprudența să dai startul cu televizorul și zbuciumul intern a început
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
tehnică de filmare care permite alunecarea camerei peste obiecte și chipuri, nu Înainte de-a reține câteva crâmpeie de replici: „nu putem sta, ca Nietzsche, să așteptăm eterna reîntoarcere!“: „vom da ceasul din hol Înapoi cu câteva minute“..., „când vor năvăli, chinezii vor da peste americani“,... „René, nu te mai scobi În nas!“, apoi vom trece de-a dreptul prin zid, folosind caracteristica sufletului de-a fi imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului fiind Împinse cu ușurință de un curent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de modă; nici nu ieșeai bine din epidemia de toamnă-iarnă, cu paloare, tuse seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și frisoane. A venit Însă un moment În care populațiile microscopice au Început să năvălească toate odată. Atacau prin aer, pe apă și pe uscat, cu ghearele Înfipte În perii animalelor, agățate de aripile insectelor, ca și cum rostul fiecărei specii din spectrul vizibil n-ar mai fi fost să-și ducă propria existență, ci să devină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să-l ridice, implorându-l, strigând la el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează adânc din imensele-i tuburi verticale, iar din spatele scenei un val năvălește cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când convivul va ieși din garanție și va Încremeni, În fotoliu, cu ochii căscați. M-am Întrerupt, Întrucât Vasea Înțepenise și el, holbându-se În direcția ușii de la intrare. Nici n-a trebuit să mă Întorc, izul de sulf care năvălise În Încăpere putea schimba și fusul orar. În câteva secunde, malacul s-a proptit În dreapta mea, iar din partea opusă cineva a Început să tragă de pulpana hainei, lung și insistent, ca de mânerul unei bude. — Ne cam iei pesti pișior
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suspendat deasupra pădurii, iar regizorul apelează la un colaj cinematografic naiv, ca în jocurile copiilor, așa cum primarul și poștașul, plecați la vînătoare cu fanfara după ei, fac tumbe pe zăpadă. Lichidat de concurență, primarul suflă în goarnă în timp ce sîngele îi năvălește pe gură, iar trupul său se rostogolește neverosimil de mult pe zăpadă, mișcare căruia îi răspunde în ecou rostogolirea îndrăgostiților pe zăpadă care se oprește numai cînd dărîmă un stog de fîn. Căpitanul Aleksic calmează pornirile belicoase ale lui Luka
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
după viraj mai merse numai cîțiva metri, apoi se opri și lăsă mult pe o parte, clătinîndu-se pe marginea șanțului, ca un om beat. Din locul unde se afla, maiorul nu auzea voci. Văzu numai cum cei trei gardieni Înarmați năvăliră Îndată afară din cabină și luară poziție de luptă. Șoferul coborî mai tîrziu, scărpinîndu-se nedumerit În cap. Desigur, vorbeau ceva Între ei, se certau sau numai Își dădeau cu părerea. Unul Își aprinse o țigară. În acest timp, maiorul Smith
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai ascult o dată. — Eu zic să dăm drumul oamenilor, și să ne tragem și noi spre casă, propune Curistul, neștiind ce altceva să mai spună. — I-auzi Părințele, nimic nou, spune Roja, simțindu-și inima bătîndu-i mai puternic și sîngele năvălindu-i în obraji, ce părere ai de asta? — Știu și eu? face Părințelul pe nehotărîtul, ce-am avea de pierdut dacă ne-am lăsa păgubași? Și mă rog, chiar dacă să zicem, printr-o minune, situația s-ar mai răsturna înc-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a Înmormîntat În buncăr. Însă nu poți să vezi nimic. Încerci să-ți recapeți simțurile pe cînd te cațeri din cărbune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
frigului, foamei, cerșitului , bolilor. Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac mai fragili, zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai des, dar sunt plânși rareori pentru că alții se pregătesc să se nască și să năvălească În lumea asta, dispuși să Îndure foamea și să-și construiască dintr-un viitor fără speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În acest fief al mizeriei. Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente, spray-uri, deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care o târăște după ea. Antoniu o vede zilnic de aproape o săptămână. Semn că Ben se va descurca mai bine și, În existența lui a intrat un Înger ocrotitor. Până acum iarna a fost suportabilă, dar uite, cum a năvălit frigul și zăpada acum, la sfârșit de februarie! O pacoste pe capul lui. Ben are talentul de-a aciuaia când totul devine insuportabil și foarte greu, ființe rătăcite ca și el care-i pot fi cât de cât de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl va purta din nou către gura metroului. Astăzi, miercuri 12 aprilie, ora 9 dimineața, soarele mângâie maghernița, și intră prietenos prin ușa larg deschisă, Încălzindu-i plăcut lui Antoniu trupul uzat, și Îmbătrânit Înainte de vreme. Câinele lui Ben a năvălit În Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ieșit la cerșit, mânat de nevoi firești, imediate. Vremea s-a dezmorțit, miroase a primăvară În toată regula, iar, agitația de fiecare zi a orașului a ajuns paroxistică, din cauza pregătirilor de Paște. Cohortele de oameni aleargă de dimineață până seara, năvălesc În magazine În căutare de cadouri, de mâncare, cheltuindu-și banii puțini sau mai mulți, cu furie și disperare, de parcă ar fi sfârșitul pământului. Lumina dimineții de aprilie are o nuanță roz uimitoare, așa i se pare lui Antoniu. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara metalică lăsându-l să treacă dincolo de ea. Ajunge pe peron tocmai când curentul de aer puternic, ca o briză marină, venit din tunel anunță venirea trenului. Ușile s-au deschis, și mulțimea năvălește Înăuntru Înghesuindu-se cu disperare. Antoniu se agață de bara orizontală din dreptul ferestrelor. După două trei stații, unul din scaune se eliberează și el Îl ocupă imediat. Călătorii s-au mai rărit. Antoniu se simte Însfârșit bine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]