999 matches
-
țin. Țin hangul urătului care s-a gătit În cocotă fardată strident Ca să-și ea plata din plin. Ne ascundem printre rigori inventate, Care nu’și au sensul sau rost, Suntem oameni de vază, Sau circari repetenți la acrobații ? Arucăm năvalnic cu pietre, În tot ce înca mai e viu. Sunt tristă acum Și ‘n tăcere îți scriu, Cuvăntul acesta, să-l facem să FIE, Așa cum a fost și il știu. 19.01.2013 foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Cuvinte
CUVINTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363845_a_365174]
-
versanți era ca un gigantic zeu antic, cu brațele larg deschise în măreția sa. Erau lungi de peste patru sute cincizeci de metri, iar zeul pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova. Soseau tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
nu de a se justifica în fața celorlalți, ci din dorința de a găsi în sine explicația pentru gesturi pe care le face parcă fără voia lui, sau din dorința de a găsi motivația germinației în sufletul său a unor sentimentele năvalnice, neașteptate și copleșitoare, Dorin Moisescu se edifică în permanență ca personaj, re-creându-se sub mai multe chipuri. De altfel, această trăsătură o găsim și la alți eroi ai scriitorului Al. Florin Țene, pentru care motivul dublului (al oglinzii, al geamănului) este
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
condor ce încerca să ajungă la cuibul de pe stânca ascunsă printre nori. Stătea întins, cu ochii închiși, lăsând gândurile să rătăcească peste ocean, ajungând în România. Când se gândea la Carmen, simțea cum sângele cald îi invada ființa. O forță năvalnică urca în el. Vocea catifelată îi răsuna în minte, iar imaginea ei alerga ca o muză, ocupându-i visele și când avea ochii deschiși. Se obișnuise să poarte discuții zilnice, încât tot timpul se gândea la ea. Nerăbdător, deschise calculatorul
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
scurt și slipul și m-am așezat pe banchetă, trăgând-o cu spatele spre mine. Mi-a răspuns așezându-se comod în brațele mele, cu picioarele desfăcute și slipul tras într-o parte, participând la alunecarea printre labiile fierbinți a năvalnicului înfometat, dornic de noi explorări. Atât mișcarea valurilor, cât și cea a feselor sale deasupra intrumentului de „tortură” îi crea senzații pe care spunea că nu le-a mai trăit. Ah, ce bine e! Lasă-mă să mă bucur de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
a apucat frica văzând cele întâmplate. Cu numai câteva cuvinte blânde și înțelepte, sfântul știa să îndrepte răutățile oamenilor, aducea o femeie desfrânată la pocăință, întotdeauna fiind de folos celor din jurul său. Dumnezeu asculta toate rugăciunile sale astfel încât și apele năvalnice ale unui râu se opreau atât cât trebuia, ca el și cei împreună cu el să poată trece pe uscat fără să se ude, tot la fel tot cum s-a întâmplat în vremea când Isus Navi conducea poporul lui Israel
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori S-a adunat în caiere sumbre de nori. Ca spirit perpetuu rămâne după viață, Ea, apa, în a Creatorului Împărăție. Se-nalță, Și ritmic se-ntoarce-n năvalnice ploi Ca o altă și nouă viață ce se naște în noi. ION I.PĂRĂIANU Referință Bibliografică: UN ALBUM DE SUFLET și UN FEL DE... APĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
cu multiple toponime, negate, ca origine, de unii lexicologi, trecute la „de origine necunoscută”. Pe această linie genetică vine Nadia Comăneci?! Pi buni! Pe la 1300 vin, din neantul asiatic, tătarii, la fel de puși pe harță continuă. Refrișează Europa cu sângele lor năvalnic și creează pagini de epopee în zilele marelui Ștefan prin luptele care pe care. Pentru moldoveni. Cum eram aici de secole i-am liniștit și pe aceștia. Plăcându-le mult locurile, fetele și vinul, unii n-au mai plecat în
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]
-
-mpresoară umbre, prea lesne și firesc, Iar tot ce-a fost culoare rămâne în apus; Să mă privesc nu-mi vine știind că tot s-a dus! O, cum m-aș mai întoarce, măcar pentr-o clipire, Să mă arunc năvalnic în marea de iubire Ce a pulsat în trunchiul acum cu scorburi multe Pe care numai vântul mai stă să le asculte. Simțind cum mă cuprinde în lanțuri nemișcarea Și cum se furișează cu pași mărunți uitarea, Deși mă resemnez
NAIVĂ LIBERTATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362396_a_363725]
-
-ți plac fermecătorii ochi, ochii mei căprui Privindu-i des te arde scânteia parfumată Ce-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să prețuim trăirea Din dorul cel aprins, când mi-ai furat iubirea, Gustând năvalnic fraga, a buzelor dulceață, Lăsându-mi doar sărutul ce înflorea pe față. Citește mai mult Punct i-am pus iubirii, prea devreme...Azi ai încerca chiar să desprinzi o steaSă mi-o oferi cu drag, dar nu o pot aveaA
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
să îmi spuiCă-ți plac fermecătorii ochi, ochii mei căpruiPrivindu-i des te arde scânteia parfumatăCe-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să prețuim trăireaDin dorul cel aprins, când mi-ai furat iubirea,Gustând năvalnic fraga, a buzelor dulceață,Lăsându-mi doar sărutul ce înflorea pe față.... XIX. LADA CU ZESTRE, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015. Lada cu zestre Adeseori pe drumul vieții Conduși suntem de o
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte, care dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te atinge în cele mai năvalnice porniri de amor descătușat. Lasă-ți vioara trupului mlădios să primească atingerea arcușului întins, să vibreze și să anunțe păsările cerului cât de mult dorești și iubești! Știu ce este în sufletul tău, când taci și când vorbești. Știu ce
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
În adâncimea lor, cotropitoare simțiri, cuvinte moi, dulci, întrepătrunderi. La marginea inimii respiră cuvinte nespuse. Nesecată fântână cu apă vie! Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie cerul, cuprinde abisul. Vindecătoare vibrații, vârtej de trăiri! Timpul se dilată sau fuge uimitor, ziua nu mai trece firesc, în linie dreaptă, topește totul în jur
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Să-l vază pe moșie. Și să nu-l scape îndrăcit De vreo ispită goală, De la cornaciul îndrăgit De piaza de sub poală, Rugă pe Maica Celui Sfânt Și milostiv și falnic Să-l schimbe-n plantă de pământ Cu numele Năvalnic. Și-așa purcese și făcu Fecioara preacurată Zicând : - Băiete, de acu Vei sta cu bunul tată Și vei renaște și-nflori Devreme primăvara, Vei răsări și vei spori Dând spor în toată țara. Ci toți și toate au un rost
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
în astă lume. * * Precum am auzit și eu Minunea de poveste, Așa a fost și rostul meu S-o spun și că mai este Același obicei și azi, Deși ni-i traiul jalnic Loviți de patimi și necaz, Credința în Năvalnic Și în magia lui mereu. În semn de prețuire, Pentru mărinimosul zeu Al vieții-ntru iubire, Fecioarele îl poartă-n sân În pungă de mătase Și-l pune soața de stăpân Pe toc de uși la case S-alunge farmece și
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
case S-alunge farmece și vrăji. Și-l țin la piept și mirii Din firele-i să facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări Cam fost-au refuzate... Și-i leac, Năvalnicul, la răni Nu doar ce ard în suflet, Ci și beteșugitei cărni Oprind biet trup din umblet. Aduce spor, noroc și bani, Alungă ghinionul, Lungește viața peste ani Ca remful și tarhonul... Dar vă-ntrebați, cu Dochia Ce va fi
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
descrierii acestui ținut românesc, întins pe cele două maluri al râului, încât opul publicat în anul 1943, a fost apreciat în epocă până și de literații mofluzi ai luminoasei Franțe. ”Cartea Oltului” este, cu adevărat, monumentul vibrant al unui râu năvalnic. Autoarea noastră, doamna Elisabeta Iosif, distins om de cultură și poetă remarcabilă, a intenționat, posibil, să-și scrie propriile Însemnări de călătorie, alegându-și un anume instrumental sentimental de cercetare și evaluare. A pierdut, însă, din vedere că inima domniei sale
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
Iar pădurea mă ținea pe genunchi și-mi spunea povești cu zâne. Pe vremea când eram copil pădurea mă iubea, Păsările mă ridicau în zbor, Iar lumea o priveam de sus. Alergăm printre tufe de salcâm, Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
faith reversing From God’s tear Word of praise. Lumina chemând Sufletele smerite Pacea inimii Das Licht auffordernd Die demütigte Seelen Die Ruhe des Herzes The light raising The bright soul Hearts peace. Apa cristalină Învolburată printre stânci Un gând năvalnic. Das kristalline Wasser Wirbelnden durch die Felsen Ein stuermischer Gedanke. The crystal water A headly thought. Torrential among the rocks Catinca Țene Referință Bibliografică: Trei haiku-uri de Catinca Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024
TREI HAIKU-URI DE CATINCA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367507_a_368836]
-
că în noi au încetat ale iubirii ploi, că unul singur suntem amândoi. Și să se afle c-am fugit din dor pentru-a trăi în văzul tuturor minunea preschimbării în izvor. Să vadă-orice prieten sau străin cum curgem când năvalnic și când lin dintr-un preaplin intens în alt preaplin. Dar dacă totuși Când ai să vrei să îmi săruți inima anilor pierduți în neguri de uitare, ai să pricepi pentru ce cânt cu petele iubirii-n vânt pe stei
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
de ieri neînfrânate pe care-n sfântă noapte le rechem. ți-aș scrie azi iubito un poem când buzele uscate ți-s de dor, de nopți ce-au curs prea pline de amor, de retrezite amintiri eu azi mă tem. năvalnica îmi ești ca-n zilele de ieri și nopțile ți se par scurte puterile nu par să mai asculte când anii ce-i pierduți pe toți mi-i ceri. mă las în voia ta și-n voia poftei tale și
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
începu să tremure, și spuse că poporul îl socotise pe Ioan ca pe un om drept, dar că el personal nu are nici o părere. Atunci își dădu seama că amintirea aceea neagră era de fapt cruda realitate. Imaginile îi reveneau năvalnic în minte. Îl văzu parcă aievea și retrăi acele clipe când ciracul îmbrăcat în negru cu fața acoperită, cu sabia la șold pășise pe covor cu tava de aur în mână. Își aduse aminte și de cei de la petrecere care
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
se facă vii. Și deși acest refuz li se pare a fi un rod al evlaviei, ea se preface în cursă și poticneală; căci trebuie mai degrabă să depună toată puterea și ravna care este în ei, ca să se arate năvalnici spre curațirea de păcate și să încerce să ducă o viață cât mai civilizată, și așa să alerge cu îndrăzneală spre împărtășirea de Viață; căci așa vom ajunge deasupra înșelăciunii diavolești și, făcându-se părtași ai dumnezeieștii firi (2 Petru
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
unea cei doi versanți era ca un gigant zeu antic, cu brațele larg deschise în măreția sa, lungi de peste patru sute cincizeci de metri, pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova, sosind tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]