427 matches
-
nebun, știa să po ves tească extraordinar. M-am gândit să pun pe hârtie felul lui de a fi mai puțin vizibil celorlalți. El nu era totdeauna cel de pe piedestal, nemaipomenit ca geniu, sever cu orchestra. Făcea tot felul de năzbâtii, știa să râdă, să se joace, să trăiască din plin. Pentru mine cartea a fost un medicament. Eram în fiecare zi cu el. Râdeam singură de ceea ce scriam. N-am avut nici un moment de depresie. — Ai vrut să-i faci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de clan care muriseră în luptă și îi creștea chiar și pe cei făcuți de soțul ei cu alte femei. Acea femeie blândă și înțeleaptă era mulțumită de soarta ei și, deși avea deja cincizeci de ani, suporta copiii și năzbâtiile lor. De când plecase din Azuchi, Mitsuhide nu găsise nicăieri o mângâiere mai mare decât acasă și, în noaptea aceea, dormi liniștit. Chiar și a doua zi, voioșia copiilor și surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înlocuitor, într-o lume de înlocuitori. Neimplicat, un intermediar, un palavragiu cabotin și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în colcăiala tenebroasă: să dea, Bufonul, haios și hahaleră, din mâini și din gură. Poate se declanșează, din greșeală, mișcarea. Șocul, aprinderea motorului. În dimineața când începea, în sfârșit, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
buzunar, ar renunța la batistă, ar spune că e obosit... dar va renunța să mai spună ceva, n-avea cum evita subiectul, cunoștea insistența aiuritului. Se vor privi îndelung în ochi, căutând o soluție. Soluția: să accepte pălăvrăgeala, să suporte năzbâtia până la capăt. — Viu ori mort, să-l aducem pe becher. Asa vrea conașul din Buenos Aires. Așa vrea el! Crimă, vinovați, răzbunare! Tot, tot, spectacol complet. Ba, eu merg și mai departe și zic: mă tem. Mă tem de adevăr... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
descurce. S-au gândit să îl sune pe tatăl lor, în California, ca să-i ceară un împrumut, dar până la urmă au decis să nu o facă. La fel și cu tatăl vitreg, din New Jersey, Philip Zorn. Dat fiind că năzbâtiile adolescenței belicoase a lui Rory întorseseră casa cu susul în jos ani de zile, acum aveau rețineri în a cere ajutorul unui om care ajunsese să își disprețuiască fiica vitregă pe parcursul marilor bătălii din acele zile de început. Tom nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi întâmplat în timp ce stăteam la masă. Mașina a mers foarte bine până am parcat în fața restaurantului. Întrebarea e: ce motiv avea cineva să ne facă o porcărie ca asta? — O sută de motive, domnu’ Glass. Poate niște copii puși pe năzbâtii. Știți cum e, o mână de adolescenți plictisiți, puși pe șotii. Genul ăsta de vandalism se practică mereu pe-aici. Sau cineva care nu poate să-i sufere pe newyorkezi. V-a văzut numerele de înmatriculare și s-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându-mi să nu care cumva să spun ceva-cuiva, că nu se cade să spui că te uiți În sus, ca să intri-n rai pe la jos, iar dacă vreun străin nu știa cine sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză de adevăr în cele spuse. 14 Într-o după-amiază, la scurt timp după ce frecvența acestor evenimente nefericite crescuse, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ăsta pretinde că regăsește originea masoneriei În această fugă a templierilor În Scoția... O poveste rumegată timp de două secole, Întemeiată pe fantezii. Nu există nici o dovadă, pot să vă trântesc pe masă vreo cincizeci de hârțoage care povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis la Întâmplare: «Dovada expediției scoțiene constă În faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr, mângâiasem castorul soră-mii, dar și asta fusese de mult, pe când umezeala ei de melc fără cochilie mă păzise de năzbâtii mai mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja mult să-mi dai un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viața, de la naștere (care a fost pe un câmp roditorla țară, în timpul prășituluiă și până la vârsta de 75 de ani, actuală ( în anul 2014Ă. Sunt trecute în revistă: școlile urmate, inclusiv studiile superioare de filologie, locurile de muncă, peripețiile și năzbâtiile copilăriei și ale adolescenței, familia, activitatea literară, publicistică și nu în ultimul rând, preocuparea legată de „pensionariadă”. Las cititorului să descopere între coperțile acestei cărți și alte întâmplări vesele sau triste, cu descrieri amănunțite din partea autorului, introducându-l pe cititor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
glume. Învățătorul și apoi profesorii, când depășeam limita, mă sancționau cu bățul la palmă sau mă puneau în genunchi pe grăunțe de păpușoi. Îi mai spuneau și tatei, iar el nu mă prea ierta. N-am să vă povestesc toate năzbâtiile pe care le-am făcut în copilărie, fiindcă nu aș avea timp să le spun pe toate. Una tot am să v-o povestesc. Aveam vreo zece ani. Vecinul nostru, moș Mitriță, avea un agud mare chiar în hatul cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Și, iată-mă, acum în fața ta povestindu-ți cum a fost venirea mea pe lume. - Bine, și asta este tot ce poți să-mi spui? - Nu! Ca orice copil în primii patru-cinci ani din viață crești, faci tot felul de năzbâtii pe care nu le ții minte sau îți rămân vag în memorie. Cum am spus, m-am născut înainte de război. Dar războiul îl am în minte și în ochi. Când frontul a ajuns și în satul nostru Cordeni, pe vremea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
liniștiți pe drum. Așa l-am cumințit pe dulăul lui moș Șorloagă. - Mirciulică, am vorbit despre întâmplări pe care le-am trăit în prima parte a copilăriei mele, doar câteva, căci sunt sigur că am făcut o mulțime de alte năzbâtii și obrăznicii și singur, dar și împreună cu frații mei și cu copii de aceeași vârstă. Am însă și amintiri dureroase. Îți voi vorbi despre tatăl meu Manolache, străbunicul tău. odihnească-se-n pace, deși se odihnește de peste 60 de ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-i lucrul pentru care îi port pică. Dar l-am provocat. L-am ironizat în legătură cu Rozanov. Dacă mă va ucide vreodată, va fi un omor accidental, fără voia lui. N-are importanță. Spune mai departe. Toate aceste mici mârșăvii sau „năzbâtii“, cum le numesc admiratorii lui... Da, sunt ca o... reprezentare, simboluri... ca o repetiție a ceva cumplit ce va săvârși într-o zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celălalt tovarăș de drum, care se prezentă: ― Sachelarie, ministrul României la Tokio. Stupefacție! N-am știut cum să pier mai repede din fața lui. Auzi ce potriveală! El, ministru plenipotențiar la Tokio! De aceea trăgea cu urechea și surâdea ironic auzind năzbâtiile pe care le debitam bă-trînului despre Țara Soarelui-Răsare. Și râzi, rîzi! într-adevăr ― era de necrezut această coincidență buclucașă! Mihaela însă hohotea să moară... Atrăgeam privirile tuturor cu râsul nostru căpiat. Parcă scăpasem amândoi dintr-un ospiciu! ― În viața mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o sarabandă a pescărușilor. Sunt mulți. În timp ce unii se reped să-și înhațe prada, ceilalți se învîrt în cerc, într-un zbor lunecos, ușor isteric. Din când în când, scot țipete scurte. Acum îmi trec prin cap tot felul de năzbâtii. În antichitate, zeii se foloseau adesea de păsări în scopuri nu tocmai poetice. De ce oare în vara aceasta pescărușii îmi stârnesc mereu un sentiment al primejdiei? Altădată, îmi plăcea să admir elipsele pe care alunecă fără să-și miște, secunde
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în multe universități americane, cer abolirea cuvântului chairman (președinte) deoarece el sugerează că o asemenea funcție ar putea fi destinată numai bărbaților. Chairman a fost înlocuit în astfel de "coduri" prin chairperson sau chiar prin chair care înseamnă "scaun"! Alte năzbâtii. Ziarul "Los Angeles Times" a editat de curând, pentru jurnaliștii lui, un ghid al scrierii "corecte", care e obligatoriu. Termenul "handicapat" este înlocuit aici cu "om care are capacități diferite de ale altora". Agenților imobiliari din Pennsylvania, dacă am reținut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care arhitectul la modă le consideră absurde din partea unui copil al lui Susan. „Năzbîtii de copil“, Își spuse el. Și nici răspunsurile lui nu-l mulțumiră pe Julius; el Întreba fiindcă voia să știe adevărul; nu cunoștea răspunsurile exacte, dar simțea că nu de răspunsurile arhitectului avea el nevoie: prea semănau cu ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Destul cu lucrătorii tăi! Să nu mai aud că treci pe la șantier! Trebuie să-i spun arhitectului că e pentru ultima oară! Și pe băiețelul ăsta nu-l poți slăbi o clipă din ochi că el a și făcut o năzbîtie! Vrei să fii dat din nou În grija, unei guvernante? — Unchiule, dar ei nu vor decît... — De ce nu taci odată?! se amestecă Bobby. — Învață, tinere, că pentru asta există un arhitect, un inginer și o droaie de trîntori care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stropit via, cu mâner lateral ... Mă opresc din poveste izbit de reproșul care-mi răsare înainte în chiar procesul creației, mi se arată un amic de prin Institutul Politehnic care-mi zice cum că regretă că scriu tot soiul de năzbâtii care nu folosesc nimănui, în loc să mă recuplez la ceea ce am fost și să devin mai mult decât atâta: adică Proclamația, mitinguri, ochii să-i țin mereu sus spre steaua fericirii colective, inima bărbată să-mi fie și intens militantă. Nu știu ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ridicat amenințător și-apoi îl lăsă în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca-ntr-o cupă de mac care tremură, susținându-și semințele, înălță spirala, străvezie ca un os șlefuit. — Ce năzbâtie ai născocit? îi zisese Godun, când ajunsese aproape. — E un labirint, îl asigurase Omar, pariez că ai să te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi, le trăiește fără efort, flori gemene ale aceleiași tulpini. Paradoxul e încîntător, iar inocența, așa cum o desprinzi din ochii Melaniei, poartă în ea suflul tinereții. Deci însușire emoționantă și nu act de senilitate. Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înșelat. De la o anumită vârstă, singurătatea devine apăsătoare. Mă gândesc cu nostalgie la serile când tricotam împreună cu Valerica ori jucam tabinet cu domnul Popa. A fost un bărbat în adevărata putere a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că sânt o femeie bătrână. Dar în sfârșit, m-am lamentat destul. Îl învălui într-o privire caldă: "Nu-ți fă griji, draga mea, habar n-are de planul tău. Dacă ar fi simțit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]