695 matches
-
pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era un semn rău. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
suporta asta atâția ani, golesc dezgustată pereții, rup fotografiile, pe unul dintre peticele de hârtie îi scriu lui Hava un mesaj, îl pun apoi repede pe biroul ei, înainte de a mă răzgândi. Într-unul dintre dulapuri găsesc o pungă de nailon și pun în ea toate lucrurile care îmi aparțineau, cât de puține lucruri acumulasem de-a lungul anilor, câteva scrisori pe care mi le trimiseseră fetele după ce plecaseră de la cămin, câteva fotografii prețioase cu prunci în brațele mamelor lor mândre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu, prima care m-ai judecat atât de sever, de vreme ce te-ai purtat în felul acela, înseamnă că nu mi-ai fost niciodată prietenă, deschid larg ușa, acum îmi părăsesc propria casă asemenea lui Udi, cu o plasă micuță de nailon în mână, plec fără nimic după ani de zile. Intru în grabă în mașină și plec, fără să știu încotro, vreau doar să mă mișc, supusă regulilor generale, să opresc asemeni tuturor în fața luminii roșii, să aștept copiii să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist, are în jur de patruzeci de ani, o haină gri și o pereche de pantaloni bej de nailon, foarte șifonați. În comparație cu ceilalți, are o expresie tragică. Mă uit la el și mă apucă depresia. Sunt sigură că povestea lui de dragoste e pe cât de nefericită, pe atât de banală. Trei bărbați și patru femei - nu-i rău. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
răsucită. N-ai mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma lor suplă și triunghiul alb al chiloților care se Întrezărea umbrit de nailonul negru, În amurgul care Între timp ajunsese și sub masa voastră... Și cuvintele ei ademenitoare: Stai lîngă mine la Întoarcere, bine? Ai stat... mă rog, e un fel de a spune, pentru că de fapt nu ai stat, la adăpostul Întunericului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Marcel cotcodăcind ceva pe limba lui, rîzÎnd singur sub un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un sac de nailon transparent - În care se văd cîțiva miei tranșați pentru grătarul anterior Încărcat și niște mănunchiuri verzi de ceapă și usturoi; cu cîteva brațe de lemne și un sac de cărbuni pentru același grătar; cu o raniță din care ies vîrfurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
făcut dintr-un material mai gros și mai înflorat? Iar tânărul funcționar cică ar fi găsit cât se poate de naturală o asemenea conduită. Cică făcea glume pe seama jartierelor cu care Marilena sau Melisa, mă rog își prindeau ciorapii de nailon de portjartier. Asta ar fi văzut-o chiar un văr care ar fi fost de față, în casă la ele așa spune lumea... Tânărul funcționar se ținea de glume: agăța c-un deget jartiera ei, uite-așa, trăgea de ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba o fi sosît așe ghe târzîu?” “Fiindc-o avut întârzîiere” “No, asta șchiu șî sîngur, nu-mi trăbă un înțălept ca chine să-mi gheșlușască. Numa’ că nu șchiu ghe ce-o avut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
grohotiș pe buza unei cariere adânci de piatră. —Ce e, Mark? Spune-mi. Sunt aici. Se milogi de asistente să-i dea ceva de făcut, orice, oricât de mic, care să fie de ajutor. Îi dădură niște ciorapi speciali de nailon și bascheți înalți, pe care trebuia să i-i pună și să i-i scoată lui Mark o dată la câteva ore. Făcea asta din patruzeci în patruzeci de minute, masându-i și picioarele. Îi făcea bine la circulație și împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păianjen. Salonul e făcut praștie. Sunt semne de infestare, de mamifere mult mai mari decât șoarecii. Karin Doi își trage îndărăt de obraji cu palmele. Nu mai face așa. Arăți ca un hoț de bancă d-ăla cu ciorapi de nailon pe față. Dar ea nu-l aude. Rătăcește pur și simplu dintr-o cameră în alta, în transă, arătând spre lucruri invizibile. Canapeaua verde-vomă, televizorul cu urechi de iepure, colivia papagalului. Știe tot și reînvie tot cu o asemenea durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
purta o bandă de pînză pe frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații de toate felurile și o anume doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numește Lanark. Secretara se așeză în fața lui Lanark și se uită în ochii lui. Avea un chip blînd, fără o expresie anume și drăguță după canoanele modei, iar părul auriu îi era pieptănat fără cusur, arătînd ca o perucă de nailon. O secundă, gura i se întinse într-un zîmbet. Lanark fu deconcertat, cînd auzi un păcănit care venea din capul ei. — Arată-i profilul, îi spuse Gilchrist. Lanark îl privi lung și auzi un alt clic. Domnișoara Maheen își strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oficială, întoarse spre spectatori profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca fusele care păreau și mai goale din cauza jartierelor puse de formă și a șosetelor de nailon ce atârnau pe lângă glezne. Spectatorii rămaseră curioși, dar neimpresionați. Unii nu erau nici măcar prea curioși, aceia care se așteptaseră ca în cele din urmă o asemenea apariție să viziteze casa în miniatură de lângă ei. Fetițele mari nu plâng. Fetițele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
misiune. Acum, Hagar se întorsese cu un singur client. Un bărbat pe nume Gorevici. Un faimos fotograf al faunei, care venise cu avionul, din Tanzania. Gorevici se instală sub un ficus mare, trase fermoarul raniței și scoase o plasă de nailon, ca un hamac. O așeză cu grijă pe pământ. Apoi scoase o cutie metalică, o deschise și asamblă o pușcă. — Știi, asta e ilegal, spuse Hagar. Aceasta e o rezervație. — Pe bune? Dacă vin pădurarii, ar fi bine să ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei... nici o forță din lume n-ar fi putut-o Împiedica pe Zeliha, care era mai Înaltă decât majoritatea femeilor din oraș, să poarte fuste scurte În culori strălucitoare, bluze mulate care Îi scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Christo Gates. În acel moment, Christo Gates, o instalație masivă de artă publică din Central Park, se afla pe buzele tuturor. Christo, un artist pe jumătate bulgar, pe jumătate american, instalase 7 500 de porți portocalii de vinil, capitonate cu nailon portocaliu, pe care le ancorase de 15000 de baze de oțel, pe 37 de kilometri de alei. Cu inima, gândurile și stomacul răvășite, la două după-amiază se urcă În taxi și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și plecă să se Întâlnească cu Matthew la Columbus Circle. Ziua era destul de răcoroasă, iar Central Park părea ireal, Înghețat sub zăpadă și decorat cu cele 7500 de porți budiste de culoarea șofranului și cu mii de cosițe plisate de nailon zburdând În vânt. În lumina opacă a iernii, materialul portocaliu, vesel, Încălzea parcul Înzăpezit, strălucind ca flăcările pe fundalul copacilor dezgoliți. Aleile erau pline de mulțimea de oameni care veniseră să vadă lucrarea. În acest labirint de porți portocalii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i se Întâmplase un astfel de caz, și nu-și amintea instrucțiunile. Nici Emmei Tempesta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
considerau un om important, unde Încă se simțea ca un rege. Sasha privea Împietrit geanta ei cu mânerul rupt. Își dădu seama că avea și un genunchi lovit. În locul acela ciorapul rupt lăsa să se vadă pielea. Un fir de nailon atârna pe picior. Firul acela Îi părea semnul intolerabil la dezordinii universale. Dintr-o dată, simți o milă inexplicabilă pentru femeia aceea atât de plină de viață și atât de lipsită de apărare, căreia soțul Îi spărsese buza și Îi luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la soare, discutau doi câte doi sau În grupuri mici, Își Împrumutau prosoapele. Aproape toți purtau slipuri minuscule. Mușchii unși cu uleiuri de plajă străluceau În lumină, fesele cambrate luceau. În timp ce pălăvrăgeau, unii Își masau organele sexuale prin slipul de nailon, sau Își strecurau Înăuntru un deget, dezgolindu-și părul pubian, Începutul falusului. Desplechin Își instalase o lunetă la fereastră. Se zvonea că ar fi homo și el; În realitate, de mai mulți ani, era mai ales un alcoolic monden. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trîntește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mîneci bufante. Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că nu le-am zis. Categoric. — Bună, Emma ! spune Kerry cînd ajunge lîngă mine. Ce zici de costumul meu? Se unduiește demonstrativ și-și pipăie ușor peruca blondă. — Tu cine ești, scumpo ? spune mama, privind nedumerită spre rochia mea de nailon. Heidi? — Eu... Mă frec pe față. Mamă... ce-i cu voi aici ? Fiindcă eu... adică, am uitat să vă spun. Știu că ai uitat, spune Kerry. Dar mi-a spus prietena ta Artemis acum vreo cîteva zile, cînd am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să‑i explic Încă o dată cum de se Înmulțiseră atât de uluitor. Brusc, am devenit expert În natură. Așa Încât i‑am descris din nou săculețele acelea strâmte care spânzură din copaci și de pe stâlpii de electricitate. Asemenea unor ciorapi de nailon Întinși, cuiburile astea care adăposteau ouă se lungeau uneori până la vreo zece metri. - Adăposturile lor te duc cu gândul la casele de pe coasta de est, i‑am spus. - Hai să‑i cerem lui Nikki să facem un tur cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-o cu un gust dubios. Rostogolindu-se ca o marionetă, Hugo s-a uitat disperat în sus, către cerul întunecat, și s-a întrebat dacă viața lui nu e cumva măcar cu o idee mai prețioasă decât un pumn de nailon reflectorizant care probabil costa mai puțin de cinci lire. Barajul se apropia. Hugo, care intrase de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să caute mai departe. Sunteți mare pișicher, îi spune Mariedl domnului preot și caută din nou prin closet. Și numai ce simte un lucru ciudat și numai ce-l scoate afară și vede un pachețel învelit într-o pungă de nailon, ca să nu se ude hîrtia de împachetat cadouri cu apa de la rahat. Și acum oamenii bat din palme și cântă: trăiască, trăiască, de trei ori trăiască. Și oamenii se bucură pentru că Mariedl are parte de o bucurie așa de mare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]