411 matches
-
nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți gătescă mâncare americană adevărată În seara asta! a exclamat Rose. A pus sacoșile pe bancheta din spate, păstrând un pachet de nalbe prăjite, presărate cu nucă de cocos pentru drum. Și-a aranjat părul În oglinda retrovizoare, a pus o casetă care era preferata ei zilele alea și a luat un pumn de nalbe Înainte să pornească motorul. Știi că tipul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe bancheta din spate, păstrând un pachet de nalbe prăjite, presărate cu nucă de cocos pentru drum. Și-a aranjat părul În oglinda retrovizoare, a pus o casetă care era preferata ei zilele alea și a luat un pumn de nalbe Înainte să pornească motorul. Știi că tipul cu care tocmai m-am Întâlnit la supermarket e din Turcia? a zis Rose făcându-i cu ochiul fiică-sii În oglinda retrovizoare. Totul era perfect la copila ei; năsucul ca un nasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și rece, potrivit probabil unui adult. Oare Rose trebuia să aștepte până când fetița ei avea să Împlinească patruzeci de ani ca să-l folosească fără să simtă furnicături pe limbă? Rose a dat ochii peste cap și a mâncat Încă o nalbă. Și În momentul ăla a avut o revelație: putea să-i spună fetei ei „Amy“ de acum Încolo și, În chip de ceremonie de botez, i-a trimis fetiței o sărutare. La intersecția următoare au așteptat ca semaforul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre repaus. Mașina se oprește pe o cărare mărginită de nalbe uscate, sub un gutui japonez. Am ajuns în fața casei profesoarei de ceremonia ceaiului. Camera este mică, de patru tatami; deschizătura pătrată în podea, folosită pe timpul iernii, emană deja căldură. Nu este o adevărată casă de ceai, dar apa fierbe; afară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
extrage băutura absint. La două secole după principele Dimitrie Cantemir și la un secol după poetul Iancu Văcărescu, simbolistul Alexandru Macedonski a așezat pe fruntea „de- alabastru” a zeiței Diana o cunună din plante narcotice, cu flori de crini și nalbe, „ce-n potire hieratici poartă mistice-mbătări” (poemul Lewki, 1912). „Buna zee” a Lunii și a vrăjitoarelor nocturne, Diana, a devenit în mitologia română Zâna. Faptul a fost observat încă de Cantemir : „Acest cuvânt [Zâna] ar putea să se tragă din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l iubea. John merita o recompensă - nu doar o săptămână de leneveală în soare, ci oportunitatea de a o vedea pe Alice ieșind, din când în când, din lumea poveștilor ei. Alice putea să înoate și să prăjească tulpini de nalbă mare la foc de tabără; Alice putea și ea să fie un om normal. Deocamdată, însă, John nu prea profitase de această oportunitate. Ca și Irene, soțul ei părea uluit de faptul că ea se așteptase la atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am pus degetul pe vreo frunză prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o familie foarte săracă cu 11 copii care locuiau toți într-o singură cameră. Cei mai mari mai mergeau pe la anumiți gospodari mai înstăriți și munceau cu ziua, dar cei mai mici ca să nu rabde de foame mâncau fructul de la nalba sălbatică ce crește prin curte sau pe marginea drumului, mai furau fructe de prin grădinile oamenilor, dar nimeni nu se supăra pe ei. Spre sfârșitul verii, doi din cei 11 copii au murit, cred de foame. Familia avea sub un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu Maria, fata lui Ion Mihai din Budălești și bine a făcut, pe cărarea asta de doi venind și eu pe lume alături de surorile Constanța și Dobrița. Mai fuseseră trei copii dar i-a dat soarta de-a dura din nalba curții până pe deasupra norilor. Și cum să nu-i dea dacă, zi de zi, ne borșăream de se acrea sufletul: borș de cartofi, de sfeclă, de știr, de lobodă, de ștevie, de urzici. Toate borșurile neapărat cu mămăligă de porumb
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rase, Înfășurau cărbunele uzat. "Stinse flăcări. Arsă, struna S-a lăsat în arcul lirei. Cartea singură mi-e urna Cu cenușile iubirii."1 Tu, salt, tu, creșteri stângi, urzică-nalbă! Acestui scris valah, ca din Sion Ridici o nevăzut de scumpă nalbă Și - adiată - boarea altui zvon. Un cânt de mat argint al palei Nine Mai greu ca orbul lunii îl socot, Curând un glas vom fi suind în tine Cum Heine sună-ntr-însul versul got. PROTOCOL AL UNUI CLUB MATEI CARAGIALE Președintelui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stil. Da’ io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și le spun să nu îmi mai direcționeze în cameră nici un telefon, în afara celor de la HLBC. Apoi îmi umplu cada, golesc o sticluță întreagă cu ulei de baie Uplift și mă lăfăi o jumătate de oră în trandafiri, geraniu și nalbă. În timp ce mă șterg, dau drumul la MTV și dansez prin cameră pe muzica lui Robbie Williams și, în momentul în care sunt îmbrăcată în hainele de luat maul de la Barney’s, mă simt destul de optimistă, chiar dacă încă ușor nesigură. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la mine stele! Ai cui ochi sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce, rămas fără copite, culmea vestului l‐înghite, și‐ acea umbră
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să se fi fiert căpățâni de mac sau, în lipsa acestei plante, cataplasmele să fie stropite cu laudanum și apoi să i se aplice pe pântece. Bolnavul urma totodată să ia la fiecare ceas o ceașcă de ceai din floare de nalbă, viorele, tei sau apă de orez ușoară, cu gumă arabică; în sfârșit, să i se pună clistiruri cu zeamă de tărâțe fierte și să fie menținută curățenia absolută a așternutului și aerisirea permanentă a camerei unde este îngrijit. În ce privește instrucțiile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
administrîndu-li-se băuturi răcoritoare, apă de orez, cataplasme cu făină de in, stropite cu 20-30 de picături de laudanum, frecționarea stomacului de trei ori pe zi și spălături din șase în șase ore, cu apă de tărâțe sau de rădăcină de nalbă, unde s-au pus un sfert de uncie de crohmală (amidon) și cinci picături de laudanum de Sydenham. Totuși, medicul francez aprecia că, anotimpul fiind destul de înaintat, iar căldura de afară diminuîndu-se, reapariția holerei pe scară largă nu mai era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă Să vii, dragă, mai degrabă, 5 Dar cărărușa nu ți-i îngrădită Nici cu pari, nici cu nuiele Numai cu cuvinte rele. {EminescuOpXV 1035} {EminescuOpXV 1036} {EminescuOpXV 1037} Astfel curentul general dă ocaziune la dezvoltarea tuturor caracterelor, deși presează *, conform
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care ești, până când toate se readuc la o infinitate de forme și umbre, peisaje atât de diferite. A le privi. O frumusețe răpitoare, capricioasă, pe care s-o atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șirurile de crăițe din grădina vânzătoarei de borș din capătul străzii, spre restaurantul lui Bucur. Răzbăteau, uneori, și dinspre Izvor chițăielile unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre marginea tejghelei să ia o plasă, mi-am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fie captivată, fie se prefăcea foarte bine că e, și, aproape fără să mă gândesc, mi-am lăsat vârfurile degetelor să cadă pe carnea fină și moale a lui Stacey. Senzația neașteptată la atingerea ei, caldă și docilă ca o nalbă, mi-a făcut trupul să se cutremure de plăcere. Nu s-a mișcat, astfel că m-am aventurat mai departe și mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-a răspuns Inimioara mi-a pătruns: - Du-te, puiu, sănătos Ca un trandafir frumos. Cine-mi spune: puica vine Are - un galbăn de la mine. Când aș ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mijloc stetea Și mi se nălța Mândră monăstire, Loc de pomenire, Monăstire naltă, Cum n-a mai fost altă. Și asupra ei, Mări, că-mi vedeai Că în loc de cruce Soarele străluce. Și-avea-mpărăteasă 273 {EminescuOpVI 274} Tânără, frumoasă Ca floarea de nalbă, Ca lacrima albă, Pe fruntea senină C-o stea de lumină. Ș-avea trei ficiori Ca și trei bujori Vara-nfloritori. Frunzuliță tei, Da din ei tustrei Cine-mi era, cine Cu ochi de lumine, Cu statura naltă Ca dalia-nvoaltă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îndrăznești să respiri sau să vorbești sau să strănuți de frică să nu pulverizezi totul Într-un nor de praf. Mă uit la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]