339 matches
-
meu, spuse Tili. ăla negru, tricotat, cu modele portocalii. Nu l-am întrebat pe pescar dacă, atunci când l-a găsit, îl mai avea. — Era ca și cum i l-ai fi cerut înapoi, spuse Maca, după ce se înecă într-un dumicat gros. Namila se întoarse cu halbele. Maca îl opri cu un semn, îi luă halbele din mână și le așeză încet pe masă. Celălalt înțelese semnificația gestului ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și el, înclinându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca îl opri cu un semn, îi luă halbele din mână și le așeză încet pe masă. Celălalt înțelese semnificația gestului ca pe un semn de politețe și râse din nou. Maca râse și el, înclinându-se ca un japonez. Namilei îi plăcu, așa că se înclinară de câteva ori unul spre altul. — Țigară ? întrebă uriașul, după ce, lovindu-se cu creștetul de bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i ceri iertare, spuse Tili și bău, nemaiînchinând pentru nimeni. Călăul e mai greu să-l găsești. Victimele îți stau la îndemână, pentru că nu se ascund. — Eu zic să-l întrebăm și pe bătrânul Coropciuc, insistă Jenică. Ușa trosni și namila se ivi iar în prag. Văzând halbele pline și farfuriile încă negolite, îi privi întrebător. — Nu pe tine te-am chemat, spuse Maca. Unde e bătrânul ? Spune-i că avem o vorbă cu el. Poate că a pus-o pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreme nu se clintiră de pe scaune. Maca întredeschise ușa și privi în lungul drumului. Strada era pustie. Coropciuc se apucă iar de frecat paharele. Fetița luă cartea, dar nu știa dacă să continue sau nu. Ușa se deschise din nou, namila se ivi în prag, clămpănind din buzele-i colțuroase. — Unde-ai întârziat atâta ? întrebă Coropciuc. El întreba rar, și nu pentru că n-ar fi cunoscut răspunsul la orice întrebare, ci pentru a ascunde asta. — M-am uitat, hârâi uriașul. Multă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe două suluri de stofă, și, ferindu-i să nu-i dea cu capul de tocul de lemn al ușii, îi scoase, însoțindu-se cu un fel de cântec pe care îl șuiera printre buzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc semăna cu desenul lui Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil. Asta e taina magilor. Se întoarse în spatele tejghelei, luând foaia cu el. Tărâmurile se împărțiseră în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parcă strigă speriat „Vine buldozerul!”, sunetul devenea din ce în ca mai puternic și parcă se îndrepta direct spre el, căută să se smulgă din locul unde stătea, dar legături invizibile îl țintuiau acolo, nemiloase. Încercă să vadă de unde vine namila de oțel dar nu văzu decât pe moșul acela purtând hârlețul ca pe o baionetă mestecând greu și bolovănos cuvintele „Eu sunt Tofan, înțelegi, sunt Tofan și port cifra unu” apoi slobozi un râs gros și gâlgâitor care-și luă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de fier ce treceau peste macaz; toate acestea sugerau existența în față a unui dragon asamblat din fiare misterios îmbârligate, ce-și consumă ultimele puteri înainte de a-și da obștescul sfârșit. Încă o singură suflare, mult mai anemică, dovedește că namila și-a epuizat energiile și acum și-a dat duhul, cu un fâsâit final, din ce în ce mai slab și... Stop! Trecuse de ora șapte. Se aflau în stația Buzău. Pentru a face loc la ieșire și celorlalți călători, cei cu bagaje mari
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu poate pătrunde oricât s-ar strădui. Situația fiind care pe care, nu lăsa loc pentru altă alternativă. Din acest motiv, rolul fiecăruia avea importanță. Forța brută și feroce trebuia învinsă prin inteligență și prin superioritate numerică. Ori ei, ori namila. Ori o vor atrage într-o cursă, unde trebuia să piară tocmai datorită lăcomiei și nesăbuinței de care dădea dovadă, oferind prin aceasta hrană pentru întreaga comunitate, ori întreaga lor comunitate va muri de foame sau devorați pe rând, unul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pielea goală ca și mamele lor, cu urechile ciulite așteptau resemnați rezultatul. Ca să nu cadă cu toții pradă animalului crud și feroce, cei plecați la vânătoare trebuiau să învingă cu orice preț. Momentul era crucial pentru întreaga lor comunitate. O asemenea namilă nu putea fi răpusă decât prin voința unită a tuturor celor în putere, prin viclenie și nu fără sacrificii. Trebuia atrasă într-o capcană pregătită dinainte. Nu departe de ei, în ultimul timp, după o ploaie torențială și după o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-o capcană pregătită dinainte. Nu departe de ei, în ultimul timp, după o ploaie torențială și după o bubuitură puternică, se crăpase pământul și se formase o prăpastie foarte adâncă. Acolo trebuia atrasă, acolo trebuia să-și găsească sfârșitul. Namila, datorită lungimii și forței de care dispunea, când se sprijinea în coadă, ajungea cu picioarele pe malul celălalt și, în felul acesta, ar fi sărit peste prăpastie și i-ar fi strivit pe toți ca pe niște furnici. Alta ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și cele cinci apariții bizare ăcare-i vor însoți pe Harap Alb în ultima parte a călătoriei sale inițiatice) amintesc de fantasticul tratat în maniera realistă ăfiecare schiță de portret cuprinzând o trimitere la ființa umană):" Ce dihanie de om, o namilă de om, o arătare de om, o schimonositură de om, o pocitanie de om sunt sintagme de uz curent pentru limbajul cotidian, privit în latura lui firesc hiperbolizantă". ăN. Ciobanu).Rezultatul folosirii acestui procedeu are efecte comice, prin coborârea fabulosului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ocniță ivită sub deal...". Teribila aventură nu se încheie aici; flăcăul aude "un nechezat de cal, un ropot de copite și un țipăt de femeie", ultima asaltată de o ursoaică. Micul episod cinegetic nu este lipsit nici el de suspans: "namila venea prăpăstioasă, întărâtată și de rană, și de larma crescândă a unui corn și a unor câini de vânătoare". Stoicea are prezență de spirit și reușește să răpună fiara: el "făcu vânt copilei în scorbura de var [...], așteptă dihania până
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de multe ori cu replica "Ia mai lăsați, nene, ciubucele astea, să mai vorbim și de muieri", el care simțea nevoia de "femei schiloade, știrbe, cocoșate sau borțoase și mai ales peste măsură de grase și de trupeșe, huidume și namile"; se adaugă și figuri memorabile ca Mariuca Dringeanu divina țață, femeile din casa Arnotenilor adevărații Arnoteni și Pena Corcodușa complet decăzută din glorioasa apropiere de prințul Serghie "bătrînă și veștezită, cu capul dezbrobodit și numai zdrențe toată, cu un picior
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
resort dramatic al piesei și care face trimitere la cererea semnalată mai sus lui Octave, de venire în ajutor: Scapin. (22 urmare) Nu ți-e rușine să-ți pierzi cumpătul pentru atâta lucru? Ce naiba, ești mare și burduhănos ca o namilă și nu ești în stare să ticluești ceva, să născocești un șiretlic dibaci, un mic tertip onest, ca să ieșiți la liman? La naiba ce nerozie! Ce-aș mai fi vrut să mi-i fi dat, odinioară, pe babacii noștri pe
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
îl ascultase până la capăt cu același interes și respect, s-o pocnească, s-o dezbrace, s-o tot lovească, dezlănțuit, s-o... da, ar fi fost în stare, la furie, de orice. Mai sălbatic și, bineînțeles, mult mai inventiv decât namilele despre care pomenise cu atâta scârbă ! De câteva ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tatai... Pata aceea care se mișcă! Îl vezi? Suru se mișca încet printre hățișuri. Au urcat coastele cu mestecaniș ce închideau pe laturi valea... Au mai zăbovit o vreme în zmeuriș, și au pândit.. Când... de după un copac, apăru o namilă mițoasa, strânsă peste mijloc într-un chimir negru îmbumbat cu ținte argintii. Anton, vânat de manie, îi puse mâna pe umăr și cu degetul la gură îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia-ți capcana și șterge‟o! ai înțeles
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simți imensă și necioplită uitându-se la un grup de localnice care trecură pe lângă ea, îmbrăcate în costume negre și bluze albe, cu părul negru strâns la spate. Ce minione erau, își spuse ea. Și frumoase. Iar ea era o namilă de om în comparație cu ele! Sunteți cazată la etajul douăzeci, îi spuse recepționera (altă femeie elegantă și de talie mică), înmânându-i o cartelă cu cod. Am să vă arăt lifturile, iar bagajele dumneavoastră or să fie aduse sus. O duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
termini de fumat țigara având Încă două buze. — Nu, cred că nu. — Crede-mă, nu e un client cu care aș fi vrut să am de-a face. Ideea lui cu privire la cum se angajează un detectiv e să trimită o namilă Înarmată cu pistol automat. Dar de ce nu mi-ai spus despre asta, Bernie? Când Goering se Încrede În cineva ca mine, miza jocului e foarte ridicată. M-am gândit că erai mai În siguranță dacă nu știai. Dar acum, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș! rosti, încetișor, omul speriat. Și avea de ce să fie așa, pentru că, în fața lui, se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva tone. Spune ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe tot drumul cu autocarul, în care mai erau și elevi de la alte vreo două licee, tipii și tipele n-au făcut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o familie. — Mai întâi Blanchard, iar acum tu. Cine urmează? Willie Pep? Am revenit imediat cu picioarele pe pământ și am îngăimat: — Când? Când l-ai văzut? Am căutat cu privirea în jur și am dat cu ochii de o namilă de bătrân. Chipul lui era numai piele tăbăcită și oase sfărâmate. Un sac de box. Dar vocea nu era a unui pugilist de doi bani. Acum câteva luni. În februarie, când ploua cu găleata. Cred că am vorbit despre meciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
apoi. Singura problemă ar fi că, dacă aș face asta, Craig și-ar ieși din minți. S-ar Îngrijora teribil că ar putea merge lucrurile aiurea. Soțul lui Chanel, Craig, era instalator la Londra și câștiga o avere. Era o namilă de om, care fusese Înrolat În marină și fusese și jucător de rugby, cu o inimă tot atât de mare cât a lui Chanel. I-ar fi adus și luna de pe cer În băț dacă ar fi putut. Lăsând injecțiile cu colagen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a întrebat dacă nu cumva mă trag din Ramses al doilea. Nu i-am putut însă răspunde, fiindcă aveam gura plină cu acadele vopsite. Când s-a apropiat să mă întrebe ce mestec, de frică eram să mă înec. Atunci, namila îmi băgă palma sub bărbie și făcând-o cornet îmi strigă: - Scuipă! În clasă se făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]