2,620 matches
-
Porte St.-Denis -, dar știam cu siguranță că, de-aș fi ieșit, pe partea aceea n-aveam să mai pot intra Înapoi . Așa că trebuia să mă ascund și să rămân Înăuntru. Încercai să scap de fascinația locului și să privesc naosul cu răceală. Acum nu mai căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii, atenți ca vreun hoț să nu se pitească pe undeva), dar aici, În naosul Înțesat, ce loc ar fi mai bun ca să te strecori ca pasager În vreunul din ele? Să te ascunzi, viu fiind, Într-un vehicul mort. Jocuri Încercaserăm noi chiar prea multe, ca să nu-l Încerc și pe ăsta. Hai, curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de gheretă din care puteai privi drept Înainte, printr-un hublou de la proră, o dioramă a golfulețului de la New York. Bun punct de observație pentru când ar fi fost miezul nopții, fiindcă ai fi putut domina din umbră corul la stânga și naosul la dreapta, cu spatele acoperit de o statuie mare din piatră a lui Gramme, ce privea către alte coridoare, așezată fiind Într-un soi de transept. Dar În plină lumină s-ar fi văzut foarte bine dacă ghereta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le Week End și La Rotonde, iar drept Înainte o fațadă pe care se profila o inscripție, abia am reușit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul continuă ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. De fapt, eu sunt cel care acum proiectez totul Într-un trecut teribil de Îndepărtat, pentru că ceea ce s-a Întâmplat alaltăseară a marcat un fel de ruptură În timp, acolo, În naosul din Saint-Martin-des-Champs, s-a răsturnat ordinea secolelor... Sau poate că, dintr-o dată, de alaltăieri seară am Îmbătrânit cu decenii, sau teama că Ei mă vor găsi mă face să vorbesc ca și cum aș scrie cronica unui imperiu În destrămare, Întins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
satului. Are forma de corabie cu turn-clopotniță pe pronaos, acoperită la început, cu șindrila. Inițial, avea câte 2 contraforturi exterioare la pereți spre nord și sud, și unul spre vest, care sprijinea turnul-clopotniță. Același număr de contraforturi delimitau despărțiturile interioare naosul de pronaos. Un pridvor în partea de sud, făcea intrarea în biserică. Prima reparație despre care s-au păstrat documente, s-a făcut în 1887 în vremea păstoriei preotului Vasile Ștefănescu trecut la cele veșnice la 1892. În 1923 biserică
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
și reparație, atât în exteriorul cât și în interiorul bisericii. S-a consolidat fundația până la temelia bisericii, iar în interior s-au decapat pereții până la cărămidă întărindu-se cu plasa sudata și cu ciment. S-au zidit 2 sobe noi, un naos și una în altar; s-a âmpodobit biserică cu strani; inconostase și mobiliere noi. Aceste lucrări vor continua până la finalizarea în vederea pregătirii pentru împodobirea bisericii cu pictură în frescă. Tot în timpul acesta s-a construit o casă parohiala nouă pe
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
Tanacu și Miliana, insă bisericuța din loazbe de stejar a datat până în 1020 când a ars. Peste temeliile ei s-a construit în 1826 altă biserică, fiind și actuala, după cum o atestă pisania crestata pe grinda frumos sculptata ce desparte naosul de pronaos. E alcătuită din blăni de stejar încheiată la colțuri în formă de coadă de rândunica. A fost reparata de mai multe ori și recent a fost renovată total, înlocuindu-se acoperișul. I s-a turnat fundație de beton
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
care își dăduse seama în ultima vreme că-i mult prea grea pentru el. Părintele Bernard răsuci comutatorul aflat lângă ușă, stingând luminile altarului și lăsând aprinsă doar lumina roșie din sanctuar, și o conduse pe Diane de-a lungul naosului. Se așezară unul lângă celălalt, preotul ținându-i mâna și frecându-i-o ușor. — Ei bine, micuțo? Diane îi strânse mâna cu putere, ținându-i-o un moment prelungit, apoi i-o eliberă și se trase îndărăt. Îl găsea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu vederea și mai orbită de brusca trecere de la lumină la întuneric, se îndrepta spre silueta în picioare, vag profilată în lumina din sanctuar și, în ciuda veșmintelor acum total diferite, recunoscu omul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Am devenit mai scump la vorbă,draga domnișoara; Nu mai sunt cel ce am fost,atunci,odinioară... Sunt mut la tot ce se întâmplă ,la tot ce ma înconjoară. Sunt supt de viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară. Naosul meu e un mare deșert, Am devenit din om doar concept, Precum o năluca rătăcesc prin noapte inert, Și simt cum viața mi se scurge încet,încet. Te caut prin întuneric orbecăind. Nu te găsesc,sunt extenuat,caut patul să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
întrebă el. — Ăsta nu-i stilul tău obișnuit de lucru, Duncan. — încerc să pun mai mult aer și lumină, zise Thaw după o clipă de tăcere. — Așa și faci. Asta și faci, spuse bărbatul. Se retrase mai mult în spațiul naosului privind la pictură și fredonînd. Aproape-ai terminat. — Sînt departe de asta. — Ochiului meu neexersat îi pare un lucru terminat. Thaw îi arătă fragmentele pe care trebuia să le repicteze. — Și cît o să mai lucrezi la ele? Două-trei săptămîni. — Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui gong. își ridică fruntea și văzu depozitele de pe malul stîng. Dincolo de ele, orașul se ridica la cer. Mai întîi turnurile municipalității, apoi cocoașa cartierului Rotten Row, cu toate ferestrele caselor luminate, apoi fleșa butucănoasă a catedralei cu turnul și naosul, iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din necropolă lunecă spre cer, cu coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i pot salva căsătoria pentru că eu l-am cununat. Evident, ilogic. Doar nu-l cunoșteam de la Adam. Nu mă așteptam să dormiți atît de mult - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Viermii marini or s-o ia pe cocoașă! Cîteva trepte îi duseră spre o pasarelă între tuburile orgii și încă două-trei, la capătul unui pod lung și jos. Plafonul era înclinat de la podea spre un zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un semn de apreciere, dar fața ei era atît de împietrită că nu făcu decît să dea din cap. La revedere, tati, zise Alexander indiferent. Lanark îi făcu un semn cu mîna, ezită și, apoi, plecă. CAPITOLUL 38. Unthankul Mare Naosul era plin de umbre și părea imens și gol pînă se apropie de ușă și-l văzu pe Jack stînd pe baptisteriu. Lanark dori să treacă pe lîngă el cu o scurtă înclinarea a capului, dar Jack pîndea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
următoarele elemente: spre vest, un atrium triporticat (8 m x 7 m în interior) cu un phiale și un nartex de stil elenistic cu trei intrări: una dinspre nord și două dinspre sud, una fiind precedată de un frumos propylon; naosul, cu cele trei navate și altarul, prezbiteriul, cu nivelul ceva mai înalt, mai mult de trei abside (E, V, N), spre S de atrium un baptisteriu, un pastophorium și trei scări de piatră ce uneau nartexul de navata centrală care
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
invocații și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de asistență. Și duminică, o mulțime considerabilă invada naosul, înghesuindu-se la intrare și pe ultimele trepte. Din ajun, cerul se întunecase, ploaia cădea abundent. Cei care stăteau afară își deschiseseră umbrelele. Un miros de tămâie și de haine ude plutea în catedrală când părintele Paneloux urcă pe amvon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest oraș și-a închis zidurile în jurul vostru și al flagelului, vă uitați cu alți ochi la ființe și lucruri. Și, în sfârșit, știți acuma că trebuie să vă întoarceți la ceea ce e esențial. Un vânt umed pătrundea acum în naos și flăcările lumânărilor s-au gârbovit sfârâind. Un miros dens de ceară, tușea, un strănut au urcat spre părintele Paneloux care, revenind asupra expunerii sale cu o subtilitate care a fost foarte apreciată, a reluat cu o voce calmă : "Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TRECUT PRIN MINTE CĂ LOCUL UNDE SE AFLA NU PERMITEA POATE ACEST LUCRU. La opt și un sfert, orgile catedralei au început să cânte în surdină. Rambert a intrat sub bolta întunecoasă. După o clipă, a putut să zărească, în naos, umbrele negre care trecuseră prin fața lui. Erau toate adunate într-un colț, în fața unui altar improvizat, pe care fusese așezată o statuetă a Sfântului Roch, executată în grabă într-unul din atelierele orașului nostru. În genunchi, ele păreau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și nici pe a celor treizeci și șase de invizibili. Pentru că dacă nu identifici harta potrivită, n-ai făcut nimic. Să Încercăm să ne gândim la o hartă orientată În mod canonic cu estul În direcția absidei și vestul spre naos, pentru că așa sunt orientate bisericile. Acum să luăm o ipoteză oarecare, și zic la Întâmplare: că În zorii aceia fatali Pendulul trebuie să se găsească pe o zonă vag estică, aproape de marginile cuadrantului sud-est. Dacă ar fi vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
John Heydon, The English Physitians Guide: Or A Holy Guide, London, Ferris, 1662, The Preface) Stăteam În periscop de prea mult timp. Putea fi ora zece, zece și jumătate. Dacă avea să se Întâmple ceva, s-ar fi Întâmplat În naos, În fața Pendulului. Și deci trebuia să mă grăbesc să cobor, ca să găsesc o ascunzătoare, și un punct de observație. Dacă aș fi ajuns prea târziu, după ce vor fi intrat (pe unde?), Ei m-ar fi descoperit. Să cobor. Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă ascund În observatorul meu Înainte ca Ei să sosească. Cred că era ora unsprezece, poate mai puțin. Traversasem sala lui Lavoisier fără să aprind lanterna, având vii În minte halucinațiile din timpul după-amiezii, străbătusem coridorul cu machete feroviare. În naos se afla deja cineva. Vedeam niște lumini, mișcătoare și slabe. Auzeam zgomote de pași, obiecte mutate din loc sau târâte. Am stins lanterna. Mai aveam oare timp să ajung la gheretă? Mă furișam pe lângă vitrinele cu trenuri și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]