883 matches
-
afacerile internaționale. Pe de altă parte, chiar acea putere și suveranitate, ciocnindu-se în condițiile civilizației moderne cu puterea și solidaritatea altor națiuni, este cea care primejduiește existența acelei civilizații și, odată cu ea, a statelor-națiune înseși. Astfel, de la sfârșitul războaielor napoleoniene, filantropii și politicienii au căutat, cu o frecvență și o intensitate tot mai mari, mijloacele de a evita războaiele autodistructive pe care le produce lupta pentru putere dintre statele-națiune moderne. A devenit totuși din ce în ce mai evident, mai ales în ultimii ani
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în 1815, rămăseseră doar 36 de state suverane care să i se alăture. Unificarea Italiei în 1859 a dus la eliminarea a șapte state suverane, iar unificarea Germaniei în 1871 a eliminat 24 de state. În 1815, la sfârșitul războaielor napoleoniene, opt națiuni - Austria, Franța, Marea Britanie, Portugalia, Rusia, Prusia, Spania și Suedia - dețineau statutul de mari puteri. Portugalia, Spania și Suedia primiseră un astfel de statut mai mult din considerente istorice, dar în scurtă vreme aveau să-l piardă, numărul real
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care implica funcții de control și restricționare, deoarece era destul de puternică în comparație cu cele două concurente și aliații lor pentru a putea înclina balanța în favoarea oricărei părți i s-ar fi alăturat. Această situație a fost din nou întâlnită în timpul războaielor napoleoniene, de-a lungul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX. Astăzi, Marea Britanie nu mai deține un rol atât de decisiv. Rolul său de „deținător” al balanței s-a încheiat, privând în consecință sistemul modern de state de beneficiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de pe cal. Relatarea lui Machiavelli poate fi pe alocuri exagerată, dar nu există nici o îndoială că acele războaie 2 erau manifestări ale tipului de război limitat care a predominat, singurele excepții semnificative fiind cele ale războaielor religioase și ale războaielor napoleoniene, de-a lungul istoriei până la primul război mondial. Unul dintre cei mai mari conducători militari ai secolului al XVIII-lea, mareșalul de Saxa, proclama același principiu combatant care i-a ghidat pe condottieri în secolele al XIV-lea și al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca să fie invocate entuziasmul moral necesar sprijinirii cauzei acelei părți și ostilitatea pasionată față de dușman. Probabil că mercenarii și profesioniștii ar fi dispuși să-și dea viața și în absența acestei justificări, însă nu și cetățenii-soldați. Naționalismul din timpul războaielor napoleoniene și al războaielor germane și italiene de unificare națională din secolul al XIX-lea, precum și universalismul naționalist din timpul celor două războaie mondiale din secolul XX au întărit acest principiu al justificării morale și, odată cu el, pasiunea și entuziasmul care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
principală forță de coeziune o constituiau constrângerea și dragostea de aventură și de bani. Pe de altă parte, războiul total este purtat cu națiuni în armate pătrunse de credința în justețea războiului purtat. A fost logic ca, odată cu încheierea perioadei napoleoniene și restaurarea dinastiei Bourbonilor și a politicilor externe dinastice, recrutarea să fie abolită în Franța, pentru a fi restabilită doar în perioada celei de-a Treia Republici. Legea din 1793 a reprezentat pentru Franța ceea ce au însemnat legile din 1807
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
țara. Atât Franța din perioada Revoluției, cât și Prusia din perioada războaielor de eliberare au folosit recrutarea ca instrument al spiritului național îndreptat împotriva agresiunii externe, prima împotriva Prusiei ancien régime, cea de-a doua împotriva Franței caracterizate de imperialismul napoleonian. Războiul purtat de întreaga populațietc "Războiul purtat de întreaga populație" Când, în secolul XX, caracterul războiului s-a schimbat din nou, iar scopul său s-a transformat din eliberarea și unificarea națională în universalism naționalist, participarea populației la război a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
enorm în secolul XX, atât la nivel absolut, cât și în raport cu populația totală. În secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea dimensiunea armatelor, cu toate că era în creștere constantă, era de ordinul zecilor de mii. În timpul războaielor napoleoniene, câteva armate erau de ordinul sutelor de mii de soldați. În timpul primului război mondial, armatele au depășit pentru prima dată cifra de un milion, iar în cel de-al doilea război mondial au fost armate formate din mai bine de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decenii, de cetățeni francezi uciși sau răniți în război din 1630 până în 1919, aflăm că din 1630 până în 1789, când izbucnește Revoluția Franceză, maximul este de 0,58%, iar minimul de 0,01%. În perioada 1790-1819, care corespunde aproximativ războaielor napoleoniene, acest procent crește abrupt la 1,48, 1,19 și, respectiv, 1,54, iar apoi scade în perioada 1820-1829, care coincide cu revenirea politicilor externe dinastice, la minimul de 0,001. În timp ce datele pentru restul secolului al XIX-lea se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
6 în secolul al XIX-lea și 48 în secolul XX, până în anul 1930. Datele similare pentru Franța arată o creștere considerabilă în secolul al XVIII-lea și nici o descreștere în secolul al XIX-lea, fapt datorat întreruperii de către războaiele napoleoniene a perioadei războiului limitat. Este vorba de 11 morți în serviciul militar la mia de morți din totalul populației în secolul al XVII-lea, 27 în secolul al XVIII-lea, 30 în secolul al XIX-lea și 63 în secolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
2. Așadar, către sfârșitul secolului al XVIII-lea mulți s-au convins că războiul era depășit sau în orice caz era un atavism pe care un efort rațional, comun al umanității îl putea elimina cu o relativă ușurință. Cataclismul războaielor napoleoniene urma totuși să demonstreze nevoia de a suplimenta cu măsuri practice căutările teoretice pentru soluționarea problemelor păcii și ordinii internaționale. Din acest punct de vedere, importanța războaielor napoleoniene este dată de două elemente. În primul rând, ele au distrus balanța
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comun al umanității îl putea elimina cu o relativă ușurință. Cataclismul războaielor napoleoniene urma totuși să demonstreze nevoia de a suplimenta cu măsuri practice căutările teoretice pentru soluționarea problemelor păcii și ordinii internaționale. Din acest punct de vedere, importanța războaielor napoleoniene este dată de două elemente. În primul rând, ele au distrus balanța de putere și, temporar, au amenințat s-o înlocuiască cu dominația unui imperiu universal. Chiar dacă aceste amenințări au dispărut odată cu înfrângerea definitivă a lui Napoleon în 1815, cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al doilea element a amenințat stabilitatea sistemului modern de state timp de un secol și jumătate și încă nu și-a pierdut din putere. Acest al doilea element este naționalismul. Ideea naționalismului, evocată de Revoluția Franceză și purtată de cuceririle napoleoniene prin Europa, amenința principiul legitimității dinastice, care guvernase sistemul modern de state și stătea încă la baza acordurilor de pace din anul 1815. Convergența acestor experiențe la începutul secolului al XIX-lea și răspândirea lor dinamică în arena politică, din cauza
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
amenința principiul legitimității dinastice, care guvernase sistemul modern de state și stătea încă la baza acordurilor de pace din anul 1815. Convergența acestor experiențe la începutul secolului al XIX-lea și răspândirea lor dinamică în arena politică, din cauza șocului războaielor napoleoniene, au oferit energiile morale și intelectuale care au susținut în ultimii 150 de ani căutarea unor alternative pentru război și anarhie internațională. Această căutare, atunci când a părăsit lumea ideilor, a speranțelor și a amenințărilor, transformându-se în măsuri reale și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ultimul secol și jumătate a fost urmat de încercarea de a înființa o guvernare internațională. Eșecul total în menținerea ordinii și păcii internaționale a determinat un efort colectiv de a asigura pacea și ordinea internațională. Sfânta Alianță a urmat războaielor napoleoniene; Liga Națiunilor, primului război mondial; Organizația Națiunilor Unite, celui de-al doilea război mondial. Trei întrebări ar putea fi puse cu privire la aceste încercări de guvernare internațională: 1) Unde este învestită autoritatea de a guverna - sau cine va guverna?; 2) Pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
9 martie 1814, Cvadrupla Alianță semnată la Paris pe 20 noiembrie 1815 și Tratatul Sfintei Alianțe din 26 septembrie 1815. Prin Tratatul de la Chaumont, Austria, Marea Britanie, Prusia și Rusia încheiau o alianță pentru 20 de ani, pentru a împiedica dinastia napoleoniană să se întoarcă în Franța și pentru a garanta înțelegerile teritoriale ce urmau să fie încheiate la sfârșitul războiului împotriva lui Napoleon. Cvadrupla Alianță a reafirmat prevederile Tratatului de la Chaumont și, prin articolul VI, a pus bazele principiilor așa-numitei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra statu-quoului care ghida politicile Noii Sfinte Alianțe era diametral opusă concepției care stătea în spatele politicilor lui Castlereagh și Canning. Statu-quoul pe care Marea Britanie dorea să-l păstreze prin intermediul Sfintei Alianțe se limita strict la situația politică de la sfârșitul războaielor napoleoniene legată de Franța. Pentru oamenii de stat britanici, pericolul mortal în care Napoleon pusese insulele britanice era identic cu amenințarea balanței de putere europene care emanase din Imperiul Napoleonian. Marea Britanie dorea să susțină o guvernare internațională al cărei scop era
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Sfintei Alianțe se limita strict la situația politică de la sfârșitul războaielor napoleoniene legată de Franța. Pentru oamenii de stat britanici, pericolul mortal în care Napoleon pusese insulele britanice era identic cu amenințarea balanței de putere europene care emanase din Imperiul Napoleonian. Marea Britanie dorea să susțină o guvernare internațională al cărei scop era acela de a împiedica apariția unui nou cuceritor pe teritoriul francez și, în acest scop, de a impune acordul de pace din 1815 împotriva Franței. Concepția britanică asupra statu-quoului
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
victorii erau mici. Având în vedere lipsa resurselor naturale în aceste văi, câștigurile erau exclusiv strategice - mai precis, controlul asupra unor trecători din munții Alpi care uneau Italia de nordul Europei. Totuși, timp de patru secole, cu excepția notabilă a războaielor napoleoniene, marile puteri rivale care se învecinau cu Elveția au considerat că este mai avantajos ca elvețienii să apere trecătorile din munții Alpi împotriva tuturor națiunilor războinice decât să încerce ele să le cucerească. Este însă semnificativ faptul că balanța de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
victoria sau eșecul. Fanatismul moralizator care a fost astfel injectat politicii externe pune în pericol în orice circumstanțe interesele naționale, în înțelesul lor rațional, ale statelor în cauză. Războaiele religioase din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XVIII-lea, Războiul Rece care a urmat celui de-al doilea război mondial sunt exemple în acest sens. Acest fanatism a devenit deosebit de absurd și autodistructiv în epoca noastră. Această perioadă se deosebește de cele anterioare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să împiedice războiul în timpuri moderne este Congresul de la Berlin din 1878. Prin mijloacele pașnice ale unei diplomații flexibile, Congresul a stabilit sau cel puțin a facilitat un acord asupra problemelor care separaseră Marea Britanie și Rusia încă de la sfârșitul războaielor napoleoniene. În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea, conflictul dintre Marea Britanie și Rusia privind Balcanii, strâmtoarea Dardanele și partea estică a Mării Mediterane a reprezentat o sabie atârnând de un fir de păr deasupra păcii mondiale. Însă, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Germania și a condus „guvernul provizoriu al Indiei” sponsorizat de japonezi. Bourbon - Familie regală, originară din Franța, cu ramuri care au domnit în Spania, Regatul celor două Sicilii și Parma; a domnit în Franța, exceptând perioada Revoluției Franceze și era napoleoniană, de la sfârșitul secolului al XVI-lea până în 1848. Bright, John - 1811-1889. Membru al parlamentului britanic. Militant liberal al mișcării de reformă a clasei mijlocii în Anglia. Bryce, James - 1838-1922. Istoric englez, politician, diplomat și jurist. Cunoscut în Statele Unite mai ales
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în una „mediată” prin intervenția unui stat superior ce reprezenta statul mediat în relațiile sale cu Imperiul. Metternich, prințul Klemens von - 1773-1859. Ministru de Externe austriac (1809-1821), cancelar (1821-1848); a avut un rol major în modelarea diplomației Europei în timpul războaielor napoleoniene și a fost principalul om de stat al Europei din 1815 până în 1848. Mica Înțelegere (Mica Antantă) - Convenții de alianțe încheiate în 1920 și 1921 între Cehoslovacia, România și Iugoslavia având ca scop menținerea statu-quoului din 1919. Mill, John Stuart
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
independența politică a Chinei. Procesul de la Nürnberg - 1945-1947. Proces intentat principalilor criminali de război hitleriști și judecat de Tribunalul Militar Internațional care avea sediul la Nürnberg, Germania. Proudhon, Pierre J. - 1809-1865. Filosof social francez. Racine, Jean - 1639-1699. Dramaturg francez. Războaiele napoleoniene - 1796-1815. Războaie purtate de Franța, sub conducerea militară și politică a lui Napoleon I, împotriva Angliei, Austriei, Prusiei, Rusiei și majorității celorlalte țări din Europa la momente diferite și în combinații diferite. S-au încheiat cu înfrângerea lui Napoleon la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să trimită trupe franceze pentru a înăbuși această revoltă. Versailles, Tratatul de la - principalul tratat semnat după primul război mondial. Victoria - Regină a Angliei (1837-1901) și împărăteasă a Indiei (1876-1901). Viena, Congresul de la - 1814-1815. Conferință de pace care a urmat războaielor napoleoniene, în care marile puteri - Austria, Rusia, Prusia, Marea Britanie și Franța - au căzut de acord asupra condițiilor teritoriale și politice ale acordului. Voltaire - 1694-1778. Filosof și scriitor francez. Wagram, bătălia de la - La Wagram, Austria, în 1809, Napoleon I a câștigat una
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]