2,809 matches
-
au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deschid. Nu am tras bine zăvorul și ușa a fost violent izbită de perete. În cameră intră zgomotos un cal negru, uriaș, urmat de un altul, de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Deși eram foarte agitat, mă arătam calm și zâmbitor. Unde ești, Lola Jo?... Unde ești, Lolicica? Barmanul mă salută curtenitor și-mi spuse că Lola nu crede să vină azi. Era joi, iar ea nu apărea niciodată joia. Tipul avea nările exagerat de umflate. Îmi venea să-l pocnesc. M-am abținut. Jigodia, de unde știa? Nu cumva erau amanți? Sau poate Lola era prostituata lui, iar el - peștele cel ocrotitor (Doamne, ce-mi mai venea să-i pocesc mutra!). I-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se întoarse spre Daniel. — Mi-e greu să-mi imaginez că aici pe undeva e autostrada. Nu văd nici un stâlp de curent electric, nici un cablu de înaltă tensiune. — Încă o oră sau două și ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a se uita înapoi. Primise de la recepție cheia unei camere aflate la etajul al doilea. Urcă scările și nu lăsă pe nimeni să îl ajute cu geamantanul. Holul lung și întunecat aducea cu peronul gării. Mirosul de mucegai îi înțepă nările de cum intră în cameră. În zadar încercă să aprindă lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
era singur, avea acolo o căsuță cu o floare uriașă ce ocrotea un peștișor. 257 Când am ieșit din supermarket începuse deja să se însereze. Ușa imensă de tablă roșie s-a închis greu în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos cu griul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un fular de brocart aruncat pe părul greu, la fel de negru ca noaptea cea veșnică; avea cocul înnodat la ceafă; brățări îi împodobeau încheieturile mâinilor și gleznele, purta o floare de aur în nări, ochi întunecoși, turcmeni, voluptuoși, dinți strălucitori, dansa cu gesturi lente și ritmice, în sunet de sitar, tamburină, lăută, cimbal și trompetă. Muzica blândă și monotonă pe care o executau bărbații goi, cu turbane pe cap. Muzică plină de o semnificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de carne acoperită cu păr. Mi se păru că era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nu ar fi decît o Închisoare atroce, cu un singur condamnat la Întuneric ” ... Frumos! Sau, cît de exact și de util pune problema, vorbind despre jurnalul importantului critic de teatru Valentin Silvestru :” Partea publicată pînă acum se Încheie cu Însem nările anului 1967. A nu publica la timp Jurnalul, În totalitatea sa, ar fi o vină de neiertat pentru diriguitorii teatrului românesc și ai tipăriturilor. Cartea se cere scoasă la lumină așa cum și-a dorit-o autorul ei, fără Îndreptări, ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
exact în descrierea mea, doar am spus clar că am o formație științifică era hârtie din sulul de prosoape de unică folosință. Rupse două bucăți din ea și-și făcu din ele două șomoioage pe care și le vârî în nările largi. Nea Vasile făcuse armata la spitalul militar, unde avea un unchi plutonier de intendență și, oricât de ciudat ar părea, a ocupat la un moment dat delicata funcție de soră. Soră medicală, firește. Și uite că anumite chestiuni deprinse acolo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ușa aia! Te dor și ochii din cap, ă?" "Da, domnu' doctor." " Păi, ce-ai fi vrut să te doară? Ochii de la ciorap? Da' ia zi, hemoragie, sânge din nas îți mai curge? Că te văd cu feștilele alea în nări..." "Îmi curge. Tre' să șchimb bandajile astea tot la un sfert dă oră, masim." "Mișto. Lenuțo, cheamă-l pe Grigore cu un scaun să-l ducă direct la doctorul Gherasim, la ORL, da' rapid, m-auzi? Hai, mișcă-ți tenderu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pândit la tot pasul de atâtea ispite. Rămăsese în picioare, în timp ce femeile se încinseseră la vorbă, uitându-l pe acolo. Își dădu seama că dacă mai stă mult așa, vata și tifonul pe care i le vârâse ORL-istul în nări o să se îmbibe în curând. Până să întrebe de un pat, apărură doi tineri. Erau stagiari în primul an sau studenți în ultimul, un tip și o tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apoi, la orizontală spre incendiul de lumină ce lărgea treptat deschizătura spre orizont. Peisajul, tot mai cuceritor, mă transpunea de-a dreptul. Mă vedeam în ziua decisivă a vânătorii punctată de narator. Mirosul amar al frunzelor îmi umplea și mie nările. Simțeam și eu, ca și Mihai, ceața subțire care nu era pe deplin risipită, simțeam boarea ușoară de vânt care legăna ramurile și razele soarelui de toamnă târzie, țesute fin deasupra rămurișului des. Trebuie să-ți investești toate forțele, domnule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sine a cancelarului, glasul său înalt, fals îndurerat, subțirele și tristul umor acid; tapiseria cu uciderea licornului și că totul poate deveni posibil... Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să nu se disipeze pe deplin, aș fi dorit ca boarea ușoară de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme, fără rost pe alocuri, mă făceau să-mi cer scuze și să inventez un motiv pentru a pleca. Ardeam de nerăbdare și să ies din mirosul acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren, să nu mai știe nimeni nimic de mine. Și nu era pentru prima dată când îmi doream așa ceva...” 4. 15 noiembrie ’80. Mai mare rușinea! Iată un articol pe care nu știu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să nu creadă acesta că el e chiar fraierul lor, dar nu mai avea chef nici măcar de demonstrații. Dar despre ce o să discute ei doi? Despre femei sau despre cutremur? Mirosul acela de mucegai îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele femei la locul lor, sunt de fapt aproximativ niște stricate. Semicurve cum îi place lui Valy să le numească. Descuie Casa de Cultură prin dos, pătrunse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aici nu-l văzuse vreodată măcar deplasând un deget. Sosise ca o legumă, În urmă cu vreo doi ani, după un atac cerebral, tot astfel urma să și plece, atunci când avea să se stingă și ușorul tremolo al perilor din nări. Deocamdată Însă, micile detectoare de viață stăteau Îngrămădite ca niște tufe, În spatele unei alunițe parcă anume plasate ca semn de recunoaștere a peșterii În care vreun pirat Își dosise bogățiile inimaginabile. Vizavi de Jimbo, tăcută și grațioasă ca o lebădă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent. Un șuvoi pătrunde În cameră, iar frigul Îmi Înfige În minte un gând: balena care-mi poartă numele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
proprietate a domnului Pandele Romeo, cincizeci și șase de ani, rapidist, divorțat, posesor al câtorva zeci de brevete de inventator. 4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele Salam apare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de topor locale (turnători, complexați, analfabeți sau simpli mardeiași ideologici), Florescu s-a străduit să producă la Timișoara o revistă după chipul și asemănarea minții sale întunecate. N-a reușit întru totul. Drept dovadă, chiar în perioada când scotea pe nări focul și pucioasa demenței comunis-te s-a consolidat o generație de tineri scriitori căreia nici nu le trecea prin cap să se alinieze "înaltelor comandamente" ale Bâlbâitului și consoartei sale. Culmea e că acest odios activist de partid care făcea
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
Întîmplase acolo după plecarea lui, dacă se Întîmplase cu adevărat ceva. Probabil că nu se Întîmplase nimic, În ziar evenimentul nu era consemnat nici măcar la faptul divers. Pentru a doua oară În decursul unei jumătăți de oră, maiorul simți În nări mirosul Înțepător de găinaț ars - uitase iar de ceainic. CÎnd se Întoarse din bucătărie, auzi la casetofon următoarea discuție. Vocea unuia din cei doi: Faceți cunoștință, el e Maximov. Vocea dr. Thomas: Sunteți cumva român? Vocea celuilalt din cei doi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile. Este convins că nu va mai ajunge la capătul suferinței, că viziunea sa este mai învolburată ca de obicei, iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]