369 matches
-
ar fi putut să citeze, așa cum a fă- cut-o Alexander Moudrov scriind despre „începuturile goticului urban”, acest fragment apărut în 15 aprilie 1836 în The New York Herald, unde efectul literar (fie el și unul nepremeditat) provine din discrepanța dintre stilul narării și atrocitatea scenelor propriuzise: „Nu avem știri noi din Europa. Dar cui îi pasă? Suntem destul de interesați de acest drag și încântător continent cât să ne ocupe toate sentimentele - și întregul suflet - și toate capacitățile de receptare. În scurtă vreme
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
Petronelei sau Florianei, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia lăcrimează și face tot ceea ce îi stă în putere ca să o ajute. Întruchiparea „icoană” a ceea ce este și trebuie să fie mama nu se restrânge doar la nararea unor amintiri despre propria mamă, ci merge mai departe prin zugrăvirea altor mame precum doamna Mladinescu din «Costică»: „Doamna Mladinescu iubea copiii și se ocupa cu mare drag, atât de elevele de la școală, cât și de propria fiică. Ce mai
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al Olteniei din care provine autorul, sesizându-se la acesta o intenție de a zugrăvi imaginea monografică a societății românești din zona Craiovei imediat după naționalizare, prin nararea poveștilor unor personaje din diverse categorii sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, “a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară “era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, “erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în “illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp “odată” și cu indicele localizării acțiunii “într-un sat”, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că „spațiul, alături de timp, este o categorie
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o pondere însemnată în volum, este, poate, chiar faptul narativ central, cu urmări incalculabile asupra destinelor. Ea este intim legată de acel andante, punctat periodic, tempo al trăirii într-un alt spațiu decât cel al vieții obișnuite. Oricum, datele
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un lucru extrem de important, cu toată aparența de rămânere pe loc. Istoria, adică nararea de fapte omenești, se ocupă numai cu "faptele istorice", deci rămâne să ne lămurim ce este un fapt istoric". Atmosfera era încordată, ședeam cam nedumeriți, și unul a afirmat că sunt istorice faptele mai importante. "Ce înseamnă important? a replicat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe dos incită nu numai curiozitatea cititorului, dar dau salonului lui Saferian puțin din atmosfera fetidă a "casei cu molii": "mirosea în aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus". Metodei balzaciene i se alătură tehnica proustiană a narării. Relativ des, G. Călinescu introduce în realitatea prezentului amintirile așa cum le recheamă în conștiință memoria involuntară. Procedeul e folosit atât de autor, cât și de eroii săi. În fine, dialogia este subordonată epicului. Fraze întregi comprimă, reținând esența, numeroasele dialoguri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
modern, care închide personajul în subiectivitatea unui trăit fără transcendență, nici comunicare.” . Monologul propriu-zis (scenic) este destinat unui personaj sau unui grup de personaje, cu intenția clară de a fi receptat. El se poate realiza ca discurs, declarație, confesiune sau narare orală a unei întâmplări. Indicii gramaticali ai acestei forme de monolog dramatic sunt comuni cu ai oricărui enunț în stil direct, cu destinatar determinat. în concluzie, dualitatea text-reprezentare comportă, în dinamica teatrului, valențe inepuizabile, generate de infinitele posibilități de manifestare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
anchetă. Numai că vecinul Capotă ia În considerare predicția auzită și Începe să numere zilele pe care Pazi avea să le trăiască În celula aceea din arestul Siguranței clujene. Îl vom lăsa pe Capotă să continue numărătoarea ca să vedem, În nararea autoarei, cum era mâncarea la arestul Siguranței din Cluj. „La prânz, se servea «masa», care consta Într-o zeamă chioară, sărată și piperată, În care pluteau câteva frunze de varză tocate ca pentru rațe. Nimic altceva și asta doar o dată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un ponei, mă rog, tot ce trebuie. Am adus și dinții - zise Metodiu, scoțând săculețul. — Excelent! - făcu Bijinski. Mi-am dat seama imediat că sunteți oameni de înțeles. Episodul 122 IOVĂNUȚ REDIVIVUS Cetitoriul acestui îndelungat și - nădăjduim - folositor exercițiu de narare va fi băgat de seamă fără doar și poate că de multe episoade atenția distributivă a autorilor pare să fi slăbit; în adevăr, cum altfel s-ar putea explica faptul că un atât de promițător și simpatic personaj cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aduce întotdeauna ordine și semnificație în viața povestită, atât pentru povestitor, cât și pentru ascultător. Este o manieră de a înțelege mai bine trecutul și prezentul și un mod de a lăsa o moștenire personală pentru viitor. Povestirea vieții este nararea cât mai completă a întregii experiențe de viață a unei persoane, subliniindu-se cele mai importante aspecte. O povestire a vieții ne oferă o perspectivă a modului în care o persoană experimentează și înțelege viața, în special cea proprie, de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
poate fi transpus în cuvinte, el este inexprimabil, este sublim și atât, nu-l poți demonta, așa cum ai face cu o carcasă oarecare... În cazul de față, însă, totul este cât se poate de clar, nimic nu se poate sustrage narării, totul poate fi turnat în cuvinte... Oare, să nu fi visat? Și să nu fi dormit mai deloc? Hm! Și câtă nevoie am de acest somn aducător de calm, de luciditate și de cumpătare! ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... ... Fără el, nu știu cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
umorului diferă de cel clasic, așa cum dragostea este alta, de la un om la altul sau de la o epocă istorică la alta. Cei care Îi lecturează scurtele proze Împănate cu un zâmbet În colțul gurii, poate se regăsesc Într-o asemenea narare sau chiar au auzit de o Întâmplare identică (vezi Răzbunare sau un Concediu ratat). O privire peste Întregul cuprins din Pete de culoare ne duce la o imagine bine imortalizată pe luciul gândirii noastre: proza scriitoarei Vasilica Ilie rămâne o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a-și mărturisi umilința de a fi greșit sau de a se fi înșelat, de a recunoaște că poate au fost păcăliți, la rându-le păcălind pe alții. Nu știu, mai ales, să tacă. Nu au blândețea poveștilor, liniștea simplei narări. Scriu din uitare și minciună. Falsificând a doua oară o realitate denaturată. Cei care într-adevăr au suferit sunt iertători, au tonul acesta firesc al povestirii pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Socotind că realitatea este devenire și nu înlănțuire mecanică de cauze, el consideră că scriitorul trebuie să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale, a unei experiențe individuale. Procedeul literar potrivit este jurnalul, confesiunea realizată prin tehnica "fluxului conștiinței". Prin nararea la persoana I se păstrează perspectiva punctului unic al evenimentelor, care complică însă prin relativizare, în sensul că, asupra aceluiași eveniment, acționează două sau mai multe puncte de vedere. Particularitatea romanului este structura compozițională. Scrierea de tip clasic, bazată pe
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ce-i revine prin condiția umană, el conturându-se în autenticitatea sa structurală, aceasta fiind motivația deplină a demersului camilpetrescian, așa după cum crede Alexandru Paleologu: <ref id="17">17 Paleologu, Alexandru, op. cit., p. 142. </ref> În cele două romane, prin nararea la persoana I și folosirea timpului subiectiv, se duc în prezent gînduri, îndoieli și fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare, romanul însemnând experiență interioară. Tehnica narativă pe care o aplică scriitorul modifică într-o oarecare măsură, conceptul de personaj
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
compoziției au suferit o radicală transformare. (...) Camil Petrescu socotește că realitatea este devenire, că scriitorul trebuie să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale a unei experiențe individuale. Procedeul literar potrivit este jurnalul, confesiunea realizată prin tehnica "fluxului conștiinței". Prin nararea la persoana I se păstrează perspectiva punctului unic asupra evenimentelor, care se complică însă prin relativizare, în sensul că asupra aceluiași eveniment acționează două sau mai multe puncte de vedere. Fiecare spune ceea ce știe, din unghiul său de înțelegere. Adevărul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
clepsidră, fiecare reprezentând un eseu sau cronică de carte, recunoștința în urma binefacerii, momente pline de conotații relaționale ori amintiri care emană printre rânduri frumoase pilde ori scrise pentru neuitare. Alternanța lor, marcată de trecerea zilelor din calendar, nu segmentează firul narării, conceptual, volumul fiind bine realizat asigurându-i o continuitate perceptibilă de cititor, autorul demonstrând încă o dată că nu trebuie pierdută îndeletnicirea fundamentală de a mânui condeiul. „în luptă cu timpul” este o provocare la adresa clipelor care se scurg, autorul nedându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
guvernată în mod predominant de estetica realismului de reprezentare, de imagini și narațiuni care falsifică realitatea și încearcă să producă efectul de real (Kellner, 1980). Realismul neobosit al televiziunii a devenit, la rîndul său, subordonat anumitor coduri narative, moduri de narare și unor convenții de genuri extrem de bine codificate. Televiziunea comercială s-a constituit ca un mijloc de divertisment și se pare că producătorii săi consideră că publicul este mai degrabă amuzat de narațiuni, de povestiri despre personaje familiare și ușor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
implică o critică a ordinii sociale existente. Termenul a fost creat de Thomas More (1516). Aplicații concrete au avut loc și au eșuat în secolul al XIX-lea, de exemplu în L'Icarie / Icaria lui Etienne Cabet (1842). Distopia este nararea unor suferințe și a revoltelor unui individ supus legilor unei așa-zise utopii. Legile colective sunt resimțite ca tot atâtea frustrări, iar revolta are loc în numele individualismului. Există distopii încă din secolul al XIX-lea cf., de exemplu, Jules Verne
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
moarte nuntă și motivul măicuței bătrâne. Aceste șase motive se structurează în trei părți în care elementele epice, dramatice și lirice se împletesc armonios. Prima parte cuprinde primele două motive (al transhumanței și al complotului) și este prin excelență epică, nararea faptelor făcându-se obiectiv. Ea corespunde expozițiunii și fixează mai întâi, prin două metafore, locul acțiunii: „Pe-un picior de plai ∕ Pe-o gură de rai”. Prima dintre ele („picior de plai”)este mai explicită, mai aproape de real și sugerează
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru o cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a unei enigme etc.); context acțional (al actelor de limbaj ale discursului/vs/intențiile, credințele, dorințele, așteptările interlocutorilor). Este indispensabil deci să se depășească perspectiva gramaticală a naratologiei formale insistînd pe raporturile de forță simbolice, pe relația autoritate-credibilitate inerentă actului narării; Vizînd scopuri practice, legate de o situație: stabilirea unei relații, indicarea unui obiect sau exercitarea unei influențe, povestirea utilizează o retorică practică destinată învingerii eventualelor rezistențe, trezirii și menținerii atenției, captării bunăvoinței și dezarmării ostilității" (P. Bourdieu apud J.M. Adam
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și uitându-se la câmpul înflorit și verde "a poftit la o floare frumoasă". A rugat pe o roabă să se ducă să i-o culeagă. Cum a mirosit-o, fata a rămas însărcinată. Și de această dată, accentul în nararea evenimentelor nu cade asupra nașterii propriu-zise, ci asupra conceperii. Basmul nu pune niciodată la îndoială nașterea; conceperea este punctul crucial care asigură apariția copilului. Copilul poate fi dobândit în vis. Simbol al aventurii individuale, visul este expresia cea mai tainică
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
descrierea, dialogul și monologul. Narațiunea (lat. narratio - povestire, istorisire) este modul de expunere care constă în relatarea unor evenimente, întro succesiune de secvențe temporale. Acest mod de organizare textuală însumează „fabula“ („povestea“, „istoria“, șirul de întâmplări) și „discursul“ (textul, modalitățile narării) și este definitoriu pentru genul epic (romanul, nuvela, povestirea, basmul, schița, snoava, parabola, fabula, balada, poemul, epopeea; apare și în scrieri de graniță de tip memorialistic). Narațiunea este esențială în operele epice tradiționale, dar își pierde relevanța în epica modernă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]