378 matches
-
ale vremii. Această narațiune multiplă poate părea supraaglomerată, de o erudiție uneori obositoare mai ales în etimologii și, poate, greu de urmărit. Autorul își ia însă libertatea de a rămâne totuși adult în fața copiilor invitați să i se alăture. Timpul narat este complex, permite elipse, reveniri, rezumate, intersecția mai multor straturi temporale, suspansuri, rezolvări postume 268. Din această pasiune a povestirii se nasc uneori și inadvertențe, îngăduite probabil în ideea colaborării cu un cititor mai experimentat, apt să completeze neștiința celor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
corespund personajelor care îndeplinesc funcțiile." (V. Propp, 1970: 96). Această corelare între povestirea evocată și personaj, postulată deja de Aristotel în poetica sa, va fi reluată de Ricoeur în Temps et Récit în ipoteza genezei reciproce dezvoltarea caracterului/desfășurarea istoriei narate, căci dezvoltarea unui caracter este direct proporțională cu cantitatea de fapte, întîmplări relatate. Ideea majoră a lui Propp este că funcția se definește prin consecințele sale (A este A pentru că îi urmează un anume B); deci modelul său este "esențialmente
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
episodului) centralei termice este cel dintâi care-i anunță pe copiii Isaacson de acuzațiile aduse părinților lor. Revenind la procedeele parodice amintite mai sus, o importanță deosebită o au, credem noi, dublarea și/ sau multiplicarea începuturilor, finalurilor sau a acțiunilor narate. Dubla codificare din domeniul arhitectural se transferă, în zona literarului, în termenii narațiunii dialogice mare parte din textele postmoderne "dialoghează" cu altele, dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, așa cum o face Ulysse a lui Joyce cu Odiseea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de geam, ieșeau pe platformă ce se-ntâmplă, repară drumul? A ieșit de pe traseu? Nu. Trecând prin pasaj, trenul prindea din nou viteză, iar pasagerii își reluau locurile. Doar mecanicii știau, își aminteau de ce se întâmpla așa. Și eu195. Evenimentele narate încep în vara anului 1956. Apariția lui Ignatici la Talnovo are statut de intrigă în povestire. El încearcă să găsească o gazdă în acest sat, întrucât primise un post de profesor de matematică. În acest fel o cunoaște pe Matriona
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a petrecut moartea Matrionei, ce formează conținutul celei de-a doua părți. Partea a treia prezintă înmormântarea ei. Relațiile temporale se organizează pe două axe care nu se suprapun axa povestitorului sau timpul narațiunii și axa povestirii sau a evenimentelor narate. Distanța dintre timpul povestitorului și timpul întâmplării este subliniată prin expresii de genul: "în acel an", "în acea toamnă", "în acea seară" sau "după aceea". În textul lui Soljenițîn, timpul interior și timpul întâmplării se corelează în permanență cu timpul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în Retorica romanului și în Distance et point de vue, unde folosește termenul de "distanță estetică"; este al doilea sens al conceptului, consemnat de Gerald Prince în dicționarul său și definit drept "spațiul (metaforic) dintre autor, personaje, situațiile și evenimentele narate și narator" (Gerald Prince, Dicționar de naratologie, traducere de Sorin Pârvu, Institutul European, Iași, 2004, p. 60). 282 Jean Cathala, "Réflections sur l'Archipel du Goulag", în Magazine littéraire, nr. 86, martie 1974, p. 7. 283 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
își asumă funcția de reprezentare (funcția narativă) și funcția de control (funcția de regie), fără a îndeplini vreodată funcția de acțiune". În afară de aceste două funcții esențiale, naratorul mai poate îndeplini și alte funcții în raport cu povestirea, cu naratarul și cu istoria narată: funcția metanarativă, funcția comunicativă, funcția explicativă, funcția evaluativă, funcția emotivă, funcția generalizantă și funcția modalizantă (A se vedea J. Lintvelt, Încercare de tipologie narativă. Punctul de vedere. Teorie și analiză, traducere de Angela Martin, prefață de Mircea Martin, Univers, București
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
interpretarea faptelor istorice și din perceperea patriarhilor, marilor preoți, profeților și regilor, trimiși de Dumnezeu să conducă poporul izraelit, sub directa inspirație cerească potrivit Sfintei Scripturi. Din ea aflăm că interdicția este relativă: ne sunt înfățișate anumite aserțiuni și fapte narate, prin care ni se spune că a ucide din motive drepte este permis și uneori chiar poruncit. Biblia ne spune că, într-un anumit caz, răzbunarea personală, cauzatoare de moarte este îngăduită; ne prezintă situația în care o rudenie a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mărturiilor unor panegirice pronunțate de Ioan Crisostomul (354-407), de Augustin (354-430), de Grigore din Nazians (329-390), și scrierile și mai ales imnurile lui Ambroziu (339-397) și ale lui Vasile cel Mare (329-379). De o anumită valoare istorică, datorită consistenței faptelor narate, sunt și Acta S. Sebastiani, Gordius, Ferreolus, Victor, Alexander, Felicianus și Longinus și ale celor 40 de martiri din Sebaste (Armenia). Din aceste Patimi aflăm că informațiile primitive erau mult mai ample, iar hagiografii au putut trece la reconstruirea acestor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere, lieduri sau cantate, prin compoziții instrumentale adaptate la narațiuni cunoscute ca The Sorcerer’s Apprentice de Paul Dukas, prin sonorități muzicale narate verbal ca Peter and the Wolf de Prokofiev sau prin muzica extradiegetică. Ryan mai arată că fiind lipsită de conținut semantic specific și de dimensiune spațială, narativitatea muzicii este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere, lieduri sau cantate, prin compoziții instrumentale adaptate la narațiuni cunoscute ca The Sorcerer’s Apprentice de Paul Dukas, prin sonorități muzicale narate verbal ca Peter and the Wolf de Prokofiev sau prin muzica extradiegetică. Ryan mai arată că fiind lipsită de conținut semantic specific și de dimensiune spațială, narativitatea muzicii este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere, lieduri sau cantate, prin compoziții instrumentale adaptate la narațiuni cunoscute ca The Sorcerer’s Apprentice de Paul Dukas, prin sonorități muzicale narate verbal ca Peter and the Wolf de Prokofiev sau prin muzica extradiegetică. Ryan mai arată că fiind lipsită de conținut semantic specific și de dimensiune spațială, narativitatea muzicii este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sociocultural care dezvăluie valori atât universale, cât și specific naționale. Motoul jurnalistei americane specializate pe domeniul politic demonstrează faptul că literatura se savurează nu doar printr-o lectură pasivă, ci printr-o trecere dincolo de o simplă secvențialitate a unor episoade narate, unde personaje fictive joacă roluri tematice. Acest lucru este, de fapt, o reiterare 52 a ceea ce Umberto Eco ([1990] 1996: 25) definește drept "intențio lectoris": într-un text, trebuie căutat de asemenea ceea ce se spune, independent de intențiile autorului sau
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
umple doar cu nume proprii"364, recunoaște ziarista. Cronologia se răstoarnă constant, anii se amestecă, din pricina trecerii prin sita timpului a evenimentelor și a deselor anamneze, numai că o anume ordine se păstrează în fundalul textului pentru conturarea spațiului temporal narat. "Memorialistica Monicăi Lovinescu are o configurație într-atât de laxă încât pune timpul și spațiul la grea încercare. E o scriitură în continuă și fluidă metamorfoză"365. Digresiunile conștientizate încurcă cititorul în reconstruirea istoriei, motiv pentru care autoarea încearcă să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
artistice, identificarea emițătorului are în vedere poziționarea în raport cu textul operei literare, astfel încât se diferențiază: - emițătorul real, extratextual - autorul; - emițătorul ficțional, intratextual: naratorul, emițător al seriei de evenimente, „vocea“ care narează, subiect al enun țării (Julia Kristeva)/personajul, actant al întâmplărilor narate, dar și emițător al unor replici formulate în stil direct; atât naratorul, cât și personajele (sau personajul narator în proza subiectivă/narațiunea homodiegetică) sunt instanțe narative definitorii pentru opera epică; personajele dramatice (instanțele comunicării teatrale), întruchipate scenic de către actori; eul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
definește ca un tip textual complex, ce constă în povestirea/relatarea unor întâmplări, a unei serii de evenimente reale sau ficționale, ordonate în virtutea unei logici interne. Narațiunea (diegeza) reunește două paliere de referință: a. istoria/fabula/subiectul este stratul evenimentelor narate; „universul povestit“ (ceea ce se povestește) se organizează într o serie evenimențială în care întâmplările relatate sunt dispuse întro succesiune temporală; b. istorisirea/discursul narativ/fabulația (modul în care se narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
narează) are în vedere mo dalitățile de enunțare a evenimentelor, discursul prin care se povestește, structurile textuale, universul povestirii, „discursul narativ“ (G. Genette), însu mând discursul naratorului și discursul personajelor. Textul narativ nonliterar este focalizat asupra istoriei/fabulei; accentuează evenimentele narate, care sunt, preponderent, reale (povestire factuală). Contrastiv, narațiunea beletristică este centrată pe discursul narativ, pe modalitățile de enunțare a unor evenimente ficționale (povestire de ficțiune). Cele două tipuri de texte narative au urmă toarele particularități: 2.3.4. Textul descriptiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
atât de departe, încât nu mai are nici nume. (Nichita Stănescu, Către Galateea) Timpul (categorie filozofică prin care se desemnează durata, succesiunea/simulta neitatea proceselor, fenomenelor, acțiunilor sau stărilor) îndeplinește funcții mul tiple în textul literar. - În opera epică, timpul narat/diegetic are rolul de a ordona seria de evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cea obiectivă, întro țesătură textuală complexă. 3.2.2. Naratorul. Tipologia naratorului NARATORUL (lat. narrator - povestitor) este principala instanță în comunicarea narativă, vocea care relatează evenimentele, emițătorul ficțional care povestește fabula operei epice. Ca instanță intermediară între autorul abstract, lumea narată și cititorul abstract, naratorul este o „ființă de hârtie“, „persoană fictivă“ distinctă de autorul concret. Acesta poate fi extradiegetic sau intradiegetic. A. NARATORUL EXTRADIEGETIC/HETERODIEGETIC nu e marcat prin indici textuali. El poate fi: Naratorul anonim - evidențiat prin relatare obiectivă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
își asumă un dublu rol: cel de eu narator (narator autodiegetic) și rolul de actant (protagonist implicat în evenimentele relatate, cum este Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu). Naratorul martor joacă rolul eului narator și rol de observator al lumii narate (Ienache Coropcarul, narează la sadovenianul Han (al) Ancuței întâmplări în centrul cărora este plasat Toderiță Catană). Naratorul mesager îndeplinește numai rolul de transmițător al unei întâmplări „auzite“. Se proiectează în plan secund, ca eu narator (lița Salomia, în Hanu Ancuței
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
narativ sunt generate de combinarea factorilor esențiali ai „situației narative“: persoana narativă, perspectiva din care narează și perspectiva temporală, ordinea narativă și modalitățile narative (apud G. Genette). Perspectivele temporale care structurează textul narativ sunt determinate de relația instituită între timpul narat (durata ficțională a evenimentelor care alcătuiesc trama) și timpul narării, al istorisirii. Ca element constitutiv specific discursului epic, temporalitatea generează trei modele narative principale, din combinarea cărora rezultă mai multe formule narative (narațiunea în ramă, povestirea în povestire, jurnalul comentat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Personajul literar (lat. persona - mască de teatru, rol, actor) este principala instanță narativă sau dramatică prin intermediul căreia scriitorul își exprimă indirect concepțiile, reprezentările, ideile în opera epică sau dramatică. Oameni transfigurați artistic, ființe imaginate de scriitor, devenite actanți ai întâmplărilor narate sau reprezentate scenic, personajele au fost numite în chip diferit de teoreticienii artei literare: „ființă de hârtie“ (R. Barthes), „ființă ficțională“ (Toma Pavel), actant (A.J. Greimas), actor (J. Lintvelt), erou (M. Bahtin, J. Lintvelt). Tipologia personajelor literare este definită
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
despre evenimente, situații sau despre celelalte personaje, în discurs asertiv sau apodictic (bătrâna, mama Anei din Moara cu noroc de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de vedere se prezintă situațiile și evenimentele narate“ (Gerald Prince), numit de Nicolae Manolescu „persoana a IIIa ca protagonist“. Un astfel de personaj este Felix Sima (Enigma Otiliei de G. Călinescu), din a cărui perspectivă sunt schițate portretele inițiale ale celorlalte personaje. - Personajul narator, eroul devenit voce narativă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc. -, cu un grad mare de convenționalitate (personajele din basme, de exemplu). - Personajul simbolic este un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
postmodernistă, intriga se estompează, fiindcă diegeza nu mai este focalizată pe conflicte și evenimente exterioare, ci este orientată spre devenirea lăuntrică a personajului și spre situarea existențială a omului modern. Desfășurarea acțiunii (transformările) reprezintă seria evenimentelor declanșate prin intrigă. Întâmplările narate se succed întro anumită ordine (simplă/complexă, tipică/atipică) după un model structurant clasic, romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]