329 matches
-
la sinucidere. Nevroza personajului este pusă pe seama consumului excesiv de ceai verde, de unde și titlul nuvelei. Carmilla, pe de altă parte, anticipează tema stokeriană din romanul Dracula, aducând în prim-plan ideea lesbianismului vampiric 32. Relația în cauză se stabilește între naratoare, o anume Laura, care suferă atacurile lamiei încă de la șase ani, și o fată de aceeași vârstă, care se dovedește a fi contesa Mircalla Karstein, devenită mort-viu. Prozele lui Le Fanu sunt considerate printre cele mai valoroase și mai originale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
elipsa evenimentelor rezumate în v. 537 reprezintă un pretext pentru soțul gelos de cerere a unei noi povestiri complementare (povestirea 2). Molière găsește o rezolvare la această problemă tehnică prin introducerea unui povestiri în cadrul dramei, moderând momentele de întrerupere ale naratoarei și introducînd în cadrul narațiunii dialoguri raportate. Trebuie să urmărim acum modalitatea prin care retorica și dramaturgia abordează aceste fapte pe care tocmai le-am amintit. 4. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
am cinstit cu țuică, cu vin. Toată lumea din sat ne-a adus cîte ceva. Eu aveam treisprezece ani. Era secetă mare. Peste patru zile a plouat”. Cele relatate s-au întîmplat într-un sat românesc din secolul al XX-lea. Naratoarea, ajunsă la bătrînețe, privește în urmă cu oarecare detașare, dar ține să arate participarea întregii colectivități la realizarea ritualului, cu roluri riguros împărțite. Dacă inițiativa aparține tineretului, nu trebuie să deducem că obiceiul se transformase în „folclor de copii”. Din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Un eveniment într-o fabulă (aici, fictivă): sunetul vocii lui Steyn. 2. Cineva care aude această voce răsunînd, sensibil fiind la timbrul acelei voci și la rezonanța surdă specifică pe care o dobîndesc sunetele într-un vestibul. 3. O instanță naratoare care numește acțiunea și percepția acesteia. Agentul narator nu se menționează pe sine în acest proces. Ar fi putut foarte bine să o facă. În acest caz am fi citit "(Eu narez:) Vocea puternică de bas a lui Steyn răsună
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
b), ,eu" vorbește despre sine. În c), "eu" vorbește despre altcineva. Cînd într-un text naratorul nu se referă niciodată explicit la el însuși ca la un personaj, putem vorbi, din nou, de un narator extern (NE). De fapt, instanța naratoare nu figurează în fabulă ca actor. Pe de altă parte, dacă "eu" se identifică cu un personaj din fabula pe care o relatează el însuși, vorbim despre un narator-personaj (NP). Această diferență între NE și NP, între un narator care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în același timp gîndindu-ne că "eu" nu este personaj, că nu este actor ca în e). Acest caz poate fi indicat de adăugarea termenului "perceptibil" sau "non-perceptibil", prin care înțeleg perceptibil (p) sau non-perceptibil (np), specificat ca atare de instanța naratoare din text. Atunci, formula pentru această frază poate fi: NE (p) [FE1[FP2 (Ott.)] -Steyn (p)]. Astfel, există o coincidență parțială a doi dintre cei trei agenți, deși încă mai sînt trei identități diferite în joc. Această formă apare destul de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
propriu-zise ale textului. Dar avem doar o delimitare inițială care cu greu poate fi particularizată și care, în orice caz, nu ne poate rezolva toate problemele. În însăși substanța povestirii întreaga masă de informații care ne este prezentată de instanța naratoare granițele sînt de asemenea greu de trasat. Cînd întîlnim un portret detaliat al unui personaj care a fost deja menționat, sîntem îndreptățiți să afirmăm că respectiva informație acel portret "aparține" personajului, "creează" personajul, îl schițează, îl construiește. Dar bazîndu-se pe
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
focalizarea exclusiv în sarcina Focalizatorului-Personaj. Acest lucru se întîmplă cînd un obiect (pe care personajul îl poate percepe) este focalizat, dar nimic nu arată că ar fi și perceput. Acest precedeu este comparabil cu stilul indirect liber, în care instanța naratoare aproximează cu cît mai multă acuratețe cuvintele personajului, fără însă a-l lăsa să vorbească la persoana întîi. Un exemplu de astfel de focalizare în "stilul indirect liber" sau, mai degrabă, "focalizare ambiguă", este prezent în povestirea lui Cehov Doamna
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mere. Aluat pentru aceasta avea doar ,,un boț”, din care, luată din frigider și frământată, această imfimă cantitate sporește atât de mult Încât Întreaga suflare prezentă la parastas reușește să mănânce mulțumitor...Această Întâmplare pare a fi o fugă a naratoarei Între minunile făcute de Iisus. Din cele narate am putea concluziona că moartea este continuarea drumului nevăzut al sufletului celui dispărut și că alături de trupurile rămase vii În familia căruia i-a aparținut, revenind, face lucruri paranormale. O tentă de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și el eforturilor unei Întregi - și mai tinere - generații literare. Intermezzo se deschide cu „Un Început posibil de roman“ și se Închide cu „Un posibil sfârșit de roman“: scurte capitole (de nouă și respectiv șapte pagini) susținute de o voce naratoare emancipată, Încrezută chiar, cultivată și ironică. Începutul pendulează Între două maniere narative: una strict descriptivă, „obiectuală“, reluare a scriiturii de tip nonveau roman; și alta colocvială, adresare către „iubiții cetitori“, cu miza pe efectul deconspirării convenției romanești. Cele două maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de observațiile și impresiile luate de la fața locului dau naștere unui memorial de călătorie, certificat Însă științific. Autoarea noastră Îmbină În carte documentarul cu emfaza reflexivă. În felul acesta mirajul depărtării dispare, țărmurile inaccesibile cândva sunt date percepției noastre de către naratoare, iar mitul devine realitate și păstrează eternității ceva din sufletul generațiilor care au trecut pe acolo. De altfel, subcontinentul indian nici nu are cum să nu te surprindă prin varietatea și natura divină a formelor sale de relief și prin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în integralitatea lui, fie lipsa de apetență a femeii pentru trecut, care o obligă să-și construiască și să-și reconstruiască personalitatea clipă de clipă. Deși nu avem niciodată acces la fluxul memoriei involuntare al naratorului și mai ales al naratoarei, căreia i se delegă funcțiunea povestirii, putem privi asemenea instantanee disparate, dinamismul psihismului interior, abisal fiind înlocuit cu staticul unui psihic de tip schemă. Poate dacă numărul perechilor de contradicții ar fi fost mai mare, efectul ar fi fost o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
b) despre o frază atribuită tinerei care a plecat. În acest text, în întregime construit pe monologul unei bătrâne singuratice, vorbele celuilalt nu sunt clar ierarhizate în raport cu instanța care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în întregime construit pe monologul unei bătrâne singuratice, vorbele celuilalt nu sunt clar ierarhizate în raport cu instanța care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al termenului. După cum remarcă Laurence Rosier, "DDL este, în limba franceză contemporană, incarnarea lingvistică a modernității [...]. El permite un joc, o întrebare deci, cu privire la narațiune, la statutul ei, la enunțările sale puse în scenă; noul roman și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trebuie pentru a ajunge la acel punct de vedere care pare a structura și opera, și autorul. Chuck Palahniuk » Monștri invizibili Automutilare Bogdan Romaniuc După Fight club (1996) și Supraviețuitorul, scriitorul Chuck Palahniuk publică în anul 1999 romanul Monștri invizibili. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience, o tânără frumoasă care duce viața unui manechin ideal. Nu-i lipsește nimic: are o carieră, un iubit, o prietenă de încredere, dar toate acestea abia o mai pot menține în viață în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
operele care nu sunt pornografice, prezența episoadelor ținând de scriitura pornografică trebuie să fie atent motivată. Într-o carte din anii 1970, Une femme très spéciale [O femeie foarte specială], de d'Henri de Canterneuil, întâlnim un model al genului. Naratoarea a văzut într-o cafenea un bărbat care îi place; acesta se ridică brusc în picioare: "Ticălosul se duce să se masturbeze în toaletă. Mă ridic și-l prind din urmă, când cobora scările spre WC: Treaba asta pot s-
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și-l prind din urmă, când cobora scările spre WC: Treaba asta pot s-o fac foarte bine chiar eu... Te vreau". Michelle Thibaud, Paris, cap. 1. Aici propunerea nici măcar n-are nevoie de o cerere din partea partenerului masculin, din moment ce naratoarea a afirmat, pentru a justifica scena, că el merge să se masturbeze. Se întâmplă însă ca unul dintre personaje să se prefacă a ține piept, pentru scurt timp, avansurilor celuilalt. În Anti-Justine de Restif de la Bretonne, e cazul tinerei Conquette
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
mai frecvent; este procedul pe care îl adoptă Philosophie dans le boudoir ou les instituteurs imoraux [Filozofia în budoar*] de Sade (1795), care este alcătuită din șapte dialoguri întretăiate de expuneri filozofice, sau Dialogul dintre Giulia și Madalena, în care naratoarea, prostituată recunoscută de la începutul povestirii, istorisește etapele care, de la stadiul de virgină, au făcut-o să devină ceea ce este. Al doilea caz reprezentativ, cel al perfecționării vieții sexuale, este caracteristic textelor de după cel de-al doilea război mondial, care se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prin comportamentul lor, că nu există nimic îngrijorător în diferența sexuală, că tot juisarea falică este centrul preocupărilor lor. Ansamblul dispozitivului pornografic se întemeiază pe această presupunere. O perfectă ilustrare a acestui aspect găsim în Une femme très speciale, unde naratoarea își afirmă dorința de a se satisface prin toate mijloacele, adică prin intermediul oricărui bărbat: "Sunt femeia aceea care fuge fără să întâlnească pe nimeni. Tiranul pe care-l port în mine, pe care-l tot plimb de-a lungul zidurilor
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
diferite "scene", atât povestite, cât și ilustrate prin ample fotografii de prim-planuri în culori tari. Schema este cea a inițierii care face trecerea de la o sexualitate nesatisfăcătoare la una împlinită prin deschiderea cuplului către alți parteneri. Eroul este însăși naratoarea, așa cum se întâmplă adesea în acest tip de narațiune. Personajele, reduse la prenume (Sonia, Michel...), nu au rădăcini sociale precise, nici un profil psihologic special. Dacă aflăm incidental că naratoarea este mai degrabă scundă și brunetă, acest lucru se întâmplă pentru că
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
una împlinită prin deschiderea cuplului către alți parteneri. Eroul este însăși naratoarea, așa cum se întâmplă adesea în acest tip de narațiune. Personajele, reduse la prenume (Sonia, Michel...), nu au rădăcini sociale precise, nici un profil psihologic special. Dacă aflăm incidental că naratoarea este mai degrabă scundă și brunetă, acest lucru se întâmplă pentru că povestirea stabilește o simetrie cu Sonia, amanta soțului, care este înaltă și blondă. Cât despre decorul de munte, el nu joacă nici un alt rol decât acela de a justifica
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
erotică" decât "pornografică", fiindcă în textele ei afectele sunt predominante și mai ales fiindcă nu există nici o relație imediată între intensitatea lor și natura configurației sexuale cu care sunt asociate. De exemplu, în Des camions de tendresse [Camioane de tandrețe], naratoarea evocă emoția intensă pe care o resimte dansând cu doi prieteni homosexuali: "Muzica mă înalță, mă electrizează și, în spatele meu, trupul masiv al lui Marc iradiază ca un cuptor. Spatele meu îl descifrează, îi simt sub omoplați stomacul musculos, catarama
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
La Musardine, 1996 (ed. I, 1989), pp. 97-98. Accentul cade pe muzica în care este scăldată scena, și nu pe configurația sexuală, care rămâne foarte vagă. Povestirea este chiar întreruptă de o comparație ludică și digresivă cu un sandwich. Emoțiile naratoarei sunt cele care servesc drept fir director, nu construcția tabloului. La drept vorbind, aici nu poate fi vorba despre o scenă pornografică; dansul nu culminează cu o serie de operații care să ducă la un orgasm, după rețeta cunoscută, care
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
coaiele!... Oh! oh! ce delicii!... Cățea!... Târfă!... Divinitate!... Sperma... vine!...". Auzind asta, i-am luat cu totul pula mare în gură, mângâind-o cu limba și cu cerul gurii". L'Anti-Justine, pp. 175-176. Enunțurile la imperfect și perfect simplu atribuite naratoarei, plasate la începutul și sfârșitul pasajului, descriu o serie de operațiuni. Ele încadrează discursul direct al unui personaj care își exprimă violent emoțiile. Discontinuitatea dintre cele două planuri de enunțare este totuși ușor atenuată de folosirea, în povestirea acțiunilor, a
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
canonice, unul dintre parteneri ia o inițiativă în cazul de față, bărbatul -, însă nimic nu-i răspunde, în detrimentul ambilor participanți. Ne-am putea întreba atunci de ce, într-un text precum Les Infortunes de la vertu al Marchizului de Sade, în care naratoarea își manifestă respingerea față de actele la care o constrâng bărbații, dispozitivul pornografic totuși se păstrează. S-ar părea totuși că ne-am afla în aceeași situație și la C. Breillat, pentru că povestea este spusă de către victimă, deci din punctul ei
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]