329 matches
-
căineze - pline de dulceața supliciului - asuprirea bărbatului neîndurător și crud. Pe care îl urăsc pentru că nu îl înțeleg, dar căruia i se supun. De fapt, pilonul central al povestirii îl reprezintă urmele pe care diverși bărbați le lasă în sensibilitatea naratoarei când îi ating, meteoric, existența și căutarea partenerului ideal, care nu mai apare odată! Și care, atunci când apare, îi umple golul, îi vindecă depresia și îi împlinește feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
ating, meteoric, existența și căutarea partenerului ideal, care nu mai apare odată! Și care, atunci când apare, îi umple golul, îi vindecă depresia și îi împlinește feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
feminitatea prin procreere. Există, desigur, tatonări, indecizii, abandonuri temporare de ambele părți, incidente traumatizante, suferința naratoarei consumată în salonul de spital. Însă finalul este cum altfel decât fericit. Sugerat, în mod cețos, fericit. În loc de „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, naratoarea spune: „Panica i se cuibări în carne ca un tremur de-abia când închise ușa apartamentului său. Șovăia. O năpădi nevoia meschină de-a se lipi de un trup care s-o protejeze. Se urî pentru asta. Ea singură luase
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
ziduri, cel mai puternic dintre ele fiind lipsa de comunicare. Compatrioții întâlniți acolo refuzau comunicarea în maniera exemplelor din citatul anterior, iar dialogurile cu americanii propriu-ziși erau compromise de diferențele culturale și de mentalitate. Interviul pentru naturalizare la care participă naratoarea cărții este o simfonie a noncomunicării, funcționarul american nefiind altceva decât o mașină umană care nu face decât să completeze aproape mecanic rubricile chestionarului său, indiferent de dramele și speranțele celei aflate în fața sa. Plin de qui-pro-quo-uri, înâlniri stranii, coincidențe
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
i-a pozat pentru cea mai frumosă și mai renumită dintre pînzele ce s-au pictat la Delft. Fata e slujnică în casa lui Vermeer. Și în această carte, orice personaj e un model posibil. Există o scenă în care naratoarea recunoaște o femeie fiindcă i-a privit întîi, în altă zi, portretul. Iar pînă la un punct, de fapt, pînă în etapa finisajului, este posibil ca modelele să fie interșanjabile. Odată mizanscena stabilită și poziția modelului definitiv fixată în tabloul
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
aburită" la colțuri, cromatica e vag similară celei dinainte de război, dar lumina e filtrată autumnal, sobră și rece, imaginile fiind cvasi-in-sepia. Aceste diviziuni stricte nu sunt gratuite, dimpotrivă, pentru că povestea oscilează între aceste perioade. De aceea e necesară și vocea naratoare, care la început pare omniscientă, apoi se mulează pe evenimente pe măsură ce ele sunt descoperite. Narațiunea se țese în jurul lui Mathilde (Audrey Tautou), al cărei logodnic, Manech (Gaspard Ulliel) a fost condamnat la moarte pentru automutilare. El și alți patru soldați
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
pe care a avut loc bătălia" (pp. 48-49). Cum lesne se poate deduce din acest ultim citat, celălalt plan al cărții se situează în România postmodernă, de după anul 2000. Este ceea ce s-ar putea numi partea de ego-ficțiune a romanului. Naratoarea/ autoarea romanului vine în vacanță la Chiraleș pentru a-și pregăti în liniște un examen foarte important. Pământul mustește de sângele războinicilor uciși, istoria se împletește cu legenda și cu poveștile auzite în copilărie, vechi amintiri ies la suprafață din
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
de azi a localității a unor oameni cu trăsături cumane sau pecenege, precum și evoluția lingvistică demonstrează însă că, în pofida victoriei intrate în istoria ungurilor, rezultatul peste veacuri al înfruntării a fost altul. Această evidență stă la baza unei discuții între naratoare și profesorul de română (nu întâmplător, fost deținut politic) din sat despre "cei care fac istoria". Ideea profesorului, inspirată de o carte a istoricului Gheorghe Brătianu, potrivit căreia indiferent de învingători și învinși, istoria este făcută de supraviețuitori, de cei
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
ale vieții care nu vor mai fi niciodată aceleași. Poezia se află însă în fibra autoarei, ea poate irumpe la tot pasul, inclusiv în paginile prea puțin dispuse spre poeticitate care se referă la stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării stilistice, consistentul trecut de poetă al Flaviei Teoc: "Era vârsta la
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
capitole și capitole de iremediabilă platitudine, fie aceasta ,exotică" (în specialitățile asiatice ale Claudiei Golea) ori strict românească (în bucatele nesărate ale Ceciliei Ștefănescu). Să deschidem romanul Legături bolnăvicioase, al cărui titlu promite seducții demne de Choderlos de Laclos. O naratoare cu fumuri intelectualiste, studentă la Filologie și cu un picioruș în așa-numita lume bună (artiști, actori, fotografi întâlniți pe la festivaluri de jazz), e disputată de iubiri trecute, prezente și viitoare, stabile ori pâlpâitoare, preponderent de genul feminin. Kiki, prima
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
este un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă celelalte epitete: povestire ,alertă și ironică", un scris ,echilibrat", o voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este un eșec lamentabil, un zero pe care nici o cortină narativă nu-l poate ascunde. În ordine compozițională, hibele sunt imediat vizibile. Capitolele nu
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
din copilărie, apar personaje care n-au nici o legătură cu trecutul eroinei, ci cu prezentul ei fierbinte. Mai departe. Prima dată când am intrat în mansarda de care cred că am mai pomenit...", își începe o frază ,alertă și ironică" naratoarea, care se întreabă retoric altundeva: ,Dar ce-i ăsta, jurnal?" Să admitem că romanul are structură și formă diaristică: de ce, atunci, totul este atât de fals, de strident, de inadecvat? Cum se justifică incultura unor personaje din lumea Literelor, care
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
de agramatisme revărsat din filele romanului-jurnal? La nivel lexical și gramatical, Legături bolnăvicioase e o superbă colecție de perle, în sensul umorului involuntar. Fragmentele scabroase, pe care Cecilia Ștefănescu mizează adeseori, pălesc pe lângă stilul de o mare candoare filologică al naratoarei. Îmbrăcată domnișorește și atrasă de parfumuricale, acceptând spășenia iubitei și revăzându-se, la pubertate, inundată de o avalanșă de roșeață, pendulând între amoruri plimbărețe, fără putere de orientare, strecurate insinuos în inima celei ce vrea să se poarte normal, fetițește
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
aș putea da ochii cu ținătorul-meu-de-mână." (pp. 146-147). Aceasta fiind linia stilistică a romanului, e greu să mai râdem din toată inima la fiecare colțișor de pagină. E obositor. Frecvente sunt și contradicțiile pe centimetru pătrat, pe care autoarea și naratoarea și le pasează cu volubilitate una alteia. Iată un exemplu de incoerență la cub. Mai întâi: ,ne-am adulmecat, am știut că nu peste mult timp ne vom mai căuta.". În fraza următoare: ,Peste nici patru luni de la incident, ne-
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
de complexitatea intrigii). Fiecare privește și se adresează direct spectatorului, solicitându-i aprobarea. În acest mod, personajele părăsesc statutul lor de marionete ale autorului - și această manevră e dificilă dacă luăm în calcul neplauzibilitatea lor - devenind, pentru scurt timp, voci naratoare. Aș vrea să adaug la această analiză câteva observații care nu îmi aparțin, dar cred că cititorul autohton merită să aibă acces la ele. Sunt rezultatul perspicacității într-ale exegezei ale unui reputat critic american de film, Jonathan Rosenbaum. Pentru
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
e inubliabil, iar povestea, deși compusă din cîteva detalii și un fir narativ expediat rapid, e circulară, explicită și tradițională. Dar nu mai puțin frumoasă. La final, Orestone e înfățișat ca cititorul cărților anonime, acelea anonime pe care naratorul (instanța naratoare din toate povestirile erijată în ,martor" ocular) nu are timp să le citească, dar care pot ascunde surprize (,Pentru el - Orestone, n.n. - toți scriitorii sînt celebri și demni de admirație cu condiția să fie tipăriți!"). Și domnul Baldassarre ,lîncezește", dar
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
un text cu aparența unor notații de jurnal, care are în centru criza existențială a vârstei de 30-40 de ani. Textul mizează, în genere, pe expresia directă - deși nu neapărat nudă, ci deseori stilizată, lucrată - și pe notația minimalistă, cotidiană. Naratoarea, tânăra femeie aflată la vârsta când apar primele semne de îmbătrânire și când sensul existenței se pune din ce în ce mai stringent, încearcă prin aceste notații să-și imprime un soi de ritm, de disciplină de supraviețuire personală; o face cu detașare, uneori
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
Sîc, sîc, biscuit!, Kenya mon amour, Doamnele îndrăgostite vin din viitor, A doua zi după erecție, Crețușca și Raport despre lumea In.) O mențiune aparte merită Sîc, sîc biscuit!, unde, întocmai ca în Însemnările motanului Murr, narator (sau mai precis naratoare!) este o pisică (Myu, alias Bast), ușor mitomană, dar evident cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat. Și în povestiri mecanismele textuale sînt de obicei destul de sofisticate, dar cu toate acestea discursul rămîne dezinhibat, alert și accesibil oricărui tip
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
în integralitatea lui, fie lipsa de apetență a femeii pentru trecut, care o obligă să-și construiască și să-și reconstruiască personalitatea clipă de clipă. Deși nu avem niciodată acces la fluxul memoriei involuntare al naratorului și mai ales al naratoarei, căreia i se delegă funcțiunea povestirii, putem privi asemenea instantanee disparate, dinamismul psihismului interior, abisal fiind înlocuit cu staticul unui psihic de tip schemă. Poate dacă numărul perechilor de contradicții ar fi fost mai mare, efectul ar fi fost o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trebuie pentru a ajunge la acel punct de vedere care pare a structura și opera, și autorul. Chuck Palahniuk » Monștri invizibili Automutilare Bogdan Romaniuc După Fight club (1996) și Supraviețuitorul, scriitorul Chuck Palahniuk publică în anul 1999 romanul Monștri invizibili. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience, o tânără frumoasă care duce viața unui manechin ideal. Nu-i lipsește nimic: are o carieră, un iubit, o prietenă de încredere, dar toate acestea abia o mai pot menține în viață în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
se mai aude de ei, un inginer silvic, Ion Lup, găsește cadavrul lui Jacobs în pădure, pe jumătate putrezit, într-o capcană pregătită de braconieri pentru urși. Mister... Groază... După investigațiile făcute de poliție, de alte forțe (obscure) și de naratoarea însăși, se descoperă faptul că Jacobs n-a murit accidental. El a fost sacrificat de Elsa, care, departe de a fi un înger de femeie, cum pare, se dovedește a fi un vampir modern (cu fustă), de profesie biolog, membră
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mere. Aluat pentru aceasta avea doar ,,un boț”, din care, luată din frigider și frământată, această imfimă cantitate sporește atât de mult Încât Întreaga suflare prezentă la parastas reușește să mănânce mulțumitor...Această Întâmplare pare a fi o fugă a naratoarei Între minunile făcute de Iisus. Din cele narate am putea concluziona că moartea este continuarea drumului nevăzut al sufletului celui dispărut și că alături de trupurile rămase vii În familia căruia i-a aparținut, revenind, face lucruri paranormale. O tentă de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]