307 matches
-
căci, în lipsa cronică a unor cercetări de etnopsihiatrie în România, doar despre o ipoteză poate fi vorba) este următoarea : ca psihanalist și trăitor în România, mi „s-a conturat treptat presupunerea că specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice (între valoarea proprie și valoarea celorlalți), generată de deficite narcisice timpurii, din primii ani de viață”. În termeni psihiatrici, ar fi vorba deci despre o „prelucrare nevrotică” a unor conflicte altminteri universale, ce poate duce în cazul unor indivizi la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar despre o ipoteză poate fi vorba) este următoarea : ca psihanalist și trăitor în România, mi „s-a conturat treptat presupunerea că specifică pentru români este prelucrarea defectuoasă a conflictelor narcisice (între valoarea proprie și valoarea celorlalți), generată de deficite narcisice timpurii, din primii ani de viață”. În termeni psihiatrici, ar fi vorba deci despre o „prelucrare nevrotică” a unor conflicte altminteri universale, ce poate duce în cazul unor indivizi la o adevărată „nevroză balcanică”. În domeniul mai larg și cotidian
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vulpi, ne putem reabilita public imaginea de sine. În sfîrșit, mai modeste și harnice, alte vulpi au nevoie ca publicul să încurajeze măcar - și să recunoască - efortul lor de a ajunge la struguri. în viața noastră cotidiană recentă, această sensibilitate narcisică exacerbată este prezentă în foarte diverse - dar convergente - forme. Sîntem, cu toții, extrem de sensibili la imaginea noastră publică, individuală și/sau colectivă, oscilînd aproape nevrotic între rușinea de a fi român (cînd sîntem între noi) și victimizarea colectivă (cînd sîntem criticați
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în victime ; anticomunismul trebuie să ne legitimeze deci ca eroi pentru a ne reface selfăesteem-ul. Dacă n-aș fi fost împiedicat să ajung la struguri, aș fi fost un faimos producător de vin !... De unde ni se trage însă această suferință narcisică ? Zamfirescu se ferește să ofere o explicație. Și nici eu nu mă simt prea bine... Urmașii lui Ienăchiță Văcărescu „Ceea ce m-a surprins peste tot și de fiecare dată este imposibilitatea situațiilor winăwin”, se confesează A., un bun prieten școlit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
știe că moartea șterge diferențele. Li se mai recunoaște doar sexul, în rest nimic. După asta trebuie să se orienteze cine vrea să atribuie cadavrul persoanei căreia îi aparține. Prin comiterea unei fapte absurde, Rainer vrea să‑și salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care, după decenii, îi va traduce în românește. Declarând "nu mă iubesc, pentru că nu mă plac", "nu sunt genul meu", Antoaneta Ralian practică un anumit gen de cochetărie inteligentă care îi sporește farmecul și o protejează de orice potențial exces narcisic. Oricât de întunecată și potrivnică a fost Istoria -, iar cele aproape nouă decenii de viață povestite în cadrul acestor convorbiri cuprind multe drame teribile, trăite individual sau colectiv - ea nu a alterat sensul unei existențe trăite după regula simplă a bucuriei
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
superficială, care se vinde bine și trădează literatura pură. Nesau asau antipoetică, nu pentru că ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură. Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau turistic - este acela al sistemului de consum. Teritoriul acesta este altul decît cel al literaturii pure: nu superior sau inferior, așa cum nici ziua nu e superioară sau inferioară nopții. „Totul se reia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un obiect de cult și cu un instrument cultic: eul și oglinda. Oglinda este așadar semnificantul suprem al literaturii Înalte franceze, aceea care Își revendică titlurile de noblețe din poezia modernă și/sau suprarealism și se produce ca neîntrerupt act narcisic - Proust, Céline, apoi noii romancieri și oulipienii, iar alături, marii marginali, de la Julien Gracq la Pascal Quignard. În oglindă este chemat cititorul să admire scriitorul, mai puțin căci aproape imposibil să se identifice cu el. Autoficțuinile feminine de astăzi sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui embarras: ce trăiește mai intens, cuvintele Înseși sau realitatea construită de țesătura lor, să se lase autoarea pradă cuvintelor purtate de gesturile scrierii sau să se concentreze asupra cuvintelor care transportă imagini? și-atunci, cuvintele rup rîndurile cu delicii narcisice: „Pourquoi êtes-vous si loin, toujours? Pourquoi toujours emporté vers ailleurs, vers quel ailleurs? Pourquoi? Ce voyage a-t-il seulement un sens, un but? Etes-vous vraiment né de la mer et désireux d’y naviguer toujours?” Pateticul pîndește mereu, mai cu seamă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adulter, Însă - care Începe la pagina 79 - este, recunosc, pasionantă. N-o voi relua. Mă limitez la scurte comentarii. Romanul O iubeam are un titlu comercial În sens subcultural - cu toate că, În franceză, Je l’aimais prezintă două avantaje: conține deicticul narcisic Je și păstrează ambiguitatea asupra genului complementului direct. Nu e vorba despre un roman subcultural, departe de mine asemenea prezumție. Avem de-a face cu un text literar „după rețetă”: subiectul excită curiozitatea și sensibilitatea cititorului: femeie divorțată, socru suspect
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moral oferă căile de trecere, de depășire de sine și de proiecție a ființei Într-un alt registru al existenței. Este momentul ieșirii persoanei din starea de cădere și reintrare acesteia În viața morală. Egoismul care mă Închide În cercul narcisic al ființei mele apare, În cazul acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În Întâmpinare. Iubirea nu este numai deschiderea mea către celălalt. Ea este o „punte exterioară” Între două persoane, dar și o experiență interioară comună a acestora. Prin iubire, eu Încetez de a mai fi singur și izolat, ies din Închiderea narcisică a egoismului meu, primesc de la celălalt și, la rândul meu, Îi dăruiesc acestuia. Darul acesta dintre două persoane este o Întâlnire de ordin superior, o corespondență spirituală care stabilește un acord sufletesc special Între cei doi, este relația de comuniune
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interpretate de subiect împotriva fondului schemelor interpersonale încorporate. Tulburările de personalitate, cel mai frecvent luate în discuție, în al căror istoric de dezvoltare se discută de tulburarea de atașament ca element important al vulnerabilității sunt: tulburarea de personalitate borderline, histrionic, narcisic, dependent, obsesiv-compulsiv. Dacă aducem în vedere și teoria vulnerabilitate-stres observăm că persoanele diagnosticate cu tulburări de personalitate sunt considerate vulnerabile întrucât prezintă în primul rând o vulnerabilitate de fond vulnerabilitate argumentată de cele mai multe ori de vulnerabilitatea de mediu (reducerea rețelei
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
în jurul anului 2000 (reprobarea comunismului ca teorie, practică și memorie, politicile economice și sociale, toate dificultățile și crizele vieții reale etc.); și-a propus o acoperire mai puțin detaliată a actualității cultural-artistice (într-o sferă publică preponderent „abstractă și literară”, narcisică și preocupată de reacția „la cald”); a avut mulți ani un sit Internet puțin activ. Toate acestea, alături de tematica sobră, serializarea unor eseuri și studii mai potrivite ca stil și dificultate tehnică pentru periodicele savante, și pesimism (un alt nume
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ureche stângă la telefon; • challenger: braț drept dominant, deget mare drept dominant, ureche dreaptă la telefon; • creativ: braț drept dominant, deget mare stâng dominant, ureche stângă la telefon; • idealist: braț stâng dominant, deget mare stâng dominant, ureche dreaptă la telefon; • narcisic: braț drept dominant, deget mare dominant, ureche stângă la telefon; • relațional: braț stâng dominant, deget mare drept dominant, ureche dreaptă la telefon; • senzitiv: braț stâng dominant, deget mare stâng dominant, ureche stângă la telefon. În concluzie, semnificația simbolică a limbajului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă prin neîncredere, respingere, ostilitate, furie urmate de frica de a pierde obiectul și de rana narcisică (Cosnier, 2002). Această stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii consideră că elementul esențial al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud numea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Această stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii consideră că elementul esențial al oricărei gelozii este ceea ce S. Freud numea lezarea/ofensa narcisică: gelosului îi sunt lezate iubirea de sine, admirația de sine, importanța și valoarea pe care crede că le are în ochii celuilalt. În aceste circumstanțe, tendința de izgonire, de răzbunare, de neputință de a uita este adesea neînduplecată și ireversibilă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
concentra în mod special pe acest tulburător și chinuitor sentiment, S. Freud vorbește în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002, pp. 187-188): • gelozia normală: este compusă "esențialmente din doliu, din durerea pentru obiectul iubit pierdut și umilirea narcisică, în măsura în care una se poate deosebi de cealaltă, apoi din sentimentele dușmănoase față de rivalii preferați și dintr-o contribuție mai mare sau mai mică de autocritică, ce dorește să facă propriul Eu vinovat pentru pierderea iubirii". Ea nu este "complet rațională
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cazul ipohondriei Eul își reflectă propriul său corp printr-o „poziționare excentrică” a acestuia. Pentru persoana ipohondră, preocuparea principală este reprezentată prin „grija” de a nu-și pierde posesiunea propriului său corp. Este o stare de tensiune permanentă, de factură narcisică și angoasantă, trăită de individ: „îmi este rău”, „sunt bolnav”, „voi muri”. Trebuie făcută diferența între „corpul obiect” și „corpul subiect”. Ambele sunt părți ale „corporabilității trăite” de individ. În sensul acesta Wuff vorbește de dualitatea dintre „corpul extern” și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întors către sine, negativ în raport cu experiențele sufletești ale normalității, o lume stranie și incomprehensibilă pentru ceilalți, în care identitatea schimbată a bolnavului dă impresia că se regăsește pe sine. Prin transformarea personalității și „închiderea în sine” se produce o „întoarcere narcisică” a persoanei către sine - însuși rupându-se orice fel de legătură inteligibilă cu realitatea lumii posibile exterioare bolnavului. Această schimbare face ca bolnavul să devină o prezență stranie în spațiul realității externe, o „prezență negativă” (antisocialul, conflictualul, paranoicul) sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suspiciune și teamă legată de tratamentele aplicate; - impresia că „ceva i s-a făcut din afară” 6) Tipul schizoid - distant, nesociabil, detașat de evenimentele vieții; - relații minime cu alții; - izolat, rece. - boala accentuează închiderea în sine; - retragere, necomunicare. 7) Tipul narcisic - dificultăți, reticențe în a cere ajutor din afară; - dorința de a da impresia, de a părea puternic, stăpân pe sine; - teama de a nu ajunge dependent de alții. - boala apare ca un atac asupra perfecțiunii, a imaginii de sine; - creștere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și poate fi corectat. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de dependență (toxicomanii, alcoolism) etc. Din punct de vedere psihanalitic este considerată ca expresia unor mecanisme de apărare ale Eului, ca o formă de retragere narcisică a persoanei respective. 4) Dizarmonia Dizarmonia este consecința unei dezvoltări defectuoase a sistemului personalității privind echilibrul funcțional dintre diferitele niveluri sau instanțe structural-dinamice ale sistemului personalității. Deși, în acest caz, personalitatea este complet dezvoltată, ea are un caracter inegal, dizarmonic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrice extrem de complex și polimorf, fapt care a dat naștere la numeroase controverse între specialiști. Etichetarea diagnostică de personalitate psihopatică include o gamă largă de aspecte psihopatologice, cum ar fi: personalitatea histrionică, compulsivă, stările borderline, personalitatea paranoică, antisocială, dependentă, schizotipală, narcisică, schizoidă, pasiv-agresivă, ezitantă etc. Pentru înțelegerea, acestei categorii de fenomene psihice morbide, o incursiune istorică a evoluției ideilor despre personalitățile psihopatice se impune de la început. La originea lor, comportamentul și felul de a fi al acestei categorii de indivizi a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la propria lor manieră de a gândi și de a acționa. G. Personalitatea pasiv-agresivă Caracteristic pentru acest tip de personalitate este comportamentul de rezistență indirectă, organizarea deliberată a eșecului social, agresivitatea exprimată printr-o rezistență pasivă din partea individului. H. Personalitatea narcisică Acest tip de personalitate psihopatică se caracterizează prin exagerarea până la grandomanie a propriei sale importanțe în detrimentul celorlalți, tulburări de relații interpersonale care merg de la exploatarea celuilalt până la tulburări de aprecierea valorii sau a sentimentelor acestuia. Exhibiționism, fantasme sau atotputere, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2) Dezvoltarea depresivă Acest tip de tulburare începe prin restrângerea orizontului personal al sferei de activități și interese proprii ale bolnavului, cu tendința la izolare, reducerea comunicării și închiderea în sine. Se notează o stare de slăbiciune a Eului, izolare narcisică cu tendință la autism, dispoziție tristă, depresie. 3) Dezvoltările isterice Acestea se consideră a fi legate de complexele sexuale ale bolnavului fixate încă din copilăria acestuia (S. Freud). Se notează existența unei sugestibilități crescute, tendința la exhibiționism, imaturitate emoțional-afectivă, tendința
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]