619 matches
-
Tentativele de menținere a unui echilibru fragil și de a exista, adesea în contradicție cu o profundănevoie de dependență. Această bază fragile ă a persoanei se va menține prin mecanisme de apărare regresive, sau evitând realitatea, sau încă printr-un narcisism hipertrofiat. Aceste oscilații constituie o parte importantă a tabloului clinic obiectiv și se pot cristaliza sub forma delirurilor (de influiență de exemplu), de negativism, confuzie ș.am.d. Obiective: Există obiective generale care implică atitudini și scopuri parțial individualizate. Diminuarea
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
zi prin forța imaginilor și comentariilor din media care, de fapt, ne anesteziază și ne desensibilizează față de suferință 1. Suntem atât de cufundați în emoție încât suferindul sfârșește prin a părăsi orizontul nostru intelectual pentru a ne lăsa în fața propriului narcisism. Ea se dă în spectacol, și prin asta ne scutește de empatia responsabilizantă. Se apropie astfel de o formă de voaierism eliberator. Suntem sensibilizați pentru o suferință mai mult abstractă, mediatizată, instrumentalizată, triată decât tangibilă. Desigur, nu toate suferințele au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la socoteală materialul verbal, fonemul, iar semnificantul, imagine acustică a cuvîntului, îi împrumută acestuia materialitatea sa. Semiologia, prizonieră a analizei lingvistice și a gîndirii binare care îi este atașată, neutralizează din start producția, transportul și recepția semnelor. De adăugat că narcisismul structurii nu face parte din referințele noastre. La cealaltă extremă, științele semnalului, mult mai clare, nu pot să ne facă nouă treaba. Semnalul este mijlocul care face comunicarea posibilă din punct de vedere tehnic; nu e nici mai mult, nici
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dictare, sarcină considerată nedemnă pentru un filosof și rezervată sclavilor știutori de carte sau elevilor din primul an. Omul liber dictează, nu scrie. Pentru noi, spiritul ca atare e mai degrabă o iluzie. INDIVIDUALISMUL Un alt obstacol de trecut este narcisismul profesional al filosofilor. Cei care își fixează scopuri și valori ne vor judeca crisparea asupra mijloacelor și direcțiilor de lucru drept anodină, suspectă, sau amîndouă la un loc. Omul de litere nu ia în considerație litera ("lettreüre" literatură în limbajul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
numele, să vorbească despre ele și să-i determineși pe alții s-o facă? Cine va avea avantajul asumării? Gîndiți-vă la unealtă din perspectiva mînerului. Auguste Comte și-a ruinat sănătatea fabricînd lame imense de cuțit cu mînere minuscule. Numai narcisismul și interesul astronomilor, filosofilor și matematicienilor era solicitat: populație deloc neglijabilă, dar redusă și incapabilă de transmisie. Și te mai miri după asta că Religia Omenirii a rămas prin sertare, nefiind "vizată" pentru a i se găsi utilizatori solvabili. Marx
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
între uluire și precauție. Între rezultatele teledetecției spațiale (ca superpoziționare a imaginilor pancromatice multitemporale, care restituie concretul unui teren în evoluție pe o hartă fixă) și "ficțiunea totală" provocată de falsa realitate televizată (triumf inversat al simulacrului și al manipulării, narcisism tehnic și moral, pierdere a întregului și a timpului...). Ar fi păcat să oprești pendulul din mișcarea sa. Să respecți ambiguitatea progresului tehnic înseamnă să practici sistematic un du-te-vino. Lecția a VIII-a NOȚIUNEA DE MEDIASFERĂ Expunere generală • De la Nietzsche
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
numai succese: se remarcase deja la seminarii și scria cronici, piese de teatru, poezii și traduceri. Ceea ce se prevestise despre el în orășelul nostru, că va ajunge un mare scriitor, începea să prindă contur. Și el deja era preocupat până la narcisism de sine ca deținător al acestei vocații literare, era captivat de propria sa persoană, pe care avea tendința s-o așeze în centrul lumii, restul nu mai conta, doar el și literatura pe care are s-o scrie, era fascinat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea legat de intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul m-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă uit spre patul ei, sperând să-l văd desfăcut. Poate că s-a întors în timpul nopții. Dar nu descopăr nici un semn. Ascult încordat. Aș vrea atât de mult să aud foșnetul cunoscut al trupului ei în cămașa de in. Narcisism Cine știe dacă baa al meu - sufletul, după egipteni - are să fie după moarte atât de binevoitor încât să nu mă părăsească imediat. Geții cred că sufletul rămâne în preajma trupului defunctului, ferindu-l de orice pericol. Aș vrea să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe sine ("observația mea", "ideea mea", "unghiul meu de vedere", "demonstrația mea", "după părerea mea", "spuneam în altă parte","interpretarea mea", "după accepția mea", "am făcut și eu" etc., ceea ce poate echivala, într-un anume sens, cu un soi de narcisism exegetic, bine venit însă aici, atâta vreme cât autoarea însăși trebuie să se propună atenției publice, atenție în general puțin receptivă la noutățile ce pot schimba, și schimbă, opinii de rutină). Ideea poemului ce-și subordonează variantele la vedere, chiar dacă nu complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
flori, din văzduh ; pe care o văd pe buzele iubitei mele, al cărei gust îl simt în gură amar”, Nu, p. 294), față de această realitate, ce derizorie, ce vană e „viața literară” cu ambițiile, gloriolele, rivalitățile ei publicitare, susceptibilitățile și narcisismele ei ! Un spirit lucid nu o poate privi decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
avuseseră „dreptate” și că, Între timp, „dreptatea lor” devenise pur și simplu o grosolană eroare! Dar această... ezitare a mea În a-mi da mie Însumi dreptate m-a ferit de aroganta și pernicioasa boală psihologică care se cheamă sau narcisism, sau megalomanie, sau absența simțului autocritic, sau, mai blând, absența simțului humorului! Deși... nu puțini mă taxează drept „megaloman”, dar, dacă prin aceasta ei Înțeleg o anume fidelitate neabătută la idealurile juneții, a crezului În romanul clasic așa cum Îl profesez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are nevoie de un altul, redus la funcția auditivă, care să-l privească vorbind și să-i acorde atenția unei priviri : „Vezi bine că vorbesc și tot vorbesc.” (trad. mea, A.M.) Un anumit tip de exhibiționism și o specie de narcisism cu tangentă patologică par să fie trăsăturile individualizante ale flecarului. Limbutul insti- tuie un paradox, în ciuda incontinenței verbale, el nu are nimic de spus. Limbajul se reprezintă pe sine ca procesua- litate, ca articulare, ca semn lingvistic fără vehicularea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
demers în Românii, latinii Orien‑ tului (1943) prin comparație cu Portugalia. Și Andrei Pleșu identifica grotescul și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ai clasei politice să ne uităm mult înapoi și să ne pierdem vremea cu sterilități în loc să construim politici și norme viabile pentru secolul XXI? Text publicat în Curentul, 28 martie 1998 De ce nu merg copiii romi la școală? În contextul narcisismului bilateral construit: politicienii se privesc în presă și presa e oglinda lor (a se citi: a scandalurilor politice), România începe la Palatul Victoria și se sfârșește pe axa Cotroceni-Palatul Parlamentului. Dincolo da acest buric românesc al pământului se întinde o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
unora, mai ales celor care au prins pulsul ISI, vor să-și facă un loc legitim sub soare și, uneori, lucrează la delegitimarea intensă sau la obstrucționarea altor criterii. Părerea mea este că standardele actuale sunt o minunată probă de narcisism intelectual. Mă voi referi la domeniile noastre: umanioarele și științele sociale. Nu are importanță la ce efecte duce producția intelectuală în planul educației, profesionalizării, calificării, dezvoltării morale, civilizării, cultivării valorilor artistice, democratizării, cunoașterii sociale, dezvoltării culturii civice și politice, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a propriei autorealizări, care se poate manifesta în formele și modalitățile cele mai complexe în fiecare dintre noi. Autodeterminarea, conștiința de sine, descoperirea de sine, dezvoltarea și deplina realizare a propriului eu trebuie să fie acceptate în măsura în care nu conduc la narcisism, egocentrism și la o lipsă de respect de tipul celei autiste. Deseori, astăzi, ne enervează lucruri nesemnificative. Nu sunt unicul care să mă lamentez de persoanele lipsite de respect care, în public, în autobuz, tren sau avion, pe stradă și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mă taxează neprietenii. În prelecțiunea de la Pogor ați vorbit despre pericolele (patru la număr) ce îl pândesc pe scriitorul contemporan. Care ar fi pericolele ce îl pândesc pe criticul literar contemporan? Păi să găsim tot patru, nu? Întâi de toate, narcisismul. Să treacă-n planul doi iubirea de literatură și să-și venereze propria prestație, anvergura, curajul delimitărilor, retorica autoafirmativă. Adică să uite că nu-i decât un slujitor al Textului și să-și aroge puteri magisteriale, cate-dratice, la limită inchizitoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
din ziua de azi cu mai puțină râvnă decât pe vremea fariseilor? Să te crezi diferit de predecesori numai pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea de a fi deschis cu un tunet nu un capitol, ci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tablouri cu pictori pictând, există și sculpturi cu sculptori sculptând, dar, dacă vezi cât de multe filme despre lumea filmului s-au făcut și compari, ținând cont de vechimea artelor, nu poți să nu rămâi impresionat (plăcut sau neplăcut) de narcisismul creatorilor de film. De ce ar crede cineaștii că făcutul filmelor e cel mai important lucru din lume nu știu. Că nu e deloc așa. Cineastul care crede că filmele sunt atât de importante, încât devine obsedat de ele cade într-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
anumite momente, o stare de criză a limbajului (de aici și asidua interogare a „cuvintelor ca material” pentru inefabil) observată, la vremea ei, de Eugen Simion, stare ce traduce mai puțin vidul interior și mai mult - paradoxal - un soi de narcisism invers: adorarea și asimilarea alterității de atitudine și expresivitate ca pe propriul chip (și fel) de a fi. Autocontemplare, receptivă nu prin reducție, ci prin seducție: „Cum vii, cum stai, ți-aș spune întruna/ Că sunt un mim fără lumină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
toate așteptările, să sporească haosul din jur. Derapajul și falimentul multor vieți se explică prin nebunia latentă a vanității. Există femei fru moase pe care vanitatea le schimonosește fizic, există premianți care ratează cariere onorabile pentru că alunecă într-un sterilizant narcisism, există cupluri care sucombă din cauza unor intratabile accese de vanitate, de țâfnă auto-complezentă (de ambele părți). Dizolvantă la nivel individual, vanitatea nu e mai puțin primejdioasă la nivel colectiv. Vanitatea de partid, combinată cu impure interese de grup, pune cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
criza criteriilor. E din ce în ce mai greu să alegi, să te orientezi, să desparți apele: devii fie un consumator lacom și decerebrat, fie umbra, inactuală, a propriilor idiosincrazii. Cât despre literatorii incontinenți, ei scriu somnambulic, scuturați de lungi accese de grafomanie și narcisism. Îi citesc câțiva prieteni, snobii și o mână de experți indescifrabili. În aceste condiții, propun redobândirea chefului pentru citit printr-o temporară asceză. Cei care n-au citit și nu citesc nu mă interesează, deocamdată. Cei care însă citesc prea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca să scap de durere. Nu voiam decât să zac și să aștept sfârșitul stupid unei carierei mele incendiare. ::::::::::::: Săptămâna următoare m-am supus unei examinări inutile la Exodus Clinic, în Marina Del Ray (unde mi s-a aplicat diagnosticul de „narcisism situațional dobândit“). N-a ajutat cu nimic. Numai pastilele de amfetamină și cocaina și blisterele de LSD ștampilate cu Bart Simpson și Pikachu însemnau ceva pentru mine, singurele lucruri care mă făceau să simt ceva. Cocaina îmi distrugea mucoasa nazală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucrare exprimă, mai degrabă, gustul pentru Nou și robusta toleranță de care beneficiază sexualitatea feminină hipermodernă, și nu cine știe ce apetit pentru confuzia trupurilor. Imaginarul fără limite face furori, dar practicile rămân masiv rezervate. Sex, iubire și narcisismtc "Sex, iubire și narcisism" În acest punct al analizei, câteva întrebări se impun în cel mai firesc mod cu putință: cum se explică această „moderație” libidinală? Cum se face că, într-o societate hipersexualistă, vagabondajul trupurilor nu este mai răspândit? De ce viața sexuală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]