384 matches
-
și ’80, s-a situat inflexibil de partea obscurantiștilor antioccidentali, autarhici și xenofobi. Bivolul turbat și vulpoiul dialectic Spre deosebire de un Paul Niculescu- Mizil, Popescu-Dumnezeu (porecla persiflatoare s-a născut întrucît era perceput la „Scînteia” drept un despot monoman, arogant și narcisist, un egolatru incorigibil cu pretenții de infailibilitate) recunoaște că stalinismul românesc nu s-a încheiat odată cu victoria grupului Dej („partida națională”) asupra adversarilor secretarului general (Pauker- Luca și Constantinescu-Chișinevschi). Dimpotrivă, Popescu așează Plenara din iunie 58, un veritabil „seism politic
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
LA Times a trimis un fotograf să mă fotografieze. De regulă, dacă am nevoie de o fotografie pentru publicitate, o folosesc pe cea făcută, acum cîțiva ani, de verișoara mea. Cred că e o poză reușită. Însă fotografii nu sînt narcisiști. Mai ales cînd fotografiază scriitori...
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de creație și de presă), expeditorul nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care îl convoacă pe destinatar la un dineu (ce poate fi festin de piatră!) împreună cu un terț viu (Taylor, director al unui teatru parizian), căruia poate că Dumas și Nodier îi complotează astfel moartea. Sau, dimpotrivă, însăși
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
cel devenit, în ani, pe veci nemuritor tocmai prin moartea sa stupidă și, în plus, însoțită - ca la faraoni, dar prin voința altora - tot de o hecatombă. Crimele se comit în lanț, ne învață orice roman polițist. Dintr-o beție narcisistă, care ajunge repede la paroxism, dar și pentru a șterge urmele și a-i elimina pe eventualii martori. Teroarea revoluției franceze - fără majuscule, vă rog! - ne demonstrează altceva. Crimele s-au produs în lanț nu pentru a șterge urmele - nimic
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
tehnici specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de factură avangardistă, care dezavuează realismul referențial în favoarea autonomiei discursului, abordările metaficționale din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau, prin
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau, prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, mitul lui Narcis pentru a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În The
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la autosuficiență și exclusivism. Sensul ei
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
diversele tradiții filosofice antice, socratico-platonică, epicureică, cinică și stoică -pe care Michel Foucault îl considera nucleul unei etici grecoromane și îl propunea ca punct de pornire pentru o „nouă morală” a lumii noastre. În consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a autocontemplării, dând naștere unei literaturi repliate asupra ei înseși, pe care o găsim ilustrată de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea expresiei
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
París no se acaba nunca, 2003; Doctor Pasavento, 2005. În acestea strategiile metaficționale devin tot mai complexe, de la reflectarea indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
care se pierde și în care are, totuși, senzația de a se afla într-o stare de plenitudine. Singurătate, nebunie, tăcere, libertate.” Tălmăcind secvența din Maurice Blanchot dincolo de sensul ei literal, Vila-Matas dă o cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore, printre care aleea („de la sfârșitul lumii [...] locul ideal pentru a scrie cu adevărat...”) sau abisul. Actul scrierii capătă succesiv semnificația drumului, a călătoriei, a depășirii unei frontiere, a unui prag, pentru a merge mai departe
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme ale metaficțiunii, impune o lectură specială, care să conștientizeze caracterul său artificial, ficțional. Accesibilă unui public minoritar, o asemenea literatură, care riscă să se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare, scriitura narcisistă atrage atenția ca o nouă explorare, menită a pune în discuție, în termenii extremi ai literarității, limitele creației și ale actului creator, ale limbajului și ale cuvântului-semn și sens, adică ale posibilităților de care dispune scriitorul pentru a da expresie
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
respinsă ca un nonsens și o imposibilitate în sfera criticii literare, reprezintă precondiția obligatorie și, totodată, logica de existență și evoluție a criticii. Căci, la modul cel mai prozaic formulând întrebarea, câtă încredere poți acorda unui critic subiectiv, capricios și narcisist? Aș admira mult - spune frumos și ferm Mircea Martin - pe criticul care ar avea tăria să nu-și principializeze particularitățile, să-și recunoască defectele constitutive, să-și depășească prejudecățile atunci când o operă literară autentică i-o cere. La noi, Lovinescu
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
dezastrul spiritual al epocii actuale, ca în romanele lui Dan Stanca. ș...ț Mă întreb ce le lipsește pentru a stîrni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sînt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sînt în mai mare măsură de critică decît de public." Respectiv: Prozatorul scrie mai ales pentru critică și e obsedat de recenziile pe care le are cartea sa. Și
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz aproape (de ce nu toate?) toate scenele în care e vorba de mine. E ridicol să mă arăt tot timpul cu degetul: iată-mă, eu sunt autorul
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
importantă modificare postdecembristă constă în revanșa autobiograficului. Se vor restrânge mărturisirile despre sine la memorialistică, așa cum o cunoaștem din cele patru volume despre Sensul vieții sau există riscul să debordeze într-o ficțiune deghizată? Din câte știu, nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce dumneavoastră numiți ficțiune narcisistă. Când eram tinerel
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
postdecembristă constă în revanșa autobiograficului. Se vor restrânge mărturisirile despre sine la memorialistică, așa cum o cunoaștem din cele patru volume despre Sensul vieții sau există riscul să debordeze într-o ficțiune deghizată? Din câte știu, nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce dumneavoastră numiți ficțiune narcisistă. Când eram tinerel și veleitar
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
nu agreați proza narcisistă, ficțiunea narcisistă. N. B.: Am răspuns oarecum la această întrebare, când am amintit de romanul meu încă nepublicat, ce poartă titlul Singura cale și în care am încercat o foarte largă variantă a ceea ce dumneavoastră numiți ficțiune narcisistă. Când eram tinerel și veleitar, crispat și extrem de stângaci în primele mele scrieri, speriat de vremurile brutale staliniste în care clasa mea, cea burgheză, dar și a dumneavoastră, domnule profesor, cea a harnicilor agricultori, erau puse la stâlpul infamiei, dar
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
o prietenie literară ce s-a prelungit în anii grei de dupa al doilea război mondial, cănd criticul vechilor "Pagini literare" mai nădăjduia în apariția unei publicații literare a cadrelor didactice în care să publice și Teodor Murăsanu. Cam prețioase și narcisiste epistolele trimise de Pavel Bellu, protocolare cele de la A. Banciu, Radu Brates și Nae Antonescu, revelatoare pentru omenia îndrumătorului literar, conducătorul cenaclului literar "Pavel Dan" până aproape de sfârșitul vieții, scrisorile către Aurel Podaru. Florilegiul liric este în ton cu ceea ce
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
să aibă un real caracter analitic, dezvăluind continuitatea de jurnal dintre Fragmente dintr-un carnet găsit, De două mii de ani și Jurnalul asumat direct, cu viziera ridicată. În loc să conțină asemenea eseuri analitice, dosarele menționate conțin pe deasupra tot felul de fandoseli narcisiste ale unor comentatori, care, luînd ca pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre „jidanitatea“ lui emblematică, pentru că nu oricine este Marina Țvetaieva.) Toate acestea sînt, repet, caracteristice pentru
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
era la putere. Astfel și-a adjudecat și un premiu Nobel pentru pace în 1990. Ce să mai, era un om cu pata pusă. 2 martie 1962 - S-a născut Jon Bon Jovi, cântăreț american. Acesta a fost atât de narcisist, încât și-a denumit și trupa cu numele său. Este un fel de Tudor Chirilă, dar cu mai mult succes și nu se crede centrul universului puștoaicelor de liceu. Decese: 2 martie 1930 - A murit D. H. Lawrence, prozator, eseist
Istoria zilei: 2 martie. Moldova e pusă pe hartă () [Corola-journal/Journalistic/67190_a_68515]
-
cred că nu pe tine trebuie să te felicit pentru viața pe care ai dus-o ci viața merită să fie felicitată, pentru tine". Altfel spus, Alma pare să fi atins performanța supremă a oricărei muze moderne perfect adaptată spiritului narcisist al vremii: capacitatea de a se "autoinspira". De aici încolo viața muzelor poate deveni o infinită, nebănuită și captivantă aventură!
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
greu, mai dens și consistent rol al său. L-am urmărit cu mare atenție în acest personaj dificil, de înțeles și de jucat, sado-masochist, superficial, redundant, sardonic, nihilist, insensibil, introvertit. Trupul său și gesturile, coordonate impecabil de Vava Ștefănescu, relația narcisistă cu sinele chinuit al lui Hipolit, cu Fedra cea ciudată, cu lumea, cu ceilalți, absenteismul în care-și suspendă existența și încă multe altele îl conduc pe Zoltan Lovas sub îndrumarea atentă și riguroasă a lui Măniuțiu spre performanță. Mirosul
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]