382 matches
-
forma disoluției, a putrefacției, toate acestea stîrnesc același tip de reacție: "urît" ca judecată de valoare... Ce urăște acum omul? Fără îndoială urăște amurgul propriului său model" (Prefață, p. 15). Probabil că și celelalte entități procedează în mod asemănător, adică narcisist. Pentru Sfîntul Toma de Aquino (vezi Summa teologicae I, 39, 8), frumusețea era dată de armonia proporțiilor, luminozitate și integritate. Urîtul însemna disproporție, întunecime, imoralitate, toate "festele naturii", toate tipurile hibride. Deci s-ar putea spune că urîtul este pur
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de suportat, pentru că în intimitate sunt niște mici tirani. Îi găsim frecvent în politică, în finanțe, în general în structurile de putere. Dacă profesional nu reușesc, vor deveni cu atît mai dominatori în plan familial, sau domestic. Oamenii mici sunt narcisiști, sunt pe-danți, petrec mult timp în fața oglinzii, pînă să-i facă pe alții să-i adore se autoadoră. De obicei nu au probleme cu coloana vertebrală, sîngele le ajunge mai repede la cap, de unde și activismul lor sporit și prelungit
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Desigur, snobismul, plăcerea de a străluci, de a figura în top și de a se diferenția n-au dispărut câtuși de puțin, totuși tropismul către mărcile superioare nu se mai bazează atât pe dorința de recunoaștere socială, cât pe plăcerea narcisistă de a se distanța de ceea ce e comun prin intermediul unei imagini pozitive de sine pentru sine. Plăcerile elitiste nu s-au volatilizat, ele au fost doar restructurate de logica subiectivă a neoindividualismului ce oferă acum satisfacții mai mult pentru sine
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu mai e să te „impui” în fața altora, ci să-ți confirmi valoarea în propriii ochi, să fii, cum zice Veblen, „mulțumit de tine”8: „Cumpăr produsele L’Oréal pentru că merit”. În zilele noastre, cultul mărcilor se hrănește din dorința narcisistă de a ne bucura de sentimentul intim că suntem „o persoană de calitate”, de a ne compara plini de mulțumire cu ceilalți, de a ne distinge de mulțime fără ca, pentru asta, să declanșăm cursa orgoliilor ori dorința de a provoca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o bunăstare calitativă și reflexivă, centrată pe corpul trăit, pe atenția acordată sieși, pe creșterea registrului senzațiilor intime (relaxare, respirație, vizualizare, formă, calm și echilibru). Constatarea e destul de clară: în societatea de hiperconsum, „eroismul” autodepășirii este înlocuit masiv de pasiunile narcisiste de a gusta din plăcerile ameliorării formei, de a te simți pur și simplu bine. Sporturile nautice și de iarnă ilustrează și ele, prin căutarea senzației de „amețeală” și prin plăceri coenestezice, această promovare a corpului senzațiilor. A pune în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
condusă de Înger și de Moș Crăciun, în toate fazele ei: punerea la încercare, frământarea căreia îi dă naștere și apoi iertarea. Căci Moș Crăciun este cel ce va plănui furtul copilului, ca probă la care va fi supusă femeia narcisistă; tot lui i se datorează dezlegarea enigmei de către Bătrânul filozof, căruia îi va dărui alți ochi: Care să-i îngăduie să vadă, în sfârșit, Ceea ce rămâne nevăzut pentru restul muritorilor. În locul mirajului, gata oricând să dispară, să se spulbere dacă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
visul sau adevărul umbrelor În acest sens crede Strindberg că teatrul ne dezvăluie enigma vieții, o viață unde totul e dublu, unde totul se înscrie în tensiunea dintre corp și spirit, dintre corp și suflet. Așa se explică de ce femeia narcisistă din Mănușa neagră îndură atât de greu absența copilului, priveliștea patului gol și de ce pare atât de straniu tot ceea ce spune despre această absență, despre acest pat gol, căci, dacă vorbele ei trădează un sentiment de înstrăinare față de o realitate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și de ce propria-i contemplare în oglindă o fascinează: în imaginea răsfrântă de apele oglinzii, ea își caută adevărata identitate, o realitate mai puțin carnală și mai ales spirituală, realitatea reflexului, a dublului, a spectralului. Oare nu seamănă oglinda femeii narcisiste cu acea oglindă din Visul..., montată deasupra orgii din biserică pentru a-l ajuta pe organist să urmărească desfășurarea slujbei religioase? Doar ea îi permite acestuia să vadă lumea pe față, lumea reală fiind doar o copie pe dos, un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
decepții și chiar grave depresiuni. Persoana care reprezintă, de exemplu, o tendință exagerată de a domina pe ceilalți, de a se impune cu orice preț în colectivul în care-și desfășoară activitatea, se închide tot mai mult într-o stare narcisistă lumea din afară căpătând pentru ea doar un rol pur instrumental, acela de a servi la promovarea, sporirea și întreținerea tendințelor sale egocentrice. Numeroasele conflicte în care va intra cu colegii, ca urmare a manifestărilor sale de formă megalomanică, constituie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
diferitele sale părți: - gleznele sunt sediul ego-ului. Ele dezvăluie respectul de sine moderat sau prea puternic, valorizarea în raport cu alții («a nu-i ajunge cuiva nici măcar până la glezneă). Prin urmare, leziunile sau durerile care îl afectează în vis sunt întotdeauna răni narcisiste; - la polul opus, genunchii sunt simbolul umilinței. Îndoindu-i, omul își mărturisește jurământul de credință și ascultarea. Chiar și un împărat îngenunchează pentru a fi înscăunat. În funcție de scenariu, visul îl invită pe subiect fie la mai multă umilință, fie, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În plus, simbolistica lui este legată de centru («a se crede buricul pământuluiă) și deci de dorința sau obligația de a ocupa un loc central. În sfârșit, pentru că evocă nașterea, buricul indică uneori o
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
a se da mare; mască; măgulire; măgulitoare; măreață; a mări; mărunt; cu măsură; medalii; mereu; meritată; merită; merituos; mincinos; minte; nu miroase a bine; miros; mișto; mîhni; mîndră; mîngîiere; mîrșavă; motivantă; motivare; prea multă; nu, mulțumesc; mulțumiri; muncă; mustrare; muzică; narcisist; nașpa; nebun; nebunie; nedemnitate; nedorită; nemiloasă; nepoliticos; nepotrivit; nimic; nimic bun; nobili; obține; ofensă; ofrandă; omagii; omul; onorariu; orgolios; părere de bine; părinte; părinți; pierdere; plăcut; pozitivism; preamărește; preaslăvire; premii; premiu; pricepere; priceput; prieten; prietena; prieteni; prietenul; proastă; profesor; promovare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); exagera (2); falnic (2); fete (2); fițe (2); fraudă (2); frumos (2); insuportabil (2); îngîmfat (2); mări (2); mereu (2); merită (2); minciună (2); nu miroase a bine (2); modestie (2); mult (2); multă (2); mulțumire (2); muncă (2); narcisist (2); omagiu (2); orgolios (2); prietenie (2); proslăvi (2); răutate (2); rea (2); reușită (2); ridica în slăvi (2); satisfacție (2); pe sine (2); stimă de sine (2); susține (2); ură (2); vorbe (2); vorbi (2); zîmbet (2); acum; adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
el; ești; fără scrupule; ființe; fițe; fraier; gălăgios; gelos; greșit; imatur; impulsiv; inferior; ins; insulta; invidie; irascibil; Irina; isteț; iubire; izbîndă; încet; îndărătnic; ca întotdeauna; înțepat; jignire; laș; laudă; lider; Liviu; majoritatea; mare; mereu; mic; mintios; mișcător; mînios; moldovean; naiv; narcisist; cu nasul pe sus; natural; nedrept; needucat; negativism; neîncrezut; neînțelegător; nelăsător; nepăsător; neplăcere; neprielnic; nerespectuos; nesuferit; netrebnic; nevoie mare; niciodată; o persoană cu caracter; oaie; oameni; obicei; om rău; optimist; patriot; pe dinafară; pervers; pierdut; plînge; posesiv; posibil; pretențios; prietenă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
impresii în contexte ale comunicării socioemoționale și autoprezentarea în pagini web până la mascaradele și experimentele ludice sau spectaculare, de la dinamica și apartenența de grup și activism la cooperare sau conflicte intergrupale până la erotism virtual ori pornografie (vezi Wallace, 1999Ă. Fascinația narcisistă manifestată în cadrul realității virtuale sau seducția nemuririi și a indestructibilității, dincolo de biologia degradabilă, din discursul cyberspațial sau cel a ingineriei genetice sunt emblematice pentru aspectele psihologice ale identității virtuale (vezi Adams, 2000Ă. Identitatea la interfață este problematizată în conjuncturile dislocării
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sale teribile?! Cioran coboară acum în eșec cu voluptatea celui care găsește aici singura justificare a prezenței sale. Iubirea eșecului este alternativa la soluția sinuciderii. De fapt, iubirea eșecului ascunde la Cioran iubirea de sine. Cum e vorba despre un narcisist, dar despre unul care știe deopotrivă ce este ura de sine, eșecul hrănește și orgoliul, întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe scena vieții. Interpretările dau naștere unor ipostaze diferite. Ne-am oprit asupra "măștilor" pe care le poartă îndrăgostitul și am ales următoarele ipostaze reflectate în film și în teatru: fidelul bărbatul unei singure femei; Don Juan-ul bărbatul tuturor femeilor; narcisistul bărbatul ce se iubește pe sine; idealistul bărbatul mai multor femei prin care se construiește pe sine. Scopul nu este doar de a pune elevii în situația de a identifica pentru fiecare ipostază a îndrăgostitului ce se ascunde dincolo de masca
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de noiembrie. b. Prin discuții problematizante pe baza colajului vizionat, se încearcă împreună cu elevii identificarea și definirea celor patru măști / ipostaze ale bărbatului îndrăgostit (elevii sunt împărțiți în patru grupe): fidelul bărbatul unei singure femei; Don Juan-ul bărbatul tuturor femeilor; narcisistul bărbatul niciunei femei (ce se iubește pe sine) ; idealistul bărbatul mai multor femei (prin care se construiește pe sine). Se cere fiecărei echipe să noteze pe un poster denumirea ipostazei îndrăgostitului, să-i noteze câteva trăsături, așa cum reies din filmulețul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
singuri jocul scenic, în timp ce alte două grupe vor fi coordonate de profesor sau actor, dându-li-se indicații regizorale privitoare la gestică, ton, mișcare scenică etc. (Don Juan (Don Juan-ul), Act venețian (fidelul), Anonimul venețian (idealistul), Richard al III-lea (narcisistul). e. Discuție problematizantă Elevii sunt invitați la o discuție de tip dezbatere pe tema raportului regizor-actor; actor-om. Se poate porni de la următoarele întrebări: 1. Care e diferența între momentele teatrale din clasă? Care au fost regizate și care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
buna mea credință? Pe ce vrei să mă jur? Uite, cerul să mă... SGANAREL: Aoleu, stăpâne, nu te jura, că eu te crez pe cuvânt. DON JUAN: Și-acuma, dă-mi o sărutare, ca arvună a legământului nostru. Grupa 2 Narcisistul Richard al III-lea de W. Shakespeare REGELE RICHARD, BUCKINGHAM, PAJUL, STANLEY, TYRREL REGELE RICHARD: Stați toți pe lături. Vere Buckingham! BUCKINGHAM: Stăpâne milostiv! REGELE RICHARD: Dă-mi mâna. (Se urcă pe tron.) Sus, aici, se-nscăunează Cu sfatul și-
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
da și nu, iar "ochii mari și mistuiți lăuntric" făceau deja să cadă niște măști. Căci "limpede, nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot pătrunde-n miezul lucrurilor". (A. De Saint-Exupéry) A urmat o călătorie a iubirii: seducători sau narcisiști, idealiști sau fideli, ne-am asumat rolul de a iubi în diferite ipostaze, adoptând diferite măști ale îndrăgostitului. Molière, Shakespeare, Berto, C. Petrescu, zone de cultură și de viață diverse, explorate pe "scena" ad-hoc a drumului nostru. Fie că am
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării la paroxism sau înghețarea ei. Lupta lui ca regizor sau scenarist
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
spre glorioasa autoimagine a zborului se construiește fulgurant, în acord și cu sensul primar al "achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care-l include pe Maxențiu) cu necruțătoarea evidență. Prizonier, ca și Lenora, al unui pat de suferință, Maxențiu își redefinește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
deznădejde un gest necugetat, îngreunător al stării ei principial insolubile. Cartea ar trebui să se numească Romanul omului care n-a înțeles că trebuia să o ia pe eroină în căsătorie." Există, pe de altă parte, o vanitate a situării narcisiste (în imaginar), drept centru al universului celuilalt. Gelozia însăși, ca suferință acerbă, are un revers ascuns, care face din naratorul proustian și din cei asemenea lui ființe care exaltă, în fapt, propriul eu. Dacă Proust tinde să "topească" într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]