780 matches
-
kilometri de casă și mă Întîlnește direct În biroul comandantului), i-am creat deja probleme ( Înainte să apucăm să ne cunoaștem). Trebuie să născocească o Întreagă procedură ca să mă introducă oficial În unitate, În așa fel Încît să nu iasă nasol. Reiese că am trecut prin vreo spărtură a gardului, fără ca vreuna din santinele să mă fi văzut, și am pătruns pînă În mijlocul unității. Dar cum dracu’ s-a putut Întîmpla una ca asta? pare să spună figura lui năucă. Unitate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Se Întîmplă ceva, ceva imposibil de gîndit. Își face curaj și se hotărăște să nu evite centrul. SÎnt oameni care aleargă În Întuneric, iar În Piața Maria un echipaj de miliție adună tineri Într-o dubă. E clar, e foarte nasol. În Piața Operei lucrurile stau și mai rău. Dintr-un motiv care lui Îi scapă, oamenii merg pitiți sau pe brînci. Se aud voci strigînd lozinci pe o stradă laterală. Aude ce se strigă, dar nu reușește să Înțeleagă. „Azi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Eu, Moise, personalul medical răspîndit În secție (nu se vede, s-au ascuns toți undeva), o parte din bolnavii pentru care aceste lucruri mai Înseamnă ceva avem răspunsul care ne-a muncit toată ziua. La Timișoara se Întîmplă ceva foarte nasol. Ce dracu’ ne facem? Pur și simplu nu avem ce face. Statutul nostru e incert. SÎntem militari Într-o instituție civilă, dacă punem piciorul dincolo de poarta spitalului și cineva vrea să facă din asta o problemă, problema se numește dezertare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru domnul director - nu poți să refuzi așa ceva; cum ai putea să refuzi? să-ți dorești să mori de foame? nu mai vorbim că, dacă refuzi, Înseamnă că nu mai ești director, Înseamnă că ești suspect, Înseamnă ceva atît de nasol, Încît e mai bine să te lași dus de această apă vie care curge În legea ei pe sub lespedea sărăciei de aur oficiale. Ana e un copil ciudat, nu alimentele sînt preocuparea ei În acest moment. Și nici jucăriile, seturile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vorbit cu maică-ta la telefon și ne-am Înțeles să vină poimîine aici, să te vadă. După Crăciun. O să o aduc eu cu mașina. Dacă o să fie posibil. Mă rog... o să mai vedem cum arată lucrurile atunci. E destul de nasol În Craiova. Au fost manifestații În centru, la primărie. Deși acolo nu prea s-a tras. Atacurile au fost mai mult prin cartiere, În jurul unităților militare... Șoselele de ieșire din oraș sînt controlate de gărzi... civili, nici măcar nu sînt dirijați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trecut și ție prin cap că o bucățică așa de disponibilă, la gineco, Înseamnă pericol, poate că vrei să te Împrietenești cu dulapul de penicilină din cabinetul asistentelor. Taci bă, n-are decît un chist, nu-i chiar așa de nasol, dacă vrei și tu, te trimit la fix, Îți spun cum o cheamă, dar nu știu dacă meriți, mi-a zis el rînjind cu măselele. Ei bine, cuvintele lui Moise au rămas Înfipte ca un cuțit În inima mea tînără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva Învățător sau profesor... cu buzunarul de la pieptul tunicii plin de creioane colorate și ne-a desenat pe noi, copiii, pe o hîrtie maro de ambalaj... Și nu-ți mai amintești... nu știu, ceva concret, povești... s-au Întîmplat chestii nasoale... — Aveam vreo șase ani atunci. Ce vrei, nu prea... Îmi amintesc că Într-o zi a venit la noi o mătușă de prin vecini, bărbatul ei mă botezase, era nașul meu... Erau mult mai Înstăriți ca noi, nașu-meu ăsta lucra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi de ajuns, Florin bucureșteanul, colegul cu care Îmi Împart amarul În gardă, Îmi povestește Într-una din nopți, fumînd pe scările cantinei, că sora lui Ștefan (studentă la arhitectură) e În spital, În comă, a pățit ceva foarte nasol În timpul mineriadei. Florin bănuiește că a fost și violată. Nici măcar n-au fost minerii. Dar cine? Tot Bucureștiul știe, oamenii au văzut ce s-a Întîmplat, a scris și o parte din presă, Însă adevărul nu poate să iasă de sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Capitolul 2" Inima lui Ruby continuă să bată În codul Morse tahicardic: „Un timbru. La mine În vagin. Ginecologul meu tocmai mi-a găsit un timbru În vagin. Doamne, nu pot să cred că se Întâmplă așa ceva!“. Partea cea mai nasoală era că a mai trebuit să mai stea acolo câteva minute, inundată de sentimentul de rușine, În timp ce Butoiaș Îi făcea Testul Papanicolau. I se părea că trebuia să-i explice cum ajunsese timbrul respectiv acolo, dar când Încercă, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
puțin ipohondră când am 39 de grade febră, nu sunt plicticoasă? — Sigur că nu. Despre ce e vorba, oricum? Ah, stai așa, are ceva de-a face cu Întânirea de aseară, nu-i așa? Ruby a recunoscut că da, avea. —Nasol, nu? zise Chanel. Până acum, Ruby ștersese praful de pe tejghea. Se opri, cu o cană de Pledge Într-o mână și cu cârpa de praf În cealaltă, prefăcându-se adâncită În gânduri. —Hmm, nu sunt sigură că „ nasol“ surprinde esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
da, avea. —Nasol, nu? zise Chanel. Până acum, Ruby ștersese praful de pe tejghea. Se opri, cu o cană de Pledge Într-o mână și cu cârpa de praf În cealaltă, prefăcându-se adâncită În gânduri. —Hmm, nu sunt sigură că „ nasol“ surprinde esența. „Catastrofal“ cred că ar fi o descriere mai potrivită. Ah, sigur. Deci, mai bine decât celelalte Întâlniri pe care ți le-a aranjat Fi? Ruby a râs. Apoi i-a povestit lui Chanel despre Duncan. Chanel nu fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Epstein. CÎnd ieșeau dintr-un magazin numit Merlin’s Cave1, Ruby Închise ochii și adulmecă aerul. —Mmm, cartofi pai cu ceapă prăjită. N-au rival. Au trecut deja două ore de când am mâncat gogoșile. Ai chef de un hot dog nasol, plin de chimicale și de substanțe cancerigene care dă cincizeci la sută șanse de o indigestie ușoară sau chiar gravă mâine dimineață? —Dă-l Încoa, zise Sam. Da’ al meu să aibă surplus de substanțe cancerigene. Găsiră un vânzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ore Întregi să-și revină. Ea presupunea mereu că se Întâmpla vreo catastrofă cum ar fi moartea vreunui bebeluș. Mereu Încerca să-l Încurajeze să vorbească despre ceea ce se Întâmpla. Mă Îngrijorează foarte tare că Închizi mereu În tine sentimentele nasoale, Îi spusese ea după un telefon care-l zguduise foarte tare. Știu că Încep să vorbesc ca mama, dar nu e deloc bine ce faci. El ridică din umeri și-i zâmbi ștrâmb. Așa mă confrunt eu mereu cu veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
trecut prin multe În ultima vreme și sunt foarte Îngrijorat din cauza ei. De curând a Început să aibă atacuri de panică. De-aia mi-e frică să nu iasă singură din casă. —Ce rău Îmi pare că trece prin momente nasoale. Părea de treabă. —Păi, e. Kim e minunată. Continuară să meargă unul lângă altul. — Îmi pare bine că vrei să-i cunoști pe ai mei, spuse Ruby Într-un târziu. Ai dreptate, sunt o parte extrem de importantă din viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și lui Fi, dar spre deosebire de Fi care-i dăduse binecuvântarea să se transforme În detectiv, mama ei nu a putut să facă asta. Ești fata mea. Mi-e frică pentru tine. Adică, dacă toată chestia asta se transformă În ceva nasol, În ceva foarte nasol? —Adică violent? Poate nu chiar violență, dar parcă te și văd amenințată. Niciodată nu subestima lucrurile de care unii sunt capabili când e vorba de bani - mai ales de grămezi de bani. Hai, mă, mamă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spre deosebire de Fi care-i dăduse binecuvântarea să se transforme În detectiv, mama ei nu a putut să facă asta. Ești fata mea. Mi-e frică pentru tine. Adică, dacă toată chestia asta se transformă În ceva nasol, În ceva foarte nasol? —Adică violent? Poate nu chiar violență, dar parcă te și văd amenințată. Niciodată nu subestima lucrurile de care unii sunt capabili când e vorba de bani - mai ales de grămezi de bani. Hai, mă, mamă, nu crezi că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pomul și înghețata acolo noi ședem fără înghețată și fără pom rupți în bucăți și foarte maro. DOAMNA GROLLFEUER: O producție încântătoare. DOAMNA KOVACIC: O compunere originală. DESIRÉE: A fost probabil vorba despre futut... sau greșesc? BIANCA: Nu-i deloc nasol Herrmann ăsta... DOMNUL KOVACIC: O minunată călire sportivă... DOAMNA WURM: Asta a născocit singur Herrmann cu mânuța lui. HERRMANN: Da, asta mi s-a năzărit mie. E a mea. Toți cei morți sunt dintotdeauna din mine. Toți morții sunt eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acest spațiu? EA: Mă întrebați despre o privire ostenită ca despre o minune a naturii. Un loc, pe care un picat din întâmplare îl părăsește după un oarecare timp al său, e acum observat și bifat. E politica celor mai nasoale locații, care din cauza bădărăniei domniilor voastre se deosebesc de conceptul celorlalte locuri. EL: Ați reușit să mă surprindeți prin faptul că în mod firesc m-ați surpins cu sensibilitatea cu care mi-ați venit în întâmpinare cu privire asupra unui spațiu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru că m-a silit și m-a împins să găsesc cățelul cu erupție excitant. Și de asta tu, mamă, ai putut să arunci afară unealta morții care este Mariedl. MAMA LUI MARIEDL (îi ridică fusta sus lui Mariedl): E ponosită nasol azi? (scoate de sub fustă o cârpă însângerata și o cercetează) A, nu, nu-i nimic care să fie împotriva naturii, doar furunculii roșii care arată că viața este plină de viață. (o unge pe Mariedl cu untură între picioare) Untura
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu i-o duci tu mai bine lui frate-miu Onu, care-i băgat pe-afaceri grele la Agde, în sudul Franței? Primește barjele și șalandrele care coboară tocmai din Olanda pe Canal du Midi până la capăt - treabă de plante nasoale, bă, nu lalele... Are nevoie de mașini pentru rulotele lor, că nu mai umblă în căruțe cu coviltir, ci în caravane motorizate, ca turiștii subțiri. Ultimul amănunt era de fapt primul în ordinea importanței; în discurs funcția lui era pur
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
anii '30, cei doi termeni erau incluși în vocabularele speciale, unde primeau glosări și făceau obiectul disputelor etimologice. În penitenciare, cei doi termeni desemnează categorii distincte de arestați. Aproape toate discuțiile despre argoul penitenciar încep cu cîteva exemple canonice: mișto, nasol, gagiu și se limitează, uneori, la acestea, dacă nu continuă cu alte cîteva, din același registru civil: marfă, nașpa, meseriaș, bengos, valabil, vrăjeală, trombonist, băiat de băiat, băiat de cartier, trotilat, a se da rotund, a zemui, venit cu pluta
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mai temut în celulă Mascat = membru al forțelor de intervenție, care poartă masca pe față. Similar: haidamac Miserupist = indiferent. Similar: rece, fără grețuri Mustărie = afacere cu obiecte interzise. Similar: manevră, mișculație, cioacă, fușăraie, învîrteală, șmen, a da drumul la tramvai Nasol = urît; cuvînt inspirat de deformația nazală a cuiva Nasulie = gafă. Similar: a călca pe bec Oale și ulcele = bătut măr, omorît în bătaie; Similar: îndoit, potcovit, cardit, caftit, troznit, mierlit, făcut zdreanță Os = sexul bărbatului. Similar: țeapă, făcăleț, știulete, burghiu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
14 % la vremea aceea, toate disciplinele la un loc18) și despre responsabilitatea care revenea, în fond, comisiilor de specialiști (sau comitete de selecție) de la disciplinele respective, însărcinate cu recrutarea profesorilor în universități. Câte n-am mai auzit atunci despre latura "nasoală" a unei asemenea pretenții și despre faptul că ei aveau altceva de făcut decât de evocat stările sufletești ale feministelor! Pentru a ieși din impas, am recurs la un artificiu, invitând pe Claudine Hermann, fiziciană recunoscută și prima femeie în
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
toată ziua... Eu ieșeam cu două porții. Pe noi ăștia de eram mai tineri ne băteau ăia de ne înnebuneau că nu facem norma... Da’ ce să facă bătrânii, domne’? Mai ales când am mers la soia la săpat... Era nasol de tot, a fost îngrozitor pentru mine... Când trebuia să săpăm gropi, ca să se vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu Papa Benedict. Mi-au spus-o mai mulți. Apoi, n-a mai sesizat nimeni asemănarea. Sau poate că s-a terminat. Se întâmplă și așa. Cândva, am semănat cinci minute cu Nixon. O cucoană a exclamat: „Vai, ce cap nasol de Nixon ai!“, pentru ca imediat să se enerveze: „Ce-i cu tine, ce-i cu fața ta? S-a modificat!“. Mi-am dorit mult să semăn cu Alain Delon și cred că odată - țin minte exact când s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]