201,835 matches
-
lor nu văd, însă, decât zâmbetul copilăriei și adolescenței în care s-au cunoscut. O, nu! Nu sunt niște "preafericiți", seninătatea lor nu e beatitudinea desprinsă de lume a eremiților. I-am văzut bând, sărutându-se, dansând. Castitatea lor e naturală, inocența lor nu e ridicolă, deși viața lor amintește de vechi și frumoase povești edenice. Povești care, iată!, pot coexista cu lolitele, madonnele și pamelele vremilor noastre. Dragii mei prieteni ironici, blazați și cinici, vă invit ca, măcar o dată, să
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
o tumoră, mușcând până și din cer. Prezența ei enigmatică nu mai interesa pe careva, deoarece urmau să evadeze din cușca lor spațială pentru a călători în timp. Etnologul scruta cu încântare cetatea, întregul platou. Se făcea acum o selecție naturală, căci nu toți oamenii erau pregătiți pentru căderea în timp. Mai existau destui nehotărâți, dar aceștia nu stăteau cu mâinile în cruce, ci pe arme. Aceasta era noutatea momentului. Îi înzestrase cineva - cine, nu se putea ști, și nici să
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
Lucian Raicu Caracterele puternice și spiritele cu adevărat independente nu refuză niciodată angajarea limpede din teama că se vor înșela, că își vor pierde, angajându-se, autonomia; atâta le este aceasta de naturală, de firească - intrată în sânge. Etiemble - de care tocmai vorbeam - este un astfel de caracter și un astfel de spirit. Tânărul cu inițiale convingeri comuniste călătorește în anii 1930 prin Rusia sovietică, se lămurește repede și își declară fără ezitări
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
ei făceau parte a ajuns să fie tot mai bine pregătită să-i asculte și să-i susțină pe cei ca Anaximandru, pe eleați, atomiști, sofiști, pe cei din Academie și din Lyceum, care-și propuneau să explice structura lumii naturale”. Arhitecții aveau nevoie de (și făceau recurs la) principii și reguli simple și clare, pe baza cărora ei puteau să rezolve problemele practice punctuale ce apăreau în procesul construcției templelor monumentale. Logica demersului lor era una derivată, ca să zic așa
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
Ibrăileanu premisa tezei sale, și care nu este din piese ori din proză, ci dintr-un articol, Politică și cultură. Caragiale susține că în loc ca statul nostru, „tînăr” și „improvizat”, din epoca lui Cuza și Carol I, să fie „rezultatul natural al societății”, s-a întîmplat ca „societatea să fie produsul artificial al statului.” Și iată pasajul principal: „Neavînd așadar pe cine să-i impună lui reforme, se gîndește el mereu la dînsele; neavînd o societate, care să-i ceară ceva
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
cu deplină onestitate morală și intelectuală. Spre deosebire de mulți dintre adversarii săi de idei care au, deja, în momentul deschiderii discuției, o concluzie pe care se străduiesc să o argumenteze, Nicolae Manolescu nu are idei preconcepute, ajunge la concluzie în mod natural, pe baza raționamentelor, fapt ce îi permite să sesizeze și să pună în evidență inadvertențele și verigile lipsă din judecata preopinentului său. O polemică în jurul căreia a curs multă cerneală este cea purtată cu Norman Manea și Andrei Cornea în jurul
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
slujba literaturii naționale. Aveam același țel și eram animați de același ideal”. Neîndoios, îi putem recunoaște lui N. Manolescu, pînă la un punct (determinat de grilele cenzurii ca și de considerente personale) și calitatea de „martor”. Într-adevăr, funcționa o naturală „corelație de interese” între România literară, unde criticul în cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi și turpitudini ale perioadei ceaușiste, cu o evoluție tot
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
o variantă mai ezitantă și mai puțin controlată la nivelui ideii, iată cele trei formule majore ale modernității pe care Izsak Martin și le însușește, cu întreaga îndreptățire a celui care se raportează la istoria formelor ca la un fenomen natural. Fără a le fi inventat el însuși, aceste forme devin ale lui prin siguranța lecturii și prin participarea vie la destinul lor în plină expansiune. Prin această subtilă experiență a înțelegerii și a solidarității, a asimilării și a reconstrucției, sculptorul
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
său, împreună cu al celebrei sale consoarte, Simone de Beauvoir, iarna, când era frig și i se punea înăuntru un godin, să se încălzească... scriam că marele autor purta pe el o blană portocalie, să se vadă. Nu se știe dacă naturală sau artificială. În orice caz, culoarea bătătoare la ochi specifică agenților de circulație. Uitasem amănuntul, aducând vorba de Les deux magots, fieful sartrian. Țin minte că un ziar al vremii, de pildă, îl și numise pe scriitorul remarcat imédiat în
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
organizat un spectacol reprezentativ aducând pe scena sibiană colindători din principalele zone folclorice ale țării. Grupuri sau grupulețe, moldoveni, bănățeni, olteni, bihoreni..., au adus cu ei frumusețea și prospețimea, sinceritatea și autenticitatea colindelor. Realizatoarea, cu vocea-i caldă și vorbe naturale (poate că n-ar fi rău să mai schimbe din când în când câte-o frază-două din limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
privilegiu de a nu fi obligată la comentariul săptămânal și radiofonic, chiar dacă era cultural. Pentru că îmi pot oferi astfel mai departe - și mai departe - luxul intransigenței.” Prea scump pentru noii achizitori de ferme, vile, mașini cu fotoliile îmbrăcate în piele naturală și bordul din lemn de eucalipt, siguri pe ei și pe viitorul lor, încât nu se pot împușca decât singuri...
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
cel mai frecvent afișate pe pânze, ca mostră a meșteșugului fiecărui artist, era cel al lui Harry Potter; * de Crăciun, în fața Galeriilor LaFayette, rușii vindeau matrioști, peruvienii brățări, africanii mărgele și medalioane, asiaticii sticlărie, marseiezii săpun de casă și esențe naturale; nu știu de ce am avut impresia că ar fi mers și niște ceramică sau niște îi; * am văzut în Le Village Saint-Paul cum ar trebuie să arate zona Lipscani, dacă ar interesa pe cineva; * vestitele catedrale (Saint-Denis, Saint-Sulpice, Trinité, Notre-Dame
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturii etc. -, dar o fac parțial, nesistematic, tangențial, implicit, tendențios sau ineficient, de la caz la caz. Instituția creată de mine s-ar ocupa exclusiv de valorificarea talentului literar. Aș trata talentul literar ca pe una din resursele naturale ale țării. Ceea ce înseamnă că l-aș demitologiza și l-aș exploata rece și nemilos. Aș avea, în această ipostază, nu un suflet candriu de papugiu, ci unul de capitalist. Aș proceda asemenea celor care exploatează zăcămintele de uraniu (nu
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
cognitivă a artei ș...ț Toți cei care, în orice țară s-ar fi născut, nu se mulțumesc să înțeleagă faptele izolate și caută generalizările, fără însă a abandona savoarea cazului și a incidentului, cei care, conduși de acel desiderium naturale despre care vorbea scolastica, țin să facă turul cunoașterii și să revină de la spațial la topologic, de la tip la individ, de la coerență la incongruență, și de la atractorul haotic la deliciile evenimentului, toți aceștia au, sub o formă sau alta, privirea
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
provincie. Au fost ani în care numele autorului abia dacă mai putea fi strecurat într-o înșiruire... Au urmat atacurile lui Ionesco de la Europa liberă împotriva lui Ceaușescu - și interdicția a devenit definitivă. Mărturia autorului e cît se poate de naturală în amarul ei: „Cît m-a costat această interdicție, ca nervi și ca zbucium, nu-mi poate fi dat de nimeni înapoi”. Sprijinul moral al unor prieteni precum Z. Ornea, Maria Simionescu, Ion Ianoși, Paul Cornea, Matei Călinescu, Radu Cosașu
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
sătesc// insectele au ieșit din bezna lor milenară/ prunii sînt gata să înflorească/ în septembrie distilez rachiuri subtile o băutură/ pentru zile falnice pentru clipa/ cînd voi primi titlul de doctor honoris causa” (Jurnal [I]). Sau cu alura unui autoportret „natural”, poză în pașaportul de poet: „Sînt de statură potrivită port barbă/ și am o concepție de viață perfect asamblată/ ceea ce înseamnă că îmi plac gogoșarii în oțet/ și mai cu seamă îmi place să vă pun sub nas/ adevăruri pline
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
ț Înainte de Holban am devorat șcanibalul!ț Demonii lui Dostoievski și am simțit tot timpul că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii se face vid. Carte de potop, de cutremur, de cataclism natural - după care totul devine incompatibil cu totul, gândul nu mai suportă florile, iarba îți devine indiferentă iar biblioteca - o ființă stranie. Ce mai vor toate cărțile astea? În adânc, scrupulous vorbind, Dostoievski nu-ți mai permite o pasiune pentru Hemingway
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
și spiritualității românești. O carte despre Bucureștiul anului 1900, scrisă de criticul Dan C. Mihăilescu are, a priori, toate argumentele pentru a sugera un viitor best-seller. Pe de o parte, recunoscuta expresivitate stilistică a lui Dan C. Mihăilescu, predispoziția sa naturală către formulările spumoase, punerea în valoare a farmecului desuet al arhaismelor, sensibilitatea sa cu totul specială în fața imaginilor cu substrat paseist și, pe de altă parte, dragostea scriitorului pentru București, orașul în care s-a născut și la a cărui
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
spre viitor, nevoită să-și improvizeze din mers, cu materialul uman aflat la dispoziție în acele clipe pe scenă, o nouă elită politică, capabilă să realizeze programul civilizației, împrumutat din revoluțiile democratice ale Occidentului." Când se mai ridica, însă, o naturală oponentă, România antimodernă, aceea "incapabilă să renunțe la nostalgiile feudale, la stilul de viață, la cutumele, instituțiile și filosofia trecutului." Precum adăuga analistul: " fără a uita nici privilegiile medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut parte, în perioada
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton și la cele din Golf ale lui Bush, participăm la suferințele lui Elțîn și ale lui Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
formei plastice, pe Cezanne, cel care sintetizează lumea în cîteva planuri și descoperă în orice formă vie o geometrie elementară, pe fovii temperamentali și pe impresioniștii cu suflet feminin, evanescenți și imponderabili. In timp ce afară va intra în contact natural cu reacțiile la impresionism, cu asidua aspirație către natura primitivă, frustă, necoruptă de sclifoselile de buduar și de suspinele efeminate și false. In mod sigur, nu îi vor scăpa, în această perioadă, nici încercările de înlocuire a hedonismului de tip
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
să-i altereze esența, în epoci în care acesta părea să stagneze. Poporul român nu și-a pierdut niciodată voința reîntoarcerii la originile sale europene, chiar dacă împrejurări vitrege, politice sau economice, ideologii perverse și doctrine alienante i-au frânt tendința naturală de sincronizare cu restul continentului, cu paradigmele culturale prin care acesta s-a definit. Românii, susține Gheorghe Ceaușescu, sunt europeni prin origini, prin cultură (în care grund-ul european s-a regăsit mereu, în ciuda imixtiunilor în forță ale unor forma
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
va numi Europa, a imprimat primelor comunități stabilite aici o devenire aparte, sublimată într-o atitudine specifică față de lume, în mituri fondatoare originale și forme de organizare necunoscute pentru restul lumii. Cadrul cosmologic, cum a denumit sociologul Dimitrie Gusti spațiul natural al existenței colectivităților, a impus dobândirea unui sentiment identitar ce transcendea diferențele etnice, înclinațiile tribale. Spațiul european a impus și s-a impus celor ce l-au umplut, ducând la apariția primelor trăsături definitorii pentru homo-europaeus, tendința spre cuprinderea liberă
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
altminteri a denumit perioada "modernistă" (ceea ce nu înseamnă că ar fi inferioară sub raportul valorilor creațiilor corespunzătoare), ilustrînd o ofensivă irațională, afectivă și metaforizantă, a făcut loc unei canonizări, unui model de codificare. Acest model ar fi analog cu cel natural, prezentat de genetică. Depășind înțelegerea statică, sincronă a fenomenelor, statuată de structuralism, introducerea modelului "genealogic", care s-ar transforma împreună cu obiectul său, semănînd cu dezvoltarea unui embrion sub coaja omului, ar reprezenta concomitent o subordonare la un tipar și o
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
forțînd, astfel, nașterile normale. La noi, din cele două, trei încercări pe care le cunosc, a rezistat doar Teatrul Act cu sediul său din Calea Victoriei, în măruntaiele Bucureștiului, cum îmi place mie să spun. Acolo continuă în modul cel mai natural să se joace spectacole normale, să se definească un chip, o direcție, un tip de propunere, de ținută, un tip de abordare, de rostire. Este în continuare un loc minunat - iată că minunile țin, uneori, și ani - binecuvîntat, care se
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]