1,525 matches
-
atîtea figuri, "oameni ai timpului nostru"... În fine, masa e servită, și complicațiile "ritualului" mai că ți-au tăiat apetitul. De unde... Cu un "da ce-are?!" răsunînd, de bună seamă, în forul dumisale interior, amicul X se pretează la o naturalețe fără margini, fără să-l încerce vreo clipă bănuială că e "în defect". Felul cum evoluează, ca un atlet al grosolăniilor robuste, e dat cu încetinitorul, și comentat de pe margine. Metoda își are șarmul ei. Într-o comparație peste timp
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
Gura frumos arcuită și sprincenele rare. Părul Îl purta prins În „coadă de cal”, gâtul Înalt și niște urechiușe ... Ochii băiatului, dar și ochii minții căutau asemănări și deosebiri cu Marinița . Erau suficiente și mai era și acea nonșalanță și naturalețe În gesturi: Nu sta acolo, vino lângă mine să putem vedea scrisul! Ce ești așa timid, eu nu am mâncat pe nimeni până acum, crezi că am să Încep chiar cu tine?!, zise fata Închizând un ochi doar pe jumătate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Putem avea Încredere unul În celălalt? Eu cred că da, ce spui? Și eu sunt de acord că grăbim lucrurile și dacă Îți este teamă... Am spus că nu-mi este teamă cu tine și de tine! Apoi, cu aceeași naturalețe, fata se apropie de el, unul din frumoasele ei picioare Îl așeză peste piciorul lui Va și În timp ce săruturile pătimașe se țineau lanț (Va nu Îndrăznea să Încerce unul franțuzesc, așa cum Îl Învățaseră cele două profesoare ale lui!), mâna sa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu pauze În care scria versuri cu o adresă ușor de ghicit. Rică Olaru a bătut la ușa biroului și aceasta a fost deschisă de domnișoara contabilă. L-a poftit să ia loc, a primit termoplonjonul reparat și plină de naturalețe a Întrebat: Cum se face că nu v-am văzut niciodată? Din hârtiile noastre cunoșteam acest nume, dar ... Aflați că nici eu nu v-am văzut până ieri, ceea ce eu consider ... impardonabil! Băiatul vorbise deschis, era conștient că această fată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pentru care În multe milenii și În foarte multe anotimpuri, mulți oameni s-au Înălțat și foarte mulți au căzut sau chiar au murit! În altă seară de sâmbătă, Ger spuse cu o bucurie șăgalnică În ochi și cu o naturalețe de nedescris: Îmbracă-te elegant pentru că dacă Închizi ochii te duc Într-un loc Îndepărtat și foarte discret, promit că vei fi Încântat! Merg În training, bine? Total exclus! Chiar te Întreb de ce nu Încerci să Îmbraci un costum din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
minte sau inimă... Ce spune marele regizor și pedagog, despre voce : ”Pe de-o parte, urăsc vocile teatrale, dar pe de alta, nu suport inflexiuni triviale pe scenă”(p.59). Just! Este greu să ții balanța Între vocea cultivată și naturalețe! CÎnd auzim azi, Înregistrări de prin anii 50-60, surîdem involuntar, Îndepărtați de cîntatul textului; dar cînd, tot azi, intrăm În sala de spectacol și ne chinuim să deslușim ce cuvinte Încearcă să articuleze interpretul, nu ne simțim mai bine. Despre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă probă de talent artistic debordant și de maturitate deplină în mânuirea condeiului. Deși este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iar Jozsi stă în capul mesei. Ștefi, undeva pe la mijloc. Masa geme de bunătăți. Silvia se uită la mine, dar nu sunt sigură că mă vede. Ceea ce îmi place la Ștefi și la Jozsi este că își tratează musafirii cu naturalețe, am simțit asta din prima clipă. Restul comunității românești este ca un cuib de viespi. Toți îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răutate. Dar să citez din ilustrul critic :”...Calea Victoriei, cu mașini, trăsuri și o mulțime de oameni, Într-o zi Însorită. [...]Mașinile trec prietenos, printre pietoni. Un domn se plimbă relaxat, cu mîinile Împreunate la spate. Recla mele de pe clădiri evocă naturalețea relațiilor cu străinii : Philips, Chlorodont, Wimpassing...Dar cel mai elocvent rămîne peisajul uman. Nu există copii ai străzii, spălători, cerșetori, traficanți de valută. Nu se aleargă bezmetic, nu se vorbește conspirativ, nu se aruncă ambalaje pe stradă. Asfaltul, fără gropi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de surprize, tanti Cateluța. Oricum, văd că v-ați hotărât la niscaiva ore suplimentare...", am zâmbit și eu, plin de amabilitate. "A, nuuu, nu-nu-nu! Am venit că mi-am uitat dă ieri termosu' cu apă sfințită", minți ea cu o naturalețe remarcabilă. "Apă sfințită adusă de la mânăstire de doamna Ivenița?" Se uită la mine cu figură interzisă, îngăimând: "Da, de la coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
multe ori vraiște în capul și viața noastră. Mintea este cel mai minunat lucru, dar și cel mai periculos când nu știi să o dirijezi. Trebuie să recunoaștem că acordăm prea mult timp gândirii și raționării și ne pierdem din naturalețe și spontaneitate, ceea ce face din noi ființe rigide, suspicioase și reci. Atât de mult ne chinuim să anticipăm și să înțelegem ce vrea celălalt, încât nu mai avem timp să ne bucurăm de viața noastră. Rădăcina fericirii și bucuriei de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în excelenta-i cercetare închinată lui Ion D. Sîrbu, Antonio Patraș e departe de-a ocoli cu pudibonderie, așa cum se mai întîmplă și în prezent, chestiunile delicate ale subiectului, ci, dimpotrivă, le aduce la suprafață, cu un aer constant de naturalețe. Fără o intonație polemică pronunțată, criticul le tratează cu o apreciabilă probitate, sine ira et studio. Drept care le punctăm și noi, cu precizarea preliminară că, în cvasitotalitate, sîntem de acord cu propozițiile d-sale. Intelectual de obîrșie minerească, I. D
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
expediați prin notarea inițialelor, apariția unui "părinte" al aceluiași popor începe, parcă, să dea de gândit. Și să demonstreze, în același timp, compoziția binară și suprastratificată a romanului. Pe de altă parte, deși destul de aseptic, livrescul de antologie dăunează întrucâtva naturaleții realiste puse în pagini de Iulian Ciocan. Întregul farmec imund, vascularizat abundent în povești, capătă o contrapondere nițel rigidă, ostentativă și repetitivă prin toate citatele propagandistice selectate și expuse din loc în loc. Le recunoașteți? Vi le amintiți de undeva? "Lozinca
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
care mă tot uitasem cum face opturi încă de după prânz, o fată care mi se părea înzestrată cu farmecele clasei mijlocii, așa cum apăreau ele la Margaret O’Brien - agerimea și gingășia ochilor ei strălucitori, a năsucului pistruiat - și cu simplitatea, naturalețea și accesibilitatea clasei de jos, precum și cu părul blond, moale și drept al lui Peggy Ann Garner. Vezi tu, cele ce în ochii tuturor celorlalți apăreau drept vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște tipuri distincte de șikses
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o amintire. Între timp, hai să-i simt nițel lipsa cu toată ființa mea. Tenul de culoarea untului! Pletele lăsate să i se răsfire firesc! Iar asta se-ntâmpla la începutul anilor ’50, înainte să vină la modă pletele! Era naturalețea întruchipată, doctore, Kay cea rotundă și trupeșă, și bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viață nouă?“ Imediat ne-am și lansat într-o discuție gravă despre omenire. Conversația ei abunda în lozinci pasionate, deloc diferite de cele din adolescența mea. O lume dreaptă. Lupta comună. Libertatea individuală. O viață productivă pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bea, se retrage, așezîndu-se pe marginea patului, lîngă pernă. Un timp, ochii lui caută spre fereastra lovită de viscol, apoi, involuntar, se mișcă încet într-o parte și-n alta, reținînd imaginea genunchiului rotund, frumos dezgolit, care întregește aerul de naturalețe și sporește feminitatea Mariei, situînd-o, pentru Mihai, în categoria acelor doamne care au știința frumosului pur, venit parcă de departe, din lumea antică. Ceva îi spune că poate găsi în ea o a doua Doamnă Ana; mai tînără cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub zăpadă! reușește Brîndușa să se înfurie din nou. Ce aveți de spus, tovarășe inginer? Nu-i vina mea că sudorul cel mai bun al uzinei lucrează în oraș, la finisarea unor vile, tovarășă secretară strînge Vlad din umeri cu naturalețe, ghicind că femeia, prinsă pe picior greșit, nu-i pusă pe scandal cu orice preț. Hm! pufnește Brîndușa, retrăgîndu-se un pas, măsurîndu-l îndelung cu privirea încruntată. Să știi că pentru împrumutarea unui sudor, dacă așa o fi, unor lucrări externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după dușul fierbinte. Se udase teribil în timpul exercițiului din după-amiaza aceea și îi fusese frig. Se temea că va răci, pentru că știa că mai contagioasă decât o secție de spital nu poate fi decât o reuniune de medici. Cu destulă naturalețe, Alan preluase controlul grupului de orientare în care fusese pus de facilitatorul cel lipsit de păreri și de eficiență. Îi era ușor să fie lider. Într-adevăr, dacă nu i se oferea ocazia de a conduce, Alan devenea curând apatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
familiei, o fată brunetă și subțire l-a întrebat ceva în șoaptă pe-un tip scund și clăpăug, chiar în timpul unui examen de admitere la facultate, mai precis la Filologie. El, care trebuie să fi citit pe chipul fetei o naturalețe semeață, s-a fâstâcit puțin, a ridicat stiloul de pe coala velină și, măcar din orgoliu, dacă nu și din alte motive, s-a grăbit să-i răspundă. Numai că a făcut-o stângaci, cu prea mult aplomb, și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
amfiteatru. A așteptat-o la ieșire, nu cu reproșuri sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la startul unei probe de semifond, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără îndoială adevărat: am rămas extrem de uimit de răspunsul său, căci mă gândeam într-adevăr la contactul trupurilor fiicei și soției sale, atunci când îi comunicam observațiile mele despre frunze. Domnul Okeda a continuat să vorbească despre senzații tactile cu perfectă naturalețe, de parcă era subînțeles că spusele mele n-ar fi avut alt subiect. Pentru a îndrepta conversația spre alt teren, am încercat să fac o comparație cu lectura unui roman, în care curgerea liniștită a narațiunii, pe un ton egal, slujește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea unui cățeluș de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe, de parcă s-ar fi jucat cu un iepuraș din grădina ei. Se lăsa Întunericul, iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]